Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1682/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1682/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 776/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea debitoarei recurente - SRL și av. pentru creditoarea intimată - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate potrivit motivelor de recurs, cu cheltuieli de judecată în măsura dovedirii lor.
Reprezentanta creditoarei intimate solicită respingerea recursului, respingerea excepției de lucru judecat și să se constate nul recursul declarat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 776/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins contestația formulată de debitoarea - SRL T, s-a admis cererea formulată de creditoarea - SRL B în contradictoriu cu debitoarea - SRL T, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei, a fost numit administrator judiciar practicianul în insolvență și s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată la 31.12.2008 de creditorul - SRL B având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului, că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii depuse în copie la dosarul cauzei, că creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei a cărei valoare depășește 10.000 lei de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile, astfel că sunt îndeplinite condițiile legii pentru deschiderea procedurii de insolvență generală față de debitoare.
Cu privire la contestația formulată de debitoare, judecătorul sindic a constatat că este neîntemeiată și a respins-o reținând că debitoare susține că suma de 40.944,78 lei reprezentând creanța de care se prevalează creditoarea este în litigiu, făcând obiectul dosarului nr- pentru somație de plată, în baza OG 5/2001, deci creanța nu este certă, la dosar fiind depusă ordonanța 11399/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara prin care s-a respins cererea formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - SRL.
Din lecturarea acestei sentințe se constată că obiectul cererii l-au constituit primele 5 facturi fiscale trecute și în cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței, ultima fiind factura nr. -/20.05.2008 în valoare de 8860,35 lei.
În plus, în cauză creditoarea a mai depus încă trei facturi fiscale care sunt acceptate la plată de debitoare sub semnătură și aplicarea impresiunii de ștampilă conform xerocopiilor aflate la filele 12 și 14 dosar, facturi care nu au fost în litigiu, iar acceptarea la plată are drept consecință asumarea obligației de către creditor de achitare a c/val. chiriei în lei și nu în EUR, astfel cum pretinde în contestație debitoarea, deoarece potrivit actului adițional la contractul de închiriere încheiate de părți la 01.10.2006 și 30.01.2007 plata chiriei se face în echivalentul în lei a sumelor trecute în contract în EURO, respectiv 2000 Euro + TVA și, ulterior 1875.
Argumentele debitoarei potrivit cărora cererea a fost formulată cu rea credință nu își găsesc temeiul în fapt și în drept, întrucât debitoarea este obligată cu plata chiriei, iar afirmațiile potrivit cărora chiria nu este datorată întrucât nu a fost pusă în posesia unui spațiu amenajat optim pentru desfășurarea activității comerciale, conform contractului, nu își găsesc temeinicia, câtă vreme debitoarea a acceptat necondiționat plata chiriei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - SRL arătând că motivele de recurs le va depune în termenul prevăzut de art. 303
La data de 17.07.2009 debitoarea recurentă înregistrează motivele de recurs solicitând mai întâi repunerea în termenul de motivare a recursului iar pe fond admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației debitoarei recurente și respingerii cererii de declanșare a procedurii insolvenței împotriva sa.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, Curtea s-a pronunțat prin încheierea din ședința publică din 29.10.2009, prin respingerea acesteia, astfel că motivele acestei cereri și modul ei de soluționare nu vor mai fi reluate.
Consecința respingerii cererii de repunere în termenul de motivare a recursului este prevăzută de art. 306 alinl.1 și 2 și anume: recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin.2 (alin.1); motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților (alin.2).
Prin urmare, Curtea de Apel urmează că observa dacă în motivele de recurs tardiv depuse există un motiv de ordine publică invocat de către partea recurentă sau dacă din ansamblul datelor cauzei, instanța din oficiu are de ridicat un astfel de motiv de ordine publică.
În motivele de recurs depuse peste termen creditoarea recurentă indică motivul de ordine publică ce vizează autoritatea de lucru judecat cu privire la lipsa caracterului cert al creanțelor stabilite prin primele 5 facturi invocate de creditoarea intimată. În acest sens, recurenta a evocat Ordonanța nr. 11399/23.09-2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, prin care a fost respinsă cererea creditoarei pentru emiterea somației de plată în temeiul dispozițiilor art. 1 din OG nr. 5/2001, judecătoria considerând că creanțele invocate de către creditoare nu au caracter cert, lichid și exigibil fiind necesare cercetări judecătorești cu administrarea unui probatoriu după regulile de drept comun.
Curtea soluționând acest aspect, constată că nu există autoritate de lucru judecat întrucât potrivit art. 11 alin.1 din OG. nr. 5/2001, ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți. Prin urmare, tribunalul prin judecătorul sindic nu este ținut de constatările instanței de drept comun cu privire la atributele creanței invocate în procedura insolvenței.
Celelalte motive de recurs nu pot fi calificate ca fiind de ordine public și prin urmare, nu pot fi luate în discuție prin intermediul aplicării dispozițiilor art. 306 alin.2
Tot astfel, Curtea de Apel, exercitând controlul judiciar și asupra altor posibile motive de ordine publică în conformitate cu art. 304 ind.1, nu găsește alte motive de această natură pentru a fi luate în considerare și a fi puse în discuția părților, hotărârea atacată cu recurs nefiind susceptibilă de casare sub vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-5
Prin consecință, rămânând în discuție doar motivele de recurs pentru care Curtea a respins cererea de repunere în termen, în cauză, în conformitate cu art. 306 alin.1 se va constata nul recursul formulat de debitoarea - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul debitoarei - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 776/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED./MB/06.01.2010
TEHNORED. / 06.01.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
