Spete procedura insolventei. Decizia 306/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1002/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 306
Ședința publică de la 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR I -
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții și împotriva încheierii de ședință din 11.12.2008 și împotriva sentinței comerciale nr.1289 din 5 martie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, precum și recursurile declarate de împotriva sentinței comerciale nr.1289 din 5 martie 2009 și ). împotriva încheierii de ședință din 12.02.2009 în contradictoriu cu intimații DE, & GAZ prin lichidator judiciar C, - SA, - SA -, - SA, - SRL, - SA, - SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, - GAZ SA, DIRECȚIA IMPOZITE TAXE LOCALE SECTOR 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 5 februarie 2010 susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 12 februarie 2010 și apoi pentru astăzi 19 februarie 2010 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1289/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr.7616.3.2004. IX s-a admis excepția tardivității și în consecință s-a respins ca tardiv formulată cererea împotriva încheierii din 2.03.2006 privind confirmarea onorariului legat de cheltuielile de judecată.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nulității parțiale a încheierii din 8.02.2007 formulată de acționarii și motivat de faptul că instanța nu-și poate cenzura propriile-i sentințe, și că cei doi acționari au avut posibilitatea să atace cu recurs încheierea din 8.02.2007.
În temeiul art.131 lit.b din Legea 85/2006 s-a închis procedura împotriva debitoarei & GAZ în contradictoriu cu toate părțile în litigiu și s-a dispus ca sumele reziduale rămase în contul de lichidare să fie virate într-un cont la dispoziția acționarilor, proporțional cu cota de participare la capitalul social.
În temeiul art.135 din lege s-a dispus comunicarea sentinței către creditori, acționari, lichidatorului judiciar, DGFP
În temeiul art.136 din lege a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură.
Împotriva acestei sentințe ca și a încheierilor pregătitoare s-au formulat recursuri de către unii dintre creditori.
Astfel pe rolul acestei secții s-a înregistrat dosarul de față cu recursul declarat de recurenții și la data de 23 martie 2009 împotriva sentinței comerciale nr.1289/5.03.2009 și cu recursul declarat de - SRL împotriva sentinței comerciale nr.1289/5.03.2009 la data de 21.05.2009.
La data de 26.11.2009 prin adresă Secția a V-a Comercială - Curtea de APEL BUCUREȘTI înaintează secției noastre (Secția a VI-a Comercială), dosarul nr- și - având același obiect, cauză și părți în vederea discutării conexării acestor două dosarela dosarul de față nr- conform art.8 din Legea nr.85/2006.
Instanța constată că într-adevăr părțile din dosarele trimise de Secția a V-a Comercială sunt aceleași, având același obiect și cauză.
La dosarul - se află recursul declarat de - ). SRL la data de 20.02.2009 împotriva încheierii din 12.02.2009, iar în dosarul - se află recursul declarat de recurenții și la data de 19.01.2009 împotriva încheierii din 11.12.2008.
Ca urmare făcând aplicarea dispozițiilor imperative ale art.8 din Legea 85/2006 dispune conexarea acestor două dosare la dosarul - cu care secția a VI-a Comercială a fost inițial investită, având de soluționat în urma conexării 4 recursuri.
Referitor la recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr.1289/5.03.2009.
Inițial recurenții și declară recurs la data de 23.03.2009 (pag.2 dosar 7616.1//3/2004) împotriva încheierii din 05.03.2009. În realitate la această dată s-a pronunțat sentința 1289/5.03.2009 (pag.17.IX).
Ulterior, la data de 21.05.2009 (pag.15 dosar -), formulează o cerere amplu motivată prin care precizează că au calitatea de recurenți ai deciziei 1289/5.03.2009 criticând și încheierile din 8.02.2007, 24.05.2007 și 12.03.2008 pe motivul că instanța în mod greșit a fi considerat ca inadmisibilă cererea lor de constatare a nulității parțiale a încheierii din 8.02.2007 precum și pe aspectul privind cheltuielile efectuate de lichidatorul judiciar după data plății integrale a creditorilor înscriși la masa credală (24.05.2007) și data închiderii procedurii (12.03.2008), cheltuieli asupra cărora instanța nu s-ar fi pronunțat prin dispozitiv.
și o motivare amplă a aspectelor criticate cu privire la modul de vânzare prin licitație publică a bunurilor societății debitoare, că lichidatorul judiciar nu putea dispune asupra transferului gratuit a unor bunuri a societății în faliment; că întrucât procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, instanța nu putea modifica actul de adjudecare; că instanța avea posibilitatea să se pronunțe asupra încheierii din 8.02.2007 și nu să o respingă ca inadmisibilă.
Referitor la celelalte încheieri cu privire la admiterea cuantumului cheltuielilor de procedură încasate de lichidatorul judiciar consideră că aceste cheltuieli au fost acordate cu nerespectarea dispozițiilor legilor deoarece nu există nici acordul creditorilor și nici al acționarilor cu privire la încheierea nici unui contract de consultanță și asistență juridică; că sumele plătite sunt prea mari față de activitatea desfășurată în mod real, analizând amănunțit fiecare factură plătită în parte. astfel ca în funcție de calculele arătate să fie restituite acționarilor sumele încasate în plus și în mod ilegal de către lichidator. În final se cere admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinare la prezenta cerere de recurs - C, lichidatorul judiciar al debitoarei & GAZ aflată în faliment invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a societății în faliment, aceasta fiind deja radiată prin sentința 1289/5.03.2009 iar lichidatorul judiciar descărcat de gestiune.
Invocă și tardivitatea motivării recursului conform art.303 alin.1 pr.civ. și cere instanței respingerea recursului ca nemotivat în termen, deoarece recursul a fost declarat la 23.03.2009, sentința instanței de fond 1289/5.03.2009 a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență () nr.2130/06.05.2009.(pag.142).
Curtea, referitor la acest recurs față de cele de mai sus, făcând aplicarea art.137 pr.civ. analizând excepția tardivității motivării recursului invocată de lichidatorul judiciar constată că într-adevăr recursul este tardiv motivat față de dispozițiile imperative ale art.303 alin.1 și 306 (1) pr.civ. coroborate cu art.8(2) din Legea 85/2006, deoarece față de data comunicării sentinței atacate prin nr.2130 la 6.05.2009 și motivarea recursului făcându-se la 21.05.2009 a fost depășit termenul legal de 10 zile prevăzut de legea specială 85/2006 la art.8 alin.(2).
În consecință,Curtea constată nul recursul.
Referitor la recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr.1289/5.03.2009 cu privire la admiterea excepției tardivității cererii privind confirmarea onorariului lichidatorului judiciar, cerere ce a formulat-o în temeiul art.11 lit.d din Legea 85/2006, critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. deoarece deși prin încheierea din 2.03.3006 instanța a stabilit onorariul lichidatorului judiciar la nivelul valorii de 10% din valoarea bunurilor lichidate, în realitate onorariul a fost mult prea mare față de valoarea reală a bunurilor lichidate ce a fost în sumă de 2.861.345 lei, situație în care remunerația lichidatorului trebuia să fie conform legii de 286.134,50 lei ori judecătorul sindic i-a admis o remunerație de 415.512 lei. restituirea sumei de 129.377,50 lei în contul societății debitoare. Motivează că lichidatorul nici nu avea dreptul să încaseze vreun onorariu în această calitate în conformitate cu dispozițiile art.74 alin.2 din G 86/2006, deoarece - C 2003 SRL la data când a încasat onorariul nu mai avea dreptul să funcționeze ca lichidator.
Curtea referitor la acest recurs față de dispozițiile art.137 pr.civ. constată că recursul este tardiv declarat față de dispozițiile imperative ale art.301 pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.8(2) din Legea 85/2006 care prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță sentința comercială nr.1289/5.03.2009 s-a comunicat în nr.2130 la 6.05.2009 (pag.142) iar recursul a fost declarat la 21.05.2009 cu depășirea termenului de 10 zile libere prevăzut de art.8(2) din Legea 85/2006.
Astfel fiind, Curteava respinge recursul ca tardiv declarat.
Referitor la recursul declarat de recurenții și împotriva încheierii din 11.12.2008 (dosar - conexat), Curtea reține că: prin această încheiere instanța de fond a respins cererea de intervenție în numele debitoarei & GAZ a celor doi acționari motivat de faptul că cererea de intervenție accesorie, formulată de aceștia în numele debitoarei în procedura prevăzută de Legea 85/2006 care este o procedură specială, nu poate fi admisă atâta timp cât s-a admis cererea creditorilor împotriva debitoarei. Ori nu se poate admite cererea celor doi acționari în nume propriu, când de fapt ei trebuie să susțină interesele debitoarei, pentru ca soluția să fie dată în favoarea acesteia. Cum potrivit legii insolvenței acționarii își pot apăra interesele în cadrul procedurii insolvenței prin administratorul special ales în condițiile legii, cererea de intervenție în interesul debitorului apare neîntemeiată.
Pentru cele arătate s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi acționari care critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală în considerarea faptului că procedura insolvenței în cazul debitoarei & GAZ în speță, s-a deschis în februarie 2004 fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.64/1995 republicată. Ori sub auspiciile acestei legi se impunea conform art.163ca judecătorul sindic să fi desemnat un comitet al acționarilor ale căror atribuții erau prevăzute de art.164din Legea 64/1995. Nefăcându-se încă acest lucru, consideră că au rămas neprotejate interesele acționarilor precum și dreptul de a formula obiecțiuni conform art.161din această lege.
Consideră că intervenția lor este justificată deoarece dacă acest comitet al acționarilor era înființat, nimic nu ar fi putut să înlăture atribuțiile lor prevăzute prin Legea 64/1995 și în esență arată că tocmai acest lucru au vrut să-l suplinească prin intervenția lor pe care o consideră justificată. Motivează pe larg aceste susțineri și în consecință cer admiterea recursului și pe fond admiterea cererii.
Recurenții precizează ulterior că, cer în recurs Curții să considere cererea lor de intervenție ca fiind formulată atât în interes propriu cât și în interesul altei persoane.
Se depun întâmpinări de către - C lichidatorul judiciar al societății debitoare și creditoarea - ). care cer motivat respingerea recursului formulat de cei doi acționari, ca nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei referitor la acest recurs, Curtea constată și reține următoarele: cererea de intervenție formulată de recurenți în interesul debitoarei a fost corect și temeinic analizată de instanța de fond față de dispozițiile imperative ale codului d e procedură civilă care la art.49 pr.civ. alin.(3) prevăd că o cerere făcută în interesul uneia din părți în cazul în speță - "sprijină numai apărarea acesteia". De aceea în mod corect și legal a reținut instanța de fond prin încheierea din 11.12.2008 că Legea 85/2006 este o lege specială și de vreme ce s-a admis cererea creditorilor împotriva debitoarei, nu se mai pot susține interesele debitoarei ca soluția să fie dată în favoarea acesteia, cererea creditorilor apărând astfel ca fiind lipsită de interes de vreme ce terții intervenienți nu mai pot susține interesele debitorului, interesele acestuia fiind susținute de administratorul special.
Referitor la modificarea cererii celor doi administratori Curtea reține că dispozițiile codului d e procedură civilă sunt imperative și nu permit părților să facă intervenții în nume propriu în calea de atac a recursului (art.50 alin.2 pr.civ), pe de altă parte ar fi și o schimbare a calității părților în recurs care de asemenea este interzisă art.294(1) coroborat cu art.310 pr.civ.
Față de toate cele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de - )., împotriva încheierii din 12.02.2009 (.VIII dosar - - conexat) Curtea reține că prin această încheiere s-a admis în parte cererea formulată de adjudecatarul - ). privind restituirea sumei de 36.580 Euro, reprezentând c/val. mărfuri nepredate de debitor ca urmare a preluării investiției perimetrului conform procesului de adjudecare din 15.01.2007.
S-a dispus restituirea sumei de 23.300 RON către -
S-a respins cererea - SA referitor la obligarea debitoarei la plata sumei de 73.642,60 RON reprezentând dobânda legală aferentă perioadei 21.03.2007 - 24.12.2008.
S-a respins cererea - privind cheltuielile de judecată ca nefondată, iar cererea de intervenție în interes propriu i-a fost respinsă ca inadmisibilă.
În motivarea acestei sentințe privitor la cererea de intervenție în interes propriu s-a reținut că întrucât ca adjudecatar a câștigat transferul acordurilor de concesiune petrolieră, actul de adjudecare fiind titlu de proprietate al acestuia, în atare situație aceste transferuri fiind câștigate de la lege, nu mai era nevoie de o intervenție în nume propriu, drept urmare i-a fost respinsă cererea de intervenție ca inadmisibilă.
În urma analizei amănunțite a procesului-verbal de adjudecare din care rezultă modalitatea conform căreia s-a obținut concesiunea, instanța de fond s-a admis în parte cererea reclamantei și a dispus restituirea sumei de 36.580 Euro reprezentând c/val. mărfuri nepredate.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 73642,6 Ron, deoarece ca urmare a modificării Codului fiscal cu referire la taxarea inversă, s-a stabilit prin expertiză cu acordul tuturor părților că se poate restitui TVA-ul.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune obligarea debitorului la plata dobânzii aferente încasată ulterior de - SA, cheltuielile de judecată au fost respinse pe motivul că nu au fost solicitate cu ocazia restituirii TVA-ului.
Pentru cele arătate s-a pronunțat încheierea de mai sus.
Împotriva încheierii din 12.02.2009 a declarat recurs - ). carecritică parțialsentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: instanța de fond i-a respins cererile de acordare cheltuieli de judecată în temeiul art.274 pr.civ. precum și cererea de dobânzi la suma contestată și restituită în favoarea sa.
Își motivează recursul arătând că întrucât prin încheierea din 15.05.2008 considerându-se că în mod eronat ar fi achitat suma de 543.655 lei cu titlu de, i-a fost admisă cererea de restituire a acestei sume ca urmare a unei contestații și cum în mod nejustificat judecătorul sindic nu i-a acordat și cheltuieli la acea dată, ca parte căzută în pretenții conform art.274 și 275.pr.civ. le cere astăzi considerând că pârâta îi datorează totuși aceste cheltuieli de judecată.
Susține că sunt justificate și pretențiile sale pentru plata dobânzilor de vreme ce lichidatorul nu s-a opus acestora la acea dată.
Își rezervă dreptul de a completa motivele de recurs.
La data de 22.05.2009 depune la dosar Motive completatoare de acordarea de dobânzi penalizatoare - datorate pentru plata sumei de 543.655 lei TVA în sumă de 73.642,6 lei pe perioada 21.03.2007 - 24.12.2008 și pe care instanța de fond i le-a respins nejustificat la data de 5.02.2009.
Motivează că perioada reprezintă data la care suma de 543.655 RON a fost plătită nedatorat cu titlu de TVA și data la care această sumă a fost consemnată la dispoziția executorului judecătoresc ca urmare a procedurii de executare silită. Ca temei de drept pentru plata dobânzilor invocă art.43 Cod comercial și 3712alin.2 și 3.pr.civ.
Mai arată că motivarea instanței de fond a fost că nu se justifică plata de dobânzi deoarece niciuna din părți nu s-a opus la restituirea sumei de 543.655 lei. Toți au fost de acord cu acest lucru, cu excepția pârâtei debitoare & GAZ
Considerând că motivarea nu este la obiect și clară, ba deopotrivă e informă, cere admiterea recursului, schimbarea în tot a încheierii atacate și pe fond admiterea cererii privind plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea contestației.
În final revine și cere admiterea recursului, modificarea încheierii din 12.02.2009 în sensul admiterii cererii sale și obligarea & GAZ la plata sumei de 73.642,60 RON dobânzi legale datorate pentru suma de 543.655 RON, a c/val. mărfurilor licitate și nepredate în sumă totală de 36.850 euro precum și a sumei de 37.500 lei cheltuieli de judecată.
La prezentul recurs a formulat întâmpinare lichidatorul - al debitoarei & GAZ în faliment, care cere respingerea recursului deoarece de vreme ce prin sentința 1289/5.03.2009 s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare aceasta nu mai are capacitate de folosință și nu mai există ca subiect de drept, astfel că recurenta trebuia să atace sentința din 5.03.2009, ori dacă nu a făcut acest lucru, aceasta a rămas definitivă și irevocabilă și nu se mai poate face nici o plată. astfel respingerea recursului.
În termenul de pronunțare s-au depus la dosar Note de ședință de către recurenta - ). care printr-o motivare amplă își susține cererea de recurs pe care o consideră întemeiată cerând astfel admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au depus de asemenea CONCLUZII de C lichidator judiciar al debitoarei & GAZ - societate în faliment, motivând amplu și la obiect, aducând și completări la cererea sa de respingere a recursului adjudecatarului - )., ca nefondat.
Recursul - ). este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea referitor la acest recurs constată și reține următoarele: inițial recurenta susține în cererea sa de recurscă face o critică parțialăa încheierii din 12.02.2009 referindu-se numai la cheltuielile de judecată și dobânzile pentru suma de 543.655 TVA. Ulterior își completează motivele de recurs cerând dobânzile pentru aceeași sumă reprezentând TVA și c/val. mărfii licitate și nepredate în sumă de 36.850 euro.
Curtea reține că în mod corect instanța de fond i-a respins capătul de cerere privitoare la dobânzi deoarece niciuna din părțile în litigiu nu are vreo culpă pentru plata -ului în sumă de 543.655 lei sumă pe care recurenta a plătit-o în mod eronat,deci din culpa sa, în plus niciuna din părți nu s-a opus la restituirea A-ului la data de 15.05.2008, lucru constatat prin expertiza efectuată în cauză.
În consecință nu se poate reține culpa vreuneia din părți pentru plata din eroarea -ului de către recurentă. Referitor la cheltuielile de judecată, deoarece parte din acestea nu au fost cerute odată cu cererea de restituire a TVA-ului, iar cele cerute în faza în care recursul acționarilor a fost respins, acesteia au fost achitate, deoarece acționarii au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de către instanță către recurentă. În atare situație cererea acesteia în recurs apare nejustificată.
Referitor la c/val. mărfurilor licitate și nepredate în sumă de 36.850 euro, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a obligat debitoarea la restituirea sumei de 23.300 RON deoarece conform actelor încheiate cu ocazia recepției s-a constatat lipsa unor elemente, astfel că prin procesul-verbal toți acționarii au fost de acord să i se restituie adjudecatarului în mod corect suma de 23.300 RON c/val. materialelor nepredate odată cu perimetrul de concesiune, sumă fundamentată pe baza valorii înscrise în contabilitatea debitoarei. Deci pretențiile pentru suma de 36.580 euro sunt nejustificate.
Mai trebuie reținut și faptul că în cauză s-a dispus închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea & GAZ și radierea acesteia din registrul comerțului.
Ca urmare ca efect al închiderii procedurii, debitorul este descărcat de obligațiile avute anterior începerii procedurii.
Prin radiere, societatea a încetat să mai existe ca persoană juridică, deci nu mai are capacitate de exercițiu și nici de dispoziție.
Ca urmare nu mai poate răspunde în nici un fel față de adjudecatara, care nici nu a atacat cu recurs sentința 1289/5.03.2009 prin care s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare.
Pentru toate cele arătate Curtea va respinge recursul declarat de - ).
Având în vedere cele reținute mai sus, ținând seama și de dispozițiile art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr.1289 din 5.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații DE, & GAZ prin lichidator judiciar C, - SA, - SA -, - SA, - SRL, - SA, - SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, - GAZ SA, DIRECȚIA IMPOZITE TAXE LOCALE SECTOR 1.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat SRL împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca nefondat recursul declarat de și împotriva încheierii din 11.12.2008.
Respinge ca nefondat recursul declarat de ROMANIA SRL împotriva încheierii din 12.02.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de 19.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela
Dr.I
Grefier,
-
Red.Jud. - 12.03.2010
Tehnored. - 16.03.2010
Nr.ex.: 2
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
