Spete procedura insolventei. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1681/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea - SRL Veche împotriva sentinței civile nr. 665/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată - - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea debitoarei recurente și administrator și av. pentru creditoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul debitoarei recurente învederează că renunță la cererea de suspendare.
În ceea ce privește excepția tardivității și a netimbrării recursului, reprezentanta creditoarei intimate învederează că nu mai susține cele două excepții invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de insolvență, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 665/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis cererea formulată de creditoarea - - SRL B pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL -Nouă jud. T, în temeiul art. 33 alin.6 din Legea insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, a fost numit administrator judiciar Centrum T și s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată la 31.12.2009 de creditoarea - - SRL B având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului și că nu s-a formulat contestație potrivit art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006, că debitorul se află în încetare de plăți, că, creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului într-un cuantum superior valorii-prag prevăzută de lege, dovedită cu copii după facturi fiscale, astfel că sunt îndeplinite condițiile legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea - SRL Veche, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de inslvență ca fiind netemeinică și introdusă cu rea credință de către creditoare și suspendarea executării hotărârii recurate.
În motivare se arată că în fapt, debitul pe care îl invocă societatea reclamantă emană dintr-un contract de vânzare-cumpărare a unui utilaj miniexcavator marca.
Recurenta arată că într-adevăr a achiziționat acest utilaj la care s-a achitat suma de 16.000 lei cu titlu de avans și 1000 euro, urmând ca diferența de sumă până la 46.000 lei să fie achitate în tranșe așa cum sunt stipulate în contractul de vânzare-cumpărare. De la achiziție s-au mai achitat sume de bani prin intermediul viramentului bancar, sumele achitate până în prezent fiind de 37.194 lei, rămânând de plată doar suma de 9.325 lei care nu întrunește pragul de 10.000 lei.
Se mai arată că, de asemenea, suma invocată de creditoare de 30.000 lei nu este certă, lichidă și exigibilă pentru ca - - SRL să poată să se constituie creditor îndreptățit a solicita deschiderea procedurii de insolvență împotriva - SRL.
Debitoarea arată că din suma de 46.000 lei s-a achitat suma de 37.194 lei, rămânând de plată suma de 9.325 lei, nicidecum suma de 30.000 lei.
Debitoarea recurentă arată că a eliberat cele 2 instrumente, dar a refuzat să le onoreze datorită faptul că societatea vânzătoare nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, iar pe parcursul acestor neînțelegeri a achitat din diferența de sumă rămasă de plată, în prezent nemaifiind de plată decât suma de 9.325 lei și nu 30.000 lei cum pretinde reclamanta intimată.
Societatea vânzătoare în schimb avea obligația de a garanta pe cumpărător de folosința utilajului achiziționat, aceasta însă neîndeplinindu-și această obligație, refuzul de plată a ratelor convenite fiind o modalitate de constrângere a societății - - SRL de a face reparațiile corespunzătoare la utilajul respectiv, lucru pe care nu l-a făcut până în prezent.
După aproximativ o lună acesta s-a defectat, debitoarea solicitând societății vânzătoare să asigure garanția utilajului potrivit contractului încheiat. Din luna martie 2008 și până în decembrie 2008 utilajul dacă a funcționat timp de 2 luni până în luna august 2008, iar de atunci și până în decembrie 2008 utilajul nu a fost reparat.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9 combinat cu art. 3041.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea intimată - - SRL a solicitat respingerea recursului, pe cale de excepție ca netimbrat conform Legii 146/1997 și ca tardiv depus conform art. 8 din Legea 85/2006, pe fond respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală.
În ceea ce privește apărările recurente, intimata le consideră inadmisibile.
Astfel, potrivit Legii 85/2006 art.3 alin.1 pct.1 "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori", în acest sens nu interesează faptul că debitoarea face plăți către alți creditori, singura apărare, de altfel, de a demonstra că nu este în stare de insolvență este să prezinte instanței dovada achitării integrale a debitului reclamat de creditoare.
În ceea ce privește plățile la care face referire debitoarea, suma de 16.519,58 lei - plata cu op în 25.03.2008 reprezentată avans la achiziție, 3.534,80 lei - plată numerar cu chitanța din 31.07.2008 reprezintă plata facturi penalități (după 4 luni), 1.250,00 lei - plata numerar cu chitanța 03.12.2008 reprezintă plată parțial factură service/22.10.2008, 5.890,00 lei plata cu BO în 15.12.2008 reprezintă plată diferență factură service/22.10.2008 la care se adaugă 2 facturi de penalități (august și septembrie) iar plata de 10000.00 lei a fost efectuată în data de 14.05.2009, nicidecum în data de 14.05.2008.
Astfel, se arată că deși debitoarea menționează că face plăți, aceasta datorează în prezent suma de 20.939,60 lei, sumă care nu a scăzut sub pragul de insolvență, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Asupra excepției de netimbrare invocată de intimata creditoare, se apreciază că aceasta este nefondată întrucât recurenta a depus taxele de timbru și timbru judiciar aferent în sumă de 0,3 Ron și conform chitanței aflată la fila 4 dosar.
De asemenea est nefondată excepția tardivității recursului în condițiile în care debitoarea avea un termen de 10 zile de la comunicare pentru promovarea căii de atac, raportat la care se reține că la data de 5.05.2009 s-a efectuat comunicarea hotărârii iar recursul a fost înregistrat la data de 15.05.2009, deci în termenul legal menționat mai sus.
Examinând însă recursul conform motivelor invocate în scris de debitoare, și din oficiu pentru cele de ordine publică conform art. 306.proc.civ. Curtea reține că în principiu criticile recurentei se referă la creanță și nu la starea sa de insolvență pe care de altfel nici nu a contestat-o la primă instanță.
Referitor la această creanță pe care art. 3 alin.1 pct.6 din Legea nr. 85/2006 o cere ca certă, lichidă și exigibilă iar pct.12 impune să aibă o valoare prag de 10.000 Ron, în speța de față prag aplicabil la data soluționării litigiului, recurenta în mod nejustificat a considerat că din suma totală la care s-a obligat prin contract să o plătească cu titlu de contravaloare utilaj achiziționat (46.519,58 lei), a achitat în mai multe tranșe sume care au determinat ca în prezent creanța să fie sub pragul de 10.000 Ron, respectiv consideră că există o diferență neachitată de 9.325 lei.
Verificând însă aceste susțineri ale recurentei prin coroborare cu înscrisurile depuse, se constată însă că o plată din plățile invocate nu reprezintă plăți făcute în contul prețului conform art. 6 pct.2 din contractul acestora, ci reprezintă sume de bani achitate cu alt titlu, în concret 1.250 Ron și 5.890 Ron sunt plăți pentru service-ul facturat de creditoare ia suma de 3.434,80 Ron reprezintă penalități de întârziere.
Prin urmare, debitoarea a achitat doar avansul de la data încheierii contractului la care se adaugă 10.000 Ron plătiți la data de 14.05.2009 iar creanța rămasă este astfel peste pragul stabilit de lege și peste termenul de 30 de zile în condițiile în care tranșele de preț urmau a fi achitate în lunile aprilie-iunie 2008.
În concluzie, creanța este certă, lichidă și exigibilă, mai mare decât valoarea prag și pe care debitoarea nu a înțeles să o plătească, probatoriul administrat înlăturând mai mult decât atât și susținerile debitoarei cu privire la obligația de garantare a utilajului câtă vreme așa cum s-a arătat, s-au efectuat lucrări de service achitate de debitoare.
De altfel aspectele cu privire la garanția utilajului privesc modul de executare a contractului părților și acestea nu au făcut obiectul vreunui litigiu între ele.
Pe cale de consecință, este nefondat recursul debitoarei și, conform cu art. 312.proc.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL Veche împotriva sentinței civile nr. 665/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED.//11.01.2010
TEHNORED. /11,01,2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
