Spete procedura insolventei. Sentința 385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.385R
Ședința publică de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului în anulare formulat de recurenta - CASA SRL prin administrator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.5512 /15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării sentinței atacate în și faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Curtea, din oficiu, dispune rectificarea citativului în sensul că are calitatea de administrator judiciar al recurentei, iar nu calitatea de lichidator cum din eroare s-a consemnat.
Apărătorul recurentei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada publicării sentinței atacate în și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Se comunică întâmpinarea formulată de intimată către recurentă, apărătorul acesteia nesolicitând termen pentru a lua cunoștință de conținut.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul recurentei solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, în dovedirea faptului că societatea recurentă nu se află în insolvență.
Curtea, deliberând, încuviințează recurentei proba cu înscrisuri, considerând-o utilă, pertinentă și concludentă.
Apărătorul recurentei depune la dosar înscrisurile încuviințate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate, învederând instanței faptul că recurenta nu se află în insolvență, funcționează, are lichidități în cont, însă se află în refuz de plată, față de lipsa raporturilor juridice cu intimata, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 12.11.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, creditorul - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului - SRL, invocând față de aceasta o creanță în sumă de 14.640 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală scadentă și neachitată.
Prin sentința comercială nr.5512 pronunțată în data de 15.12.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis cererea creditorului și în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului și a dispus, de asemenea, măsurile de ordin procedural legal aferente deschiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că în speță creditorul a încheiat cu debitorul contractul nr.56/10.03.2008 având ca obiect prestarea de servicii, în baza căruia a emis o factură fiscală reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în sumă de 14.640 lei, rămasă neachitată.
În raport cu acestea sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 pct.1, 6 și 12, art.33 alin.1 din Legea nr.85/2006 și art.379 alin.3 Cod procedură civilă, creanța invocată împotriva creditorului, constatată prin înscrisurile la dosar fiind certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și în valoare mai mare decât cuantumul valorii prag prevăzută legal. Prin neplata la scadență a debitului starea de insolvență a debitorului se prezumă ca fiind vădită.
Împotriva acestei sentințe comerciale debitorul - SRL a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive a creditorului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că nu este îndeplinită condiția legală privind imposibilitatea financiară de plată a recurentului, care dispune de disponibilitățile bănești necesare pentru achitarea debitelor, neaflându-se nici un moment în stare de insolvență. - SRL nu deține împotriva recurentului o creanță reală, lipsind raporturile juridice pe care să se întemeieze o astfel de creanță, refuzul de plată din partea recurentului fiind întemeiat.
În susținerea recursului s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimata-creditoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în primul rând deoarece acesta nu a fost înregistrat și datat și a fost depus tardiv, cu încălcarea termenului de 10 zile prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.56/10.03.2008 iar facturile 51 și 52 din 10.03.2008 și, respectiv 19.03.2008 nu au fost achitate de debitor în termen de 30 de zile, creanța fiind astfel certă, lichidă și exigibilă, iar în această situație starea de insolvență se prezumă, neavând relevanță faptul că debitorul este solvabil.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu dispozițiile art.3 pct.1 lit.a, pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006 pentru admiterea cererii introductive, prin care s-a solicitat de către creditor deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, trebuie îndeplinită condiția privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile mai mare de 10.000 lei, în raport cu care se prezumă că este îndeplinită și condiția privind lipsa disponibilităților bănești cu care debitorul poate să își achite debitele.
În dovedirea îndeplinirii primei condiții creditorul a depus la dosarul cauzei contractul încheiat între părți cu numărul 56/10.03.2008 și facturile 51/10.03.2008 și 52/19.02.2008, emise în baza acestuia.
Potrivit clauzelor 3.1 și 4.2 din contract, - SRL s-a obligat doar să plătească - SRL un comision de 50% + TVA din chiria pe prima lună adică 2.858 EURO + TVA, în termen de 5 zile de la semnarea contractului, iar potrivit clauzei 4.4, în cazul în care - SRL închiriază spațiul comercial cu privire la care - SRL și-a asumat obligația de a intermedia închirierea, în lipsa reprezentantului agenției prestatoare de servicii, să plătească acesteia din urmă daune în sumă de 2.000 RON, fără a fi scutită de plata comisionului.
Din cuprinsul elementelor menționate rezultă că obligația de plată a comisionului intervine în sarcina debitorului în speță doar în măsura în care intermedierea închirierii, ca obligație asumată de creditor este pe deplin realizată în sensul că debitorul încheie contractul de închiriere pentru spațiul comercial. De asemenea, mai rezultă că în cazul în care debitorul încheie contractul de închiriere renunțând la intermedierea creditorului este obligat să plătească acestuia daune precum și comisionul în suma menționată.
Facturile 51 și 52/2008 au fost emise de creditor în baza clauzelor arătate ale contractului menționat, dar nu sunt semnate în sensul acceptării de către debitor.
Oricum pentru a se naște obligația debitorului de plată a comisionului și a daunelor, trebuie să intervină și încheierea contractului de închiriere de către debitor cu terțul locator, fie în baza, fie în lipsa intermedierii creditorului. În cauză însă nu s-a făcut nici o dovadă sub acest aspect, deși potrivit art.1169 cod civil creditorului îi revenea sarcina probării integrale a susținerilor formulate, astfel că nu se justifică reținerea unei creanțe certe împotriva - SRL, cum în mod netemeinic și nelegal a apreciat tribunalul prin sentința atacată. Prin urmare prima condiție prevăzută legal pentru deschiderea procedurii insolvenței, privind existența creanței, nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită și în raport cu aceasta nu se pune nici problema lipsei disponibilităților bănești, care trebuie raportată la prima condiție. Oricum, din soldurile extraselor de cont aferente datei pronunțării sentinței atacate pe care debitorul recurent le-a depus la dosar rezultă că acesta deținea disponibilitățile bănești necesare pentru plata debitului pretins.
În consecință, apreciind că în raport cu considerentele reținute, tribunalul a admis în mod netemeinic și nelegal cererea introductivă a creditorului, deschizând procedura insolvenței, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii introductive a creditorului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - CASA SRL prin administrator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.5512 /15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea introductivă formulată de creditor, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored./Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială/Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
