Spete procedura insolventei. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.381/COM
Ședința publică din 12 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarat de către creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 2323/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată, prin lichidator judiciar EXPERT A și creditorii intimați Compania de Expediții și Transport Auto -, Primăria Municipiului A, A, A, având ca obiect procedura insolvenței
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242, alin. 2.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2323/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar Expert A, cu sediul în A str. -, nr.5, jud.
S-a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea Compania de Expediții și Transport Auto - SA, cu sediul în B,-, sector 6, B, împotriva debitoarei SC SRL, cu sediul în A, str. -, nr.11, jud. A, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. J-.
S-a descărcat lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
S-a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.000 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, 26 februarie 2008 - 11 noiembrie 2008, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 al. 4 și 5 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus, din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator sumei de 73,6 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
S-a dispus radierea debitoarei SC SRL A din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
S-a notificat sentința de închidere către DGFP A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința comercială nr. 275/26.02.2008, s-a admis cererea formulată de creditoarea Compania de Expediții și Transport Auto - SA, pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC SRL, fiind deschisă procedura generală de insolvență, prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat Expert A ca administrator judiciar al debitoarei.
Prin sentința comercială nr. 605/12.05.2008, pronunțată în același dosar (f 360-361), a fost deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC, SRL A și desemnat ca lichidator judiciar provizoriu al debitoarei fostul administrator judiciar- Expert A, stabilind obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Totodată, s-a constatat dizolvarea SC, SRL
Din adresa nr. -/11.11.2008, emisă de Primăria Municipiului rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Prin raportul depus în ședința publică din 11.11.2008, reprezentantul lichidatorului judiciar a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 precum și descărcarea sa de obligații, întrucât în averea debitorului nu au fost identificate bunuri.
Judecătorul sindic, văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 66.523,89 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 73,6 lei, reprezentând cheltuieli poștale și publicarea notificării în Buletinul Insolvenței și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând, în condițiile dispozițiilor art. 304, pct. 9.proc.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SRL le are de achitat creditorilor cu motivarea că instanța de fond, prin hotărârea atacată, a admis solicitarea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei.
În motivarea hotărârii, s-a arătat că debitoarea nu mai are bunuri de valorificat, astfel încât sunt întrunite dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Consideră ca această apreciere este eronata, deoarece nu au fost identificate și abordate toate modalitățile de acoperire a pasivului debitoarei, astfel încât să se poată plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
În acest sens, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006, cu atât mai mult cu cât fostul administrator nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune documentele contabile ale societății debitoare.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități, tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Dar acest aspect legat de vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori, trebuie stabilit de către instanță, iar lichidatorul are calitatea conferită de lege de a investi instanța cu o cerere de chemare în judecată.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul R, reprezentat în cauza de față prin, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Mai mult decât atât, lichidatorul a evitat atât să precizeze persoanele din vina cărora nu au fost virate către CAS A sumele reținute de la angajatul asigurat, pe care, însă, le-a folosit în alte scopuri, aspecte pe care le apreciază a fi o încălcare a dispozițiilor legale cu incidență și în contextul prevăzut de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, solicită instanței să se dispună, în condițiile dispozițiilor art. 304, pct. 9.proc.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SRL le are de achitat creditorilor.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138 art. 140, precum și art. 142 alin. 1, din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile atacate, pentru următoarele motive:
Prin Sentința civilă nr. 2323 pronunțată de judecătorul sindic, în ședința publică din 11.11.2008, în dosar nr- a Tribunalului Arad, se dispune, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței față de SC SRL.
Arătă că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă, în pofida tuturor cestor inițiative, nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii. Judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori în cazul de față, consideră că nu s-au depus toate diligențele în vederea identificării eventualelor bunuri ale debitoarei atâta timp cât împotriva fostului administrator al societății nu a fost făcută atragerea răspunderii, doar pentru motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar, în baza atribuțiilor legale, avea obligația să facă demersurile pentru identificarea de bunuri, în acest sens se impuneau verificări la registrul de Carte Funciară de pe lângă Judecătorie, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, bunuri personale ale peroanelor răspunzătoare de starea firmei.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura instituită de lege sunt judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură, în acest sens se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți de pasiv.
Raportul final și bilanțul de închidere trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecțiuni la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței - Legea nr. 85/2006- comentată pe articole, Editura, 2006, pag. 318).
În concluzie, având în vedere argumentația care se sprijină pe bazele legal instituite prin Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că nu sunt incidente prevederile art. 131 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligentele de către lichidatorul judiciar, în vederea identificării tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, nu s-a atras răspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvență conf. art. 138 din Legea nr. 85/2006, solicită Instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală și continuarea procedurilor în conformitate cu Legea nr. 85/2006.
În drept, invocă art. 3 (26), art. 5, art. 25 (a), art. 131, art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 3041Cod pr. Civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, cele două recursuri urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea A, Curtea constată că sunt nefondate criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
Din adresa nr. -/11.11.2008, emisă de Primăria A (fila 427 din dosarul primei instanțe) rezultă că debitoarea nu figurează în baza de date cu bunuri mobile sau imobile.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Nu este fondată nici critica ce vizează atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, întrucât aprecierea oportunității formulării acestei cereri se face prin parcurgerea procedurii insolvenței o anumită perioadă, lucru care implică efectuarea unor anumite cheltuieli. Ori dacă averea debitoarei nu are bunuri suficiente pentru asigurarea acestor cheltuieli și astfel devine incident art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai poate dispune continuarea procedurii.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, astfel cum s-a întâmplat în cauza de față, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Astfel, această creditoare critică faptul că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile pentru găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor stopate la sursă de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Curtea constată însă că lichidatorul judiciar EXPERT a întocmit raportul cu privire la cauzele insolvenței, raport pe care l-a depus la dosarul cauzei (filele 420-426 din dosarul primei instanțe), iar prin acest raport arată că nu a identificat persoane cărora să le fie imputabilă ajungerea în insolvență și nu a identificat nici elemente de natură să conducă la formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În aceste condiții, se poate aprecia că lichidatorul judiciar a analizat atât contextul general în care a survenit starea de insolvență, cât și cauzele acestei stări.
Lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pentru că acesta este tocmai scopul procedurii insolvenței, însă recuperarea se face fie din lichidarea averii debitoarei, fie din sumele obținute în urma antrenării răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În speță, lichidatorul judiciar a apreciat că nu sunt elemente pentru antrenarea răspunderii, conform art. 138 din legea 85/2006, el fiind singurul în măsură să facă aceste aprecieri, iar, în ceea ce privește elementele de activ, a întreprins toate diligențele în scopul identificării acestora.
În consecință, Curtea consideră că nu i se pot aduce critici lichidatorului judiciar din această perspectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 2323/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - - - - - -
GREFIER,
Red. /24.03.2009
Tehnored. /24.03.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud. sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Maria
