Spete procedura insolventei. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 2351/2007)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.254
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.141/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare IMPORT EXPORT prin lichidator judiciar MANAGEMENT, intimații-pârâți, și și intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială și intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 42, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură intimații și au depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, precum și intimata în 5 exemplare.
La interpelarea instanței, în sensul dacă în fața primei instanțe, recurenta și-a extins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare aflată la filele 135 și 151 în dosarul de fond și cu privire la alte părți, apărătorii intimaților și, menționează faptul că nu și-a modificat cererea inițială de atragere a răspunderii administratorilor societății debitoare.
Curtea, deliberând, constată, în raport de cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul judecății în fața primei instanțe, că nu au calitatea de intimați-pârâți, Dinamic și, întrucât aceștia nu au fost chemați în judecată în calitate de pârâți prin cererea introductivă de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare formulată de, anexată în dublu exemplar la filele 135 și 151 din dosarul de fond, în care figurează ca pârâți - administratori ai societății falite numai, și, nefiind admisibilă în calea de atac modiciarea acțiunii introductive în sensul judecării cauzei în contradictoriu și cu alte persoane care nu au fost chemate în judecată de creditoarea recurentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul atât asupra excepțiilor invocate de intimații și prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului și excepția inadmisibilității formulării recursului, cât și asupra fondului cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât acesta nu a fost administratorul societății debitoare și nici nu s-a făcut dovada existenței vreunui mandat dat acestuia. Cu privire la cererea de recurs, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că acesta a fost formulat în mod generic. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului astfel cum a fost invocată. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, solicită admiterea acesteia întrucât recurenta și-a modificat cererea inițială de atragere a răspunderii administratorilor societății debitoare întemeiată pe disp. art.124 lit.d din Legea nr.64/1995 în calea de atac fiind invocate disp. art.138 lit. c, d și f din Legea nr.85/2006. Pe fondul cererii de recurs, învederează că intimata a fost administratorul societății debitoare numai în anii 1991-1993, fiind practic administratorul societății, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.141/12.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu în baza prev. art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Management Consult G, a respins obiecțiunile formulate de creditorul S la raportul final și în consecință a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC IMPORT EXPORT G și radierea acesteia din registrul comerțului.
S-a dispus totodată respingerea cererii creditorului Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 precum și comunicarea hotărârii pentru efectuarea mențiunilor legale.
Pentru pronunța această hotărâre, tribunalul reținut în esență că, prin raportul depus la data de 10.05.2007 lichidatorul judiciar a menționat că în perioada 2003 - 2007 s-a încercat dar nu s-a reușit valorificarea bunurilor mobile, aparținând debitoarei de valoare redusă și lipsite de interes, cu grad ridicat de uzură, perioada prelungită de expunere pe piață scăzând valoarea inițială de 12.114 lei și având în vedere această valoare extrem de mică raportat la cuantumul actual al procedurii, precum și acordul creditorilor, instanța fondului a făcut aplicarea prevederilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În privința obiecțiunilor formulate de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și cererea privind atragerea răspunderii în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, tribunalul a reținut că potrivit rapoartelor întocmite de lichidator, cauzele insolvenței au constat în desfășurarea activității într-un spațiu comercial și lipsa fondurilor necesare plății chiriei ceea ce condus la încetarea activității, nefiind identificate fapte de natura celor prevăzute de lege.
A mai constatat prima instanță că prin cererea formulată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a indicat persoane răspunzătoare fără a preciza adresa și calitatea acestora în raport cu falita și, în concret elemente de natură a face posibilă analiza cererii, susținând în mod generic răspunderea în condițiile contractului de mandat, fără a indica, existența unui astfel de contract și faptele prevăzute de Legea nr.85/2006, nefiind dovedită nici fapta de neorganizare a contabilității cu trimitere la constatările descrise în procesul-verbal de control încheiat în anul 2001 prin care au fost evidențiate datorii bugetare dar s-a menționat că declarațiile de plată au fost depuse lunar.
În concluzie constatând că pe tot parcursul procedurii nu au fost formulate obiecțiuni la rapoartele de activitate și că, cererea de atragere a răspunderii indică persoane fără a arăta calitatea acestora în raport cu activitatea falitei și susține elemente de fapt nedovedite, au fost respinse ca nefondate obiecțiunile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului la raportul final precum și cererea de angajare răspunderii patrimoniale.
Împotriva sentinței la data de 15.10.2007 a fost înregistrat în evidența instanței fondului recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții-intimați, SC SA, și, respectiv societatea debitoare prin lichidator judiciar, modificarea hotărârii în sensul obligării intimaților pârâți la suportarea pasivului debitoarei, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, în sumă de 60.604,74 RON în vederea acoperirii și a creanței proprii în sumă de 16.995,08 RON, precum și continuarea procedurii pentru punerea în executare sentinței.
Criticile formulate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 și ale art.3041Cod pr.civilă, au constat în esență în următoarele motive:
-hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât din rapoartele lichidatorului judiciar și înscrisurile existente la dosar, a rezultat că intimații pârâți se fac vinovați de ajungerea societății în încetare de plăți, neîndeplinind toate obligațiile legale privind administrarea debitoarei, dispunând efectuarea unor operațiuni care au determinat practic încetarea de plăți, fapte prevăzute de art.138 lit.c, d, f din Legea nr.85/2006;
-aceste aspecte au fost evidențiate prin cererea formulată, prin care s-a menționat atragerea răspunderii administratorilor debitoarei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.d, în sensul că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ținerea evidenței contabile fiind reglementată și prin depozițiile art.73 alin.1 lit.c și alin.2 și ale art.181 din Legea nr.31/1990 precum și de art.11 alin.4, din Legea contabilității nr.81/1991;
-din raportul lichidatorului judiciar rezultă că nu au fost înregistrate în evidențele contabile toate operațiunile, neputând fi stabilite creanțele de recuperat de la asociați și alți debitori, iar din lipsa disponibilităților bănești nu s-a putut angaja un expert contabil care să asigure organizarea evidenței contabile la zi, aspecte reținute și în procesul-verbal de control nr.219/10.12.2001 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate G;
-în cauză sunt incidente și prevederile art.138 lit.f, privind utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, respectiv înregistrarea de datorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, intimații având obligația de a reține din salariile angajaților și a vira în acest fond contribuția personală cu acest titlu, care este evident că a fost utilizată în alte scopuri, determinând astfel majorarea datoriilor societății și intrarea sa în incapacitate de plată;
-tot astfel nu au fost achitate nici dobânzile și penalitățile aferente acestor contribuții;
-prevederile art.138 nu conțin explicit cerința culpei sau greșelii membrilor organelor de conducere, ci subliniază regimul agravat al răspunderii acestora, care poate fi cu intenție sau din culpă vinovăția rezultând din atitudinea de nesocotire a dispozițiilor legale în vigoare;
-pentru antrenarea răspunderii trebuie avute în vedere și dispozițiile art.1540 alin.1 și 2 Cod civil, privind răspunderea mandatarului nu numai pentru dol dar și din culpa produsă în executarea mandatului, care conform art.374 Cod comercial se prezumă că are caracter oneros;
-în cazul răspunderii speciale reglementată prin art.137 din Legea nr.64/1995, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptelor făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată, cu excepția cazurilor de forță majoră, în speță intimații nedovedind un astfel de caz.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.02.2008 intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, înțelegând să invoce lipsa calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu a fost administrator, asociat ori salariat, al societății debitoare, niciunul din documentele societății nu poartă semnătura sa și nu cunoaște situația contabilă și juridică a societății.
La data de 25.02.2008 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care invocat inadmisibilitatea recursului, cu motivarea că se indică în calea de atac dispozițiile art.138 lit.c, și f în raport de cererea inițială de atragere a răspunderii personale patrimoniale întemeiată pe prevederile aet.124 lit.d din Legea nr.64/1995.
Pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând în esență că nu fost dovedită săvârșirea în mod culpabil a vreuneia din faptele prevăzute în art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21.02.2008 intimata SC - SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind dezvoltate considerente de fapt și de drept menite să conducă la menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recurenta nu a solicitat administrarea de probe în calea de atac, intimatul-pârât anexând extras din carnetul de muncă aferent perioadei 1980-1993.
Înaintea de închiderea dezbaterilor în calea de atac, Curtea constatat că în cauză nu au calitatea de intimați-pârâți, astfel cum a indicat recurenta prin motivele de recurs, SC SA, și nici SC Dinamic citată în aceeași calitate.
cadrului procesual avut în vedere faptul că în timpul primei judecăți, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale administratorilor societății debitoare formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sub nr.1752/22.06.2004, anexată în dublu exemplar la filele 151 și 135 din dosarul tribunalului, a fost promovată numai în contradictoriu cu pârâții, și .
În timpul primului ciclu procesual, creditoarea nu a înțeles să modifice, să completeze acțiunea inițială, în sensul judecării acesteia și în contradictoriu cu alți pârâți decât cei indicați în cererea introductivă, deși la termenul din 23.06.2004 judecătorul sindic i-a pus în vedere indicarea persoanelor pe care a înțeles să îi cheme în judecată în calitate de pârâți și depunerea adreselor necesare pentru efectuarea formelor legale de citare.
Dispoziția instanței fondului a rămas fără efect, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului neprocedând la o modificare ori completare a cererii introductive din data de 22.06.2004, singura cerere depusă în acest sens în dosarul tribunalului, nefiind admisibilă extinderea cadrului procesual pasiv și față de alte persoane fizice ori juridice, direct în recurs, fără ca acestea să fi fost chemate în judecată în calitate de pârâți de către creditoare.
Curtea a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimatul-pârât și excepția inadmisibilității recursului invocată de către intimata-pârâtă, în opinia instanței, analiza îndeplinirii calității de membru al organelor de conducere și supraveghere, ori altă persoană care a cauzat starea de insolvență, respectiv întrunirea condițiilor instituite prin literele c, d și f ale art.138 din Legea nr.85/2006, reprezentând aspecte care privesc fondul litigiului, având drept obiect atragerea răspunderii patrimoniale personale, reglementată prin această normă legală.
Pe fondul cauzei, examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor inserate în motivele de recurs, Curtea reține netemeinicia acestora, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recurenta-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nici în timpul primei judecăți și nici în calea de atac, nu a solicitat administrarea de probe în dovedirea temeiniciei cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, mai mult de la data depunerii acțiunii formulată în acest sens, 22.06.2004, până la data pronunțării sentinței recurate, nu a trimis reprezentant în instanță care să îi susțină interesele, înțelegând să solicite soluționarea cererii introductive cât și a recursului, în lipsă.
Curtea reține că argumentele evocate prin calea de atac, nu reprezintă critici cu referire la motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței fondului, nefiind nici măcar enunțate considerentele sentinței comerciale recurate, apreciate ca nelegale și netemeinice.
În fapt, recurenta s-a mulțumit să reitereze aceleași considerații de fapt și prevederi cuprinse în legea contabilității, legea societăților comerciale, regulile mandatul în comercial, relevate prin cererea introductivă.
Contrar susținerilor recurentei, prin nici unul din rapoartele întocmite în timpul procedurii, lichidatorul judiciar nu a propus antrenarea răspunderii persoanelor indicate prin art.138 din legea insolvenței în vigoare, dimpotrivă, prin raportul final depus la 9.05.2007, acesta menționează expres că nu a identificat cauze care să conducă la angajarea acestei răspunderi.
Nu au fost de altfel infirmate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nici concluziile lichidatorului cu privire la cauzele care au generat starea de încetare de plăți, inserate în considerentele hotărârii atacate.
Inexistența de fonduri bănești necesare pentru efectuarea unei expertize contabile cu privire la modul de ținere evidenței contabile, stabilirea eventualelelor creanțe de recuperat de la asociați și alți debitori, nu poate constitui un argument viabil pentru admiterea recursului în condițiile în care în calitate de creditoare interesată în recuperarea creanței proprii, putea și trebuia să solicite administrarea de probe, inclusiv opinia unui expert contabil de secialitate.
Depunerea unui act de control întocmit de organele Casei de Asigurări de Sănătate G cu referire la sumele privind contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate, putea constitui numai premisă în acest sens, cu atât mai mult cu cât din conținutul acestui raport nu rezultă nici măcar sancționarea contravențională a persoanelor vinovate, arătându-se chiar prin anexa nr.1 faptul că, "societatea depune lunar declarația privind obligațiile de plată", "societatea a depus listele cu persoanele asigurate", etc.
Răspunderea reglementată prin art.138 din Legea nr.85/2006 (art.137 din Legea nr.64/1995), are o natură juridică specială, care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, trebuind a fi probate condițiile generale reglementate prin art.998 și urm. Cod civil, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciu, producerea faptei cu intenție ori din culpă, legiuitorul neinstituind, astfel cum eronat susține recurenta-creditoare o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, fiind numai reglementată posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale personale, dar numai prin administrarea unor dovezi pertinente și concludente în acest sens, sarcina probei revenind inițiatorului cererii conform art.1169 Cod civil.
Era deci necesară, solicitarea și administrarea de dovezi care să confirme susținerile evocate prin cererea introductivă, reluate prin motivele de recurs, prin care să se probeze că pârâții chemați în judecată au dispus, continuarea unei activități care ducea vădit la încetarea de plăți, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, au ținut o contabilitate fictivă, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte care să fi avut drept consecință starea de insolvență, în prezenta cauză neexistând un atare probatoriu, susținerile evocate prin motivele de recurs constituind simple prezumții, nedovedite în vreun mod.
În considerarea celor expuse, în temeiul prev. art.312 alin.1 Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, odată cu respingerea excepțiilor invocate de către intimații pârâți și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea recursului, invocate de către intimații pârâți și.
Respinge ca nefondat recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr.141/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare IMPORT EXPORT prin lichidator judiciar MANAGEMENT, intimații-pârâți, și și intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - dr.I--
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Mioara Badea, Iulia Manuela
