Spete procedura insolventei. Decizia 1588/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1588
Sedința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta - R LINE SRL ( A LEASING SRL) împotriva sentinței comerciale nr.1166/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - TRANSPORT SRL, intimat administrator judiciar, intimatele creditoare CREDIT EUROPE BANK V, - BRABANT NOORD UA, BANK SA 0. PRIN, BANK BV.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.11.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului constată că:
Prin contestația înregistrată în data de 17.09.2008 în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială creditoarele COOPERATIVE - BRABANT NOORD UA, BANK SA 0. și BANK BV, au formulat, în temeiul art.73 din Legea nr. 85/2006, contestație la creanța - R LINE SRL înscrisă de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe, prin care contestă suma de 587.110,20 lei, reprezentând pretinse obligații restante aferente contractului cadrul încheiat în data de 20.09.2005, referitor la închirierea imobilului - teren și clădiri, situat în zona industrială a comunei B Deal jud. G și au solicitat radierea acestei pretinse creditoare din tabelul de creanțe al debitoarei - TRANSPOR SRL.
În motivarea contestației, creditoarele arată următoarele:
Întrucât documentul emis aparent de BV și de Transport SRL (confirmarea) are natura juridică a unui act unilateral, legea aplicabilă va fi determinată de către art. 69 din Legea nr.105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, întrucât prin această confirmare emitenții nu au stabilit legea aplicabilă.
Pe de altă parte confirmare emisă de Transport SRL este nulă absolut, întrucât nu reprezintă actul de voință al societății debitoare, săvârșit cu intenția de a produce efecte juridice, nefiind semnat de către administratorul societății -.
Creditoarele mai menționează că nu se poate adera la un contract printr-un act juridic unilateral decât prin semnarea de către toate părțile a unui act adițional.
Prin sentința comercială nr.1166/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, contestația creditoarelor a fost admisă și s-a dispus înlăturarea de la masa credală a - R LINE SRL.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut în esență că - R LINE SRL a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 1.608.788,81 lei, după care și-a restrâns pretențiile la 587.110,20 lei, reprezentând pretinse obligații restante aferente contractului cadru încheiat în data de 20.09.2005.
În susținerea pretențiilor sale aceasta a depus un act de "confirmare", încheiat între BV și societatea debitoare, în același loc și la aceeași dată ca și contractul cadru, prin care, debitoarea s-a angajat să se conformeze contractului și să îndeplinească toate obligațiile care decurs din acesta față de - Leasing, - Leasing și - R LINE SRL. Din punct de vedere juridic, contractul cadru constituie pentru debitoare o convenție de porte-, iar pentru ultima societate o stipulație pentru altul. Pentru ca această convenție să-și producă efectele și față de terțul indicat ca fiind obligat, este imperativ ca acesta din urmă să ratifice actul juridic civil încheiat pe seama sa, ratificare care, pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse de lege pentru valabilitatea actului juridic civil.
Judecătorul sindic a considerat că această confirmare nu reprezintă actul de voință al societății debitoare, nefiind semnat de către administratorul acesteia, care avea competența exclusivă de a reprezenta societatea în raporturile cu terții.
Totodată s-a constatat că legea aplicabilă în speță este legea română, în temeiul art.69 din Legea nr.105/1992, deoarece prin confirmare nu s-a indicat legea aplicabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art.8 alin 2 din Legea nr.85/2005 - R LINE SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială,motivele invocate fiind următoarele:
-în determinarea legii substanțiale aplicabile raportului juridic dedus judecății, instanța de fond a ignorat relația dintre confirmare și contractul cadru, în care este reglementată expres legea aplicabilă;
-cu privire la valabilitatea, natura juridică și efectele confirmării din data de 20.09.2005 instanța de fond a ignorat probatoriul administrat în cauză, în special declarația sub jurământ a administratorului - Transport SRL și opinia juridică a cu privire la valabilitatea și efectele confirmării.
Potrivit dreptului austriac, confirmarea este un act juridic valabil întrucât consimțământul Transport SRL a fost exprimat prim mandat verbal, care este valabil și produce aceleași efecte ca și mandatul scris.
În drept s-au invocat dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, raportat la art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în nici un caz nu poate fi susținută teza pretinsei creditoare cu privire la caracterul accesoriu al confirmării față de contractul cadru și aplicabilitatea legii austriece, deoarece confirmarea este una juridic unilateral, căruia i se aplică prevederile legii române și nu constituie un act valabil de aderare la contract. Cu toate că actele tranzacției par să fi fost semnate în același loc și în aceeași zi, singurul act care exprimă manifestarea de voință a Transport (confirmare) este semnat de către o altă persoană.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
În cadrul procedurii insolvenței declanșată împotriva societății debitoare - Transport SRL, recurenta a solicitat admiterea ei la masa credală, formulând o primă declarație de creanță, în cuantum de 1.021.678,61 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferentă contractului de închiriere din data de 20.09.2005, respectiv refacturarea asigurării imobilului și a serviciilor de pază; după cum se arată în raportul administratorului judiciar, toate aceste servicii fuseseră achitate în totalitate de către societatea debitoare.
Ulterior, depune o nouă declarație de creanță, arătând că este îndrituit să primească suma de 587.110,25 lei depunând în susținerea cererii contractul cadru din data de 20.09.2005, confirmarea din aceeași zi precum și contractul de depozit.
Însă atunci când solicită plata acestei sume nu indică nici o prevedere contractuală și nici modalitatea în care a ajuns șa respectivul cuantum. Or, în contractul cadru părțile au stabilit care este contribuția fiecăreia în această structură contractuală complexă, după cum se poate observa din punctul 11 al contractului cadru.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că legea aplicabilă în speță este legea austriacă, instanța de control constată că judecătorul sindic a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile legii române. Astfel, potrivit art.69 din Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat "condițiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleasă de către autorul său. În lipsă, se aplică legea statului cu care actul juridic reprezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic unilateral este întocmit". Cum prin confirmare emitenții nu au stabilit legea aplicabilă și cum actul juridic prezintă cele mai strânse legături cu statul român (întrucât actele juridice încheiate au ca obiect drepturi și obligații referitoare la bunuri imobile aflate pe teritoriul României, iar raporturile juridice se desfășoară preponderent pe teritoriul statului român, iar Transport SRL este o societate română), este evident că legea aplicabilă este legea română.
Dacă nu ar fi fost astfel, recurenta nu ar fi avut nici un temei legal să solicite înscrierea ei la masa credală a unei societăți române, aflată în procedura insolvenței.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - R LINE SRL ( A LEASING SRL) împotriva sentinței comerciale nr.1166/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - TRANSPORT SRL, intimat administrator judiciar, intimatele creditoare CREDIT EUROPE BANK V, - BRABANT NOORD UA, BANK SA 0. BANK BV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Minodora Condoiu, Ana Maria
