Spete procedura insolventei. Decizia 1560/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1560/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de către creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 1525/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Activ Grup A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1525/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a închis procedura insolvenței asupra debitoarei SC, SRL, cu sediul în localitatea A,-, jud. A, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. J-, procedură declanșată la propria sa cerere.
A fost descărcat lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata retribuției administratorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 31 martie 2009 - 23 iunie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 al. 4 și 5 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus din același fond de lichidare, efectuarea plății către același administrator sumei de 17 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Judecătorul sindic a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad și notificarea sentinței de închidere către DGFP A și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința nr. 510 din 17.03.2009, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC, SRL fiind deschisă asupra acesteia procedura simplificată de insolvență, prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei Activ Grup, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa emisă de Primăria municipiului A nr. 97349/15.06.2009, depusă de reprezentanta lichidatorului judiciar termenul de judecată, rezultă că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile ori imobile în evidențele fiscale.
Prin raportul depus în ședință publică, reprezentanta lichidatorului judiciar a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri.
Judecătorul sindic, văzând, din probele dosarului, că rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 154.888,18 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că debitoarea nu deține bunuri, în baza art.131 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
În baza art. 136 din același act normativ, judecătorul sindic a procedat la descărcarea lichidatorului judiciar, de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Ca o consecință a închiderii procedurii, raportat la art. 131, teza finală din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, a dispus notificarea sentinței de închidere către DGFP A și ORC A, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele A și AVAS, solicitând admiterea acestora și modificarea hotărârii atacate.
Prin recursul declarat, creditoarea Aas olicitat modificarea sentinței atacate, în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale precum și a unei acțiuni de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
Creditoarea recurentă arată că, potrivit art. 2 din Legea 85/2006, scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă, cu certitudine, se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății. Abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, conform art. 131 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006, "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
De asemenea, se arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Recurenta mai arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
În drept, invocă dispozițiile art. 2, 5, 18, 131, 138 și 147 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
În motivare, se arată că instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și, pe cale de consecință, a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, cu motivarea că această măsură se impune întrucât în patrimoniul debitoarei nu sunt evidențiate bunuri valorificabile.
Astfel, lichidatorul judiciar a arătat că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, iar în opinia sa nu sunt elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori.
Totodată, lichidatorul judiciar învederează că nici nu dispune de sumele necesare continuării procedurii de lichidare a debitoarei, iar creditorii înscriși la masa credală nu s-au oferit să avanseze sumele solicitate.
Creditoarea recurentă consideră soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Se arată că ideea principală care se desprinde din contextul supus judecății este că, dacă ar fi existat sumele necesare (chiar și prin avansarea acestora de către creditori), continuarea procedurii s-ar impune, atât Legea nr. 85/2006 cât și interesul creditorilor tinzând în acest sens.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, se arată că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 modificată, care prevăd în mod explicit că "În lipsa disponibilităților din contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
Totodată, se arată că, în condițiile în care ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, așa cum s-a solicitat, creanța AVAS, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
De asemenea, se arată că neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciară nu trebuie să fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, se arată că modalitatea continuării procedurii este formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezintă de fapt găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021.pen. (în prezent art. 454.pen) și art. 280.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român, reprezentat în speță prin AVAS, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestor dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unei potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, 304 Cod procedură civilă, art. 2, 5 alin. 1, 136, 138, 140, 142 alin. 1 din Legea 85/2006.
Examinând recursul formulat de creditoarea A, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 5, alin. 2 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Lichidatorul judiciar trebuie să depună eforturi susținute pentru identificarea foștilor administratori sociali, pentru a stabili dacă actele contabile există sau nu și, în consecință, să se determine buna sau reaua credință a acestora.
La dosar nu există nicio dovadă din care să reiasă că s-a încercat identificarea foștilor administratori sociali sau că li s-a pus în vedere să depună actele contabile.
Pentru a ajunge în posesia acelor documente contabile și pentru a clarifica situația patrimoniului debitoarei, situație care ridică numeroase și serioase dubii, se impune o mai mare implicare a practicianului în insolvență, inclusiv prin formularea de plângeri penale împotriva foștilor administratori sociali, pentru infracțiunea prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, se impune o mai bună colaborare cu organele statului (Poliție, Registrul Comerțului) pentru identificarea foștilor administratori sociali ai debitoarei.
În aceste condiții, în care se întrezărește posibilitatea ca, fie prin sumele de bani recuperate de la debitoare, fie prin atragerea răspunderii, să fie acoperită masa credală, folosirea fondului de lichidare prevăzut de art. 4, alin 4 din Legea 85/2006 are o bună justificare.
În consecință, Curtea, față de cele anterior reținute, consideră că nu pot fi aplicate, în acest stadiu, prevederile art. 131 din Legea 85/2006, pentru că, nefiind depuse diligențe rezonabile pentru identificarea actelor contabile, în condițiile în care masa credală este importantă ca volum, s-ar putea gira astfel fraude importante sau o neglijență gravă, incompatibilă cu obligațiile legale ale administratorilor societăților comerciale.
În consecință, admițându-se recursul, se va casa sentința recurată și cauza va fi trimisă pentru continuarea procedurii, pentru identificarea foștilor administratori sociali, în vederea predării actelor contabile.
În măsura în care, deși administratorii sociali sunt identificați, aceștia refuză să predea actele contabile sau nu oferă explicații plauzibile privind lipsa respectivelor acte, se poate analiza inclusiv posibilitatea formulării unei cereri pentru antrenarea răspunderii foștilor administratori sociali.
Desigur că, pentru a întreprinde aceste măsuri, este nevoie și de concursul creditorilor, care trebuie să fie mai implicați, cu aplecare la situațiile concrete și să renunțe la formalismul excesiv și ineficient cu care formulează unele cereri în procedura insolvenței, inclusiv pe cele de recurs.
Calitatea de administrator social implică o serie de responsabilități pentru persoana respectivă, inclusiv de a întocmi și păstra corect evidențele contabile, obligație care se constituie ca o garanție, printre altele, pentru onestitatea cu care societatea respectivă trebuie să comporte în relația cu partenerii săi.
Având în vedere că această situație se extinde asupra tuturor creditorilor, și recursul formulat de creditoarea AVAS va fi admis în aceleași condiții, pentru a se asigura o soluționare unitară a cauzei.
Ca urmare a continuării procedurii insolvenței, judecătorul sindic va veghea ca lichidatorul judiciar să depună diligențele ce rezultă din considerentele de mai sus, în vederea identificării foștilor administratori sociali, pentru a obține actele contabile ale debitoarei și a analiza, în consecință, oportunitatea formulării unei cereri pentru antrenarea răspunderii.
Un exemplar ale prezentei decizii va fi trimis la ORC A, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.1525/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii insolvenței.
Dispune comunicarea unui exemplar al deciziei la ORC de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /11.12.2009
Tehnored /11.12.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
