Spete procedura insolventei. Decizia 1744/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1415/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1744
Ședința publică de la 11 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr. 2128 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații SOCIETATEA NAȚIONALĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE, și BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 14 din 8.10.2009, intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE A prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 14.09.2009, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a înaintat de către Tribunalul București - Secția a VII a Comercială dosarul nr-.
Recurenta, prin avocat, depune la dosar dovada în original a taxei judiciare de timbru.
Curtea acordă părților cuvântul pe cererea de probatorii.
Atât recurenta cât și intimata învederează instanței că nu au înscrisuri noi de administrat în cauză, înțelegând să se folosească de înscrisurile aflate deja la dosar.
Intimata - debitoare, prin avocat, învederează faptul că excepțiile pe care le-a invocat prin întâmpinare sunt excepții ce au fost analizate de către instanța de fond și având în vedere că nu a declarat recurs împotriva sentinței de fond fiind invocate în ipoteza în care instanța de recurs ar admite recursul și ar rejudeca cauza fiind astfel nevoită să soluționeze și aceste excepții.
Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate de intimata debitoare prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a, excepția puterii lucrului judecat și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Intimata, prin avocat, în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, solicită admiterea acesteia, având în vedere că în baza contractului de prestări servicii nr. 3/2004, creditoarea din prezenta cauză a solicitat obligarea la plata unei sume cu cea pentru care astăzi se solicită deschiderea procedurii insolvenței în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Constanța.
Arată că, sentința pronunțată de Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a și a respins acțiunea formulată de creditoarea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Totodată arată că sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului declarat.
Referitor la excepția puterii lucrului judecat, solicită admiterea acesteia, întrucât sentința pronunțată de definitivă și irevocabilă a statuat cu putea lucrului judecat că nu este debitoarea recurentei din prezenta cauză si deci nu poate solicita declanșarea procedurii insolvenței.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, pune concluzii de admitere a acesteia, motivat de faptul că nu s-a recunoscut niciodată existența acestei creanțe, reprezentanții sucursalei C semnând documentele invocate de pretinsa creditoare care ar fi întrerupt cursul prescripției.
În concluzie, societatea nu a semnat actele pretinse a fi întreruptive de prescripție, ci persoane din cadrul Sucursalei, fără capacitate de exercițiu și în lipsa unui mandat expres al centralei.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive ca neîntemeiată, invocând dispoz. art.43 din Legea 31/1190 și art.2 din OUG 23/2000 care arată că " sucursalele reprezintă dezmămbrăminte fără personalitate juridică" ale societății SNIF, iar actele necesare desfășurării activității sale se încheie de reprezentantanții desemnați de societatea comercială fondatoare.
Referitor la excepția autorității lucrului judecat, solicită respingerea acesteia, invocând dispozițiile art.1201 civil.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune solicită respingerea, având în vedere că procesul verbal a fost ștampilat și semnat de către debitoare și prin confirmarea extrasului de cont din 2008 s-a întrerupt prescripția dreptului, conform art.16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Pe recurs, recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii insolvenței. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Depune concluzii scrise.
În susținere, arată că a solicitat debitoarei să efectueze plățile, fiind încheiate procese verbale, iar aceasta a recunoscut debitul datorat.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, iar pe fond, respingerea cererii de insolvență. Nu se solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
În susținere, arată că nu există starea de insolvență a societății întrucât se efectuează în mod constant plăți către diverși furnizori, având în vedere încheierea tranzacțiilor cu alți creditori, iar neplata către recurenta din prezenta cauză se datorează faptului că aceasta nu este creditoarei subscrisei.
CU RTEA:
Prin sentința comercială nr. 2128/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost admisă excepția de netimbrare invocată de către debitor, anulându-se ca netimbrată cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată de, a fost admisă excepția de tardivitate a formulării contestației invocată de către creditorul, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune invocate de debitor, a fost respinsă cererea creditorului pentru deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului SOCIETATEA NAȚIONALĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE --, a fost admisă contestația debitorului la cererea creditorului SC -, respingându-se, în consecință, cererea acestuia din urmă creditor.
Pentru a pronunțată această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la cererea creditorului și în legătură cu excepția de tardivitate a formulării contestației, excepție invocată de către creditor, instanța a reținut că cererea de deschidere a procedurii a fost comunicată debitorului în dosarul nr- la data de 15.07.2008, însă debitorul, deși prezent în instanță, a invocat excepția de conexare, fără a formula contestație la această cerere, formularul abia în data de 09.10.2008 contestație, astfel încât aceasta este tardivă, fiind depășit termenul de 10 zile stabilit de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, în opinia judecătorului sindic, au fost soluționate excepțiile de ordine publică invocate de către debitoare.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului, judecătorul sindic a reținut că în ceea ce privește contractul de prestări servicii nr. 3/2004, acesta a fost încheiat de creditor cu -- Sucursala C, fiind semnat de către reprezentanții sucursalei, la fel ca și facturile emise, după cum și procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 11.08.2005.
Se mai reține că procedura de insolvență nu se poate deschide împotriva unei sucursale, întrucât aceasta nu beneficiază de personalitate juridică, astfel încât excepția lipsei calității procesuale invocată de către debitor a fost respinsă, constatându-se și că raporturile comerciale descrise în cererea de deschidere a procedurii, s-au derulat cu o sucursală a societății debitoare.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție respinsă, judecătorul sindic a constatat că cererea de deschidere a procedurii a fost formulată înăuntrul termenului de 3 ani, raportându-se la recunoașterea creanței făcută de către debitoare prin procesul-verbal încheiat la data de 11.08.2005.
Pe fond, judecătorul sindic a constatat că creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă față de -- Sucursala C care a recunoscut-o prin procesul-verbal încheiat la data de 11.08.2008, însă în ceea ce privește -- B nu s-a făcut dovada că acestuia i s-a solicitat efectuarea plății, anterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii, astfel încât nu se poate aprecia raportat la ce dată începe calculul termenului de 30 de zile prevăzute la art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prezumția de insolvență, judecătorul sindic a reținut că din extrasele bancare depuse de către debitoare rezultă că există sold disponibil pentru ca debitorul să achite datoriile pretinse, iar pe de altă parte, a făcut dovada că a făcut plăți către alți creditori. În opinia acestuia, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile neplătită în 30 de zile nu este suficientă pentru deschiderea procedurii, cât timp debitorul dovedește că nu se află în insolvență.
În ceea ce privește cererea creditorului -, judecătorul sindic a reținut că acest debitor nu a dovedit caracterul cert al creanței pretinse, iar pe de altă parte, s-a reținut și faptul că debitorul nu se află în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea, în esență, pentru următoarele motive:
Creanța pe care o deține împotriva debitoarei în cuantum de 97.593,14 lei, este recunoscută de către reprezentantul acesteia prin procesul-verbal de conciliere nr. 1860/30.08.2005 și prin semnarea și ștampilarea extrasului de cont nr. 024/2008 care corespunde debitului restant, ceea ce dovedește caracterul certă, lichid și exigibil al creanței.
Se mai arată că facturile emise de către creditoare în baza contractului sunt înregistrate în contabilitatea -- B, întrucât sucursalele nu au capital social, nu au patrimoniu propriu sau autonomie financiară.
În opinia recurentei, judecătorul sindic se contrazice în motivarea sentinței, întrucât menționează " a încercat să obțină pe cale judecătorească obligarea debitorului -- B la plata creanței" și continuă motivarea sentinței prin a susține "creditorul nu a făcut dovada că acestuia i s-a solicitat efectuarea plății".
Se mai arată că prin procesul-verbal de conciliere nr. 1860 din 30.08.2005 reprezentantul -- recunoaște creanța față de, însă reține că nu poate onora plata, întrucât se află în proces de reorganizare și restructurare, ceea ce dovedește încă o dată incapacitatea de plată a debitoarei.
Modul de soluționare în fața judecătorul sindic este considerat de către recurentă ca fiind nelegal în lumina prevederilor legale în vigoare, fiind astfel încălcate art. 6 al - "dreptul la un proces echitabil", art. 123 din Constituția României - "înfăptuirea justiției".
La data de 11.09.2009, debitoarea formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat; de asemenea, invocă ca excepții de ordine publică excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei, pe cea a puterii lucrului judecat, precum și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, pentru aceleași argumente invocate și în fața judecătorului sindic.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a respins cererea recurentei creditoare privind deschiderea procedurii insolvenței față de intimata debitoare - pe motiv că nu s-a făcut dovada că s-a solicitat plata față de debitoarea chemată în judecată, ci doar față de sucursala acestuia. astfel încât nu se poate aprecia raportat la ce dată începe calculul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, precum și pentru faptul că debitoarea a făcut dovada că nu se află în insolvență.
Raportându-ne la dispozițiile Legii nr. 85/2006 care stabilesc condițiile în care poate fi deschisă procedura de insolvență, soluția judecătorul sindic apare ca fiind legală, însă raportându-se la considerentele reținute de către acesta, motivarea pronunțată este netemeinică.
Astfel, deși reține existența unei creanțe certe, lichide și exigibilă față de -- Sucursala C, care prin procesul-verbal încheiat la 11.08.2005 a recunoscut-o, totuși judecătorul sindic constată că nu s-a făcut dovada că s-a solicitat efectuarea plății către societatea mamă, astfel încât se află în imposibilitate de a aprecia data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de ar. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Susținerile acestea sunt în contradicție cu argumentele avute în vedere atunci când a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către debitoare, ocazie cu care judecătorul sindic a constatat că procedura de insolvență nu se poate deschide împotriva unei sucursale, întrucât acestea nu beneficiază de personalitate juridică (art. 43 din Legea nr. 31/1990).
Într-adevăr, sucursala este considerată un dezmembrământ al societății comerciale care este dotată de societate cu anumite fonduri, cu scopul de a desfășura o activitate comercială, în cadrul obiectului de activitate al societății. Sucursala dispune de o anumită autonomie, ale cărei limite sunt stabilite de către societate, fără să beneficieze de personalitate juridică.
Întrucât, sucursala nu are personalitate juridică, ea nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic, actele juridice pe care le reclamă desfășurarea activității sucursalei încheindu-se de către reprezentanții desemnați de către societatea comercială.
Faptul că în speță contractul de prestări servicii, recunoașterea debitului prin procesul-verbal de conciliere din data de 30.08.2005 au fost făcute de către Sucursala C, prin reprezentanții săi legali desemnați de către societatea comercială nu înseamnă că efectele juridice ale acestor acte sunt inopozabile acesteia din urmă ori că trebuia desfășurată o procedură prealabilă și paralelă și cu aceasta.
Actele sucursalei sunt însăși actele societății comerciale, sunt opozabile acesteia atâta vreme cât au fost încheiate în limitele mandatului și împuternicirilor date reprezentanților legali, ori în speță nici măcar nu s-a făcut dovada acestui lucru.
Ca atare, nu era necesar ca o condiție legală prealabilă, ca recurenta creditoare să solicite și societății comerciale achitarea creanței sucursalei sale, sub iminența aplicării procedurii de insolvență, atâta vreme cât acest lucru a fost îndeplinit în raport cu sucursala.
În acest context, este de reținut și faptul că Sucursala Cad ebitoarei, prin reprezentanții legali numiți de către aceasta, au cunoscut și recunoscut existența debitului din luna august 2005, deci cu aproximativ 3 ani anterior formulării cererii privind deschiderea procedurii insolvenței, interval de timp în care, în mod cert, societatea comercială a cunoscut la rându-i această situație.
Referitor la prezumția de insolvență reținută de către judecătorul sindic, Curtea constată că din actele aflate atât în dosarul de fond, cât și în dosarul de recurs, nu rezultă acest lucru, nu există nici un extras bancar depus de către debitoare care să ateste solvabilitatea acesteia. Există în dosarul de fond un singur extras bancar, însă, care este din anul 2004.
Din înscrisurile depuse de către debitoare, nu se face dovada faptului că aceasta nu se află în stare de insolvență, astfel cum a reținut judecătorul sindic.
Deși admite excepția de tardivitate a contestației formulată de către debitoare la cererea de deschidere a procedurii recurentei creditoare, ceea ce echivalează cu o apărare, cu toate acestea judecătorul sindic ia în considerare susținerile acesteia referitoarea la starea de insolvență, deși era obligat să le înlăture.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii creditoarei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
Referitor la excepțiile invocate de către debitoare prin întâmpinarea formulată în fața instanței de recurs, având în vedere aceste excepții au fost soluționate de către prima instanță în sensul respingerii lor, iar debitoarea nu a declarat recurs împotriva soluției, neexistând motive noi în susținerea excepțiilor, soluționarea acestora apare ca inadmisibilă, astfel încât vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de către debitoare ca nefondate.
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr. 2128 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SOCIETATEA NAȚIONALĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE, și BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite cererea creditoarei SC SRL și trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea deschiderea procedurii insolvenței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - Dr. I - -
GREFIER,
-
Red.Jud. - 12.01.2010
Tehnored. - 13.01.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
