Spete procedura insolventei. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.380/COM
Ședința publică din 12 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2357/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență și creditoarea intimată Direcția Generală Finanțelor Publice A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, în reprezentarea creditoarei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul creditoarei recurente, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2357/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a închis procedura insolvenței debitorului SC SRL A, cu sediul în A,-, jud. A, număr de ordine în registrul comerțului J-, CUI -; s-a dispus radierea debitorului SC SRL S-a descărcat lichidatorul judiciar Casa de Insolvență cu sediul în A, str. --- -, nr.1A,.3A,.2 și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați.
S-au aprobat cheltuielile de procedură avansate de către lichidatorul judiciar în sumă de 383,66 lei și onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 700 lei/lună pentru perioada 14 noiembrie 2007-18 noiembrie 2008, s-a dispus eliberarea cheltuielilor de procedură și a onorariului din fondul de lichidare.
S-a dispus notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin Sentința civilă nr. 2642/14.11.2007, s-a admis cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul SC SRL A și s-a numit administrator judiciar A, în prezent Casa de Insolvență A;
Că, prin Sentința comercială nr. 704/4.06.2008, s-a deschis procedura falimentului, s-a constatat dizolvarea de drept a debitorului, s-a ridicat dreptul de administrare al acestuia și s-a confirmat administratorul judiciar în calitate de lichidator judiciar;
Toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din rapoartele de activitate prezentate de către practicianul în insolvență, în ședințele din data de 12.03.2008, 23.04.2008 și 24.09.2008;
Judecătorul sindic a reținut că creditorii nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii;
A apreciat că punctul de vedere al creditorului Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B privind prematuritatea închiderii procedurii, întrucât nu s-a formulat o acțiune conform art.138 din Legea nr. 85/2006 este neîntemeiat, față de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, care se referă la posibilitatea închiderii procedurii în orice stadiu al procedurii și față de împrejurarea că, acest creditor care face parte din comitetul creditorilor conform încheierii din data de 23.04.2008 nu a uzitat de prevederile art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a considerat că, în această situație, sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr. 85/2006;
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea recursului casarea acesteia, pentru următoarele motive:
Scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legi. Dacă, în pofida tuturor acestor inițiative, nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii. Judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă-se constată că nu există bunuri, ori în cazul de față, creditoarea consideră că nu s-au depus toate diligentele în vederea identificării eventualelor bunuri ale debitoarei, atâta timp cât împotriva fostului administrator al societății, deși a fost formulată plângere penală, nu a fost făcută atragerea răspunderii doar pentru motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar în baza atribuțiilor legale, avea obligația să facă demersurile pentru identificarea de bunuri, în acest sens se impuneau verificări la registrul de Carte Funciară de pe lângă Judecătorie, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, bunuri personale ale peroanelor răspunzătoare de starea firmei.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura instituită de lege sunt judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură, în acest sens se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți de pasiv.
Raportul final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței- Legea nr. 85/2006- comentată pe articole. Editura, 2006, pag.318).
În concluzie, având în vedere această argumentație care se sprijină pe bazele legal instituite prin Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că nu sunt incidente prevederile art. 131 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligențele de către lichidatorul judiciar, în vederea identificării tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, nu s-a atras răspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvență conf. art. 138 din Legea nr. 85/2006, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală și continuarea procedurilor în conformitate cu Legea nr. 85/2006.
În drept, invocă art.3 (26), art. 5, art. 25 (a), art. 131, art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 indice 1 Cod pr. Civ.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea reluării procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În motivare, a arătat următoarele:
Principalul motiv de recurs rezidă în faptul că, prin hotărârea criticată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă
Hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii - art. 304 pct. 9. pr. civ.
In fapt, prin sentința nr. 2772/C/27.10.2008, Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii prevăzuta de Legea nr. 85/2006 deschisă împotriva SC SRL, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006: "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final împreună cu un bilanț general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării".
În speță, AVAS nu a intrat în posesia vreunui Raport final, iar prin această necomunicare, în condițiile art. 129, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a Raportului final privind lichidarea SC SRL, AVAS a fost privat de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de legiuitor, cât și de posibilitatea de a solicita autorizarea promovării acțiunii în temeiul art.138.
Este adevărat că lipsa resurselor financiare necesare continuării procedurii determină în orice stadiu al procedurii închiderea acesteia. Închiderea procedurii insolvenței, chiar și în baza art. 131 din lege, nu poate avea însă loc fără ca raportul final si situația financiara sa fi fost comunicate creditorilor si debitorului si afișate la ușa instanței, iar dacă a avut loc, "sentința va fi casată" (, - Noua lege a insolvenței - Comentarii pe articole).
Creditoarea recurentă arată că, prin pronunțarea soluției de închidere a procedurii fără comunicarea Raportului final către toți creditorii, i-a fost obstrucționat dreptul Ia controlul asupra activității lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapă importantă din cadrul procedurii, în care creditorii puteau formula inclusiv cereri de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei.
Pe de altă parte, așa cum se poate observa, acest text de lege (art.129) stabilește obligația imperativă a judecătorului sindic de a convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea eventualului raport final, în vederea discutării închiderii procedurii.
În cazul de față, AVAS, ca și creditoare, nu a primit o astfel de convocare, emisă de către judecătorul sindic, din care să rezulte data la care urma să se desfășoare adunarea creditorilor ce avea pe ordinea de zi aprobarea raportului final/închiderea procedurii.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea reluării procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
Ulterior, creditoarea AVAS a depus la dosar, la data de 14.01.2009, un nou înscris, intitulat "Recurs", prin care invocă noi motive de recurs, după cum urmează:
Fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea disp. art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, care prevăd că, în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic.
Creditoarea consideră că, dacă ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța sa s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
Lichidatorul judiciar ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006, în scopul formulării cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a aduce la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului.
Pornind de Ia însăși izvorul creanței AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, constată că o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
Creditoarea mai susține că lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la aspectul mai sus prezentat.
În acest sens, arată că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin AVAS, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, cele două recursuri urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea A, Curtea constată că criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Nu este fondată nici critica ce vizează atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, întrucât aprecierea oportunității formulării acestei cereri se face prin parcurgerea procedurii insolvenței o anumită perioadă, lucru care implică efectuarea unor anumite cheltuieli. Ori dacă averea debitoarei nu are bunuri suficiente pentru asigurarea acestor cheltuieli și astfel devine incident art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai poate dispune continuarea procedurii.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, astfel cum s-a întâmplat în cauza de față, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, recurs înregistrat la data de 24.12.2008, Curtea constată, de asemenea, că este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Singurele critici vizează necomunicarea raportului prin care s-a solicitat închiderea procedurii, în baza art. 131 din Legea 85/2006, însă Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru motivele deja expuse mai sus, atunci când s-a tratat recursul creditoarei
Cu privire la motivele noi de recurs, depuse la data de 14.01.2009, Curtea constată că sunt tardive, astfel că nu vor fi avute în vedere, pentru următoarele considerente.
Conform art. 7, alin. 1 din Legea 85/2006, comunicarea actelor de procedură (în speță, sentința atacată) se face prin Buletinul procedurilor de insolvență (), iar potrivit art. 8, alin. 2 din același act normativ, termenul de recurs este de 10 zile și începe să curgă de la data comunicării hotărârii atacate.
În speță, sentința atacată a fost comunicată legal la data de 06.01.2009, prin, iar creditoarea AVAS a depus primul recurs, anterior, la data de 24.12.2008.
Potrivit principiului echipolenței prevăzut de art. 284, alin. 3.proc.civ. și aplicabil și în recurs, conform art. 316.proc.civ. dacă o parte face recurs înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se consideră comunicată la data depunerii cererii de recurs.
Raportat la acest principiu, de la data de 24.12.2008 a început să curgă termenul de recurs pentru creditoarea AVAS, astfel că motivele depuse la data de 14.01.2009 nu mai pot fi luate în considerare, întrucât termenul de recurs de 10 zile deja se împlinise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.2357/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - - - - - -
GREFIER,
Red. /23.03.2009
Tehnored. /2 ex./23.03.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud. sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Maria
