Spete procedura insolventei. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 40
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
======
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.3589/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - R- SRL prin lichidator și - M SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.3589 pronunțată la 22.06.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, prin judecătorul sindic, a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedura insolvenței derulată împotriva debitorului - R- SRL, în contradictoriu cu creditorii - M SA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, și, de asemenea, a dispus radierea societății comerciale din registrul comerțului, notificarea închiderii procedurii în baza art. 135 din lege, precum și plata către lichidatorul judiciar desemnat în cauză, a sumei de 1.500 lei, onorariu și a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială, s-a reținut că după deschiderea procedurii generale insolvenței, prin sentința comercială nr. 5049/21.11.2008, nu s-a depus un plan de reorganizare judiciară, astfel ca, prin sentința nr. 2041 pronunțată în cauză la 06.04.2009, s-a dispus trecerea debitorului în procedura falimentului, fiind numit un lichidator și întocmindu-se definitiv consolidat al creanțelor.
Creditorii nu s-au prezentat la adunarea creditorilor și nu s-a promovat nici vreo cerere în atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului.
Din rapoartele de activitate întocmite de lichidator a rezultat că debitorul nu mai funcționează la sediul social declarat și nu mai are bunuri în patrimoniu care să fie supuse valorificării, solicitându-se închiderea procedurii. Din moment ce debitorul nu deține bunuri din a căror valorificare să fie acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, continuarea procedurii nu se mai justifică, atâta timp cât scopul urmărit de lege nu mai poate fi atins, fiind aplicabile prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 în sensul închiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a se da posibilitatea creditorilor să formuleze cerere de atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, că la termenul de judecată de la 22.06.2009, lichidatorul a depus la dosar raportul de activitate prin care a arătat că în patrimoniul debitorului nu s-au identificat bunuri și nu își poate exprima un punct de vedere cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din legea insolvenței în lipsa documentelor contabile ale debitorului, solicitând închiderea procedurii.
În situația în care creditorul-recurent ar fi fost notificat conform legii cu privire la faptul că lichidatorul consideră că în cauză nu se impune formularea vreunei cereri în baza art. 138, ar fi formulat chiar el o astfel de cerere. Față de nedepunerea documentelor contabile de către debitor, rezultă că nu a fost ținută contabilitatea societății debitoare în conformitate cu legea, răspunderea patrimonială putând fi atrasă în baza art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispunerea închiderii procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 este pe deplin justificată în raport cu constatarea inexistenței în fapt a unor bunuri în patrimoniul debitorului și neavansarea de către creditori a sumelor corespunzătoare pentru administrarea procedurii, iar în cauză aceste cerințe au fost îndeplinite. Din moment ce nu există în fapt suficiente bunuri ale debitorului care să fie supuse valorificării în scopul acoperirii creanțelor sau pentru asigurarea cheltuielilor administrative, scopul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi urmărit, astfel că nu este justificată continuarea procedurii. În plus, închiderea procedurii în temeiul art. 131 poate interveni în orice stadiu al procedurii, necondiționat de efectuarea vreunui alt act de procedură.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, abilitarea legală în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului, revine, în principal, administratorului judiciar/lichidatorului desemnat în cauză sau, în subsidiar, comitetului creditorilor, în actuala formulare, legea insolvenței neconferind legitimitate procesuală activă în privința acțiunii prevăzută de art. 138 și creditorilor, considerați în mod individual. În cauză, în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului au fost menționați trei creditori, ceea ce înseamnă că aceștia trebuiau săconstituieComitetul creditorilor în vederea formulării acțiunii, în baza art.138, neavând aceasta posibilitate în mod individual decât dacă în cauză ar fi existat doar 1-2 creditori.
Oricum, contrar susținerilor recurentului, legea nu prevede că raportul de activitate întocmit de lichidator, sau manifestarea acestuia în sensul neformulării acțiunii în temeiul art. 138, ar fi supuse notificării către creditori.
De altfel, nici susținerea recurentei în sensul că ar fi fost săvârșită fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d, pentru a justifica interesul în formularea cererii de atragere a răspunderii, nu poate fi reținută, deoarece nedepunerea actelor contabile nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității conform legii, iar obligația legală de depunere la dosar a actelor de către debitor intervine ulterior instituirii stării de insolvență.
Având în vedere considerente arătate Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr. 3589/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - R- SRL, prin lichidator și - M SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Liliana Crîngașu
I - - - - -
GREFIER,
---
Red.Jud./10.02.2010
Tehnored.
Nr.ex.2/11.02.2010
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Liliana Crîngașu
