Spete procedura insolventei. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.405
Sedinta publica din 06.03.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursurilor formulate de recurenta creditoare DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B și recurentul LIDER LICHIDARE ȘI REORGANIZARE lichidator judiciar al SC SRL, împotriva sentintei comerciale nr.2880/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, intimații creditori SC SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și INSPECTORATUL TERITORIAL MUNCĂ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20.02.2009, apoi la 27.02.2009 și apoi la 06.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor comerciale de față:
Prin sentința comercială nr. 2880 din 20 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar LIDER, LICHIDARE ȘI REORGANIZARE împotriva pârâților și. În baza articolului 131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu creditorii SC SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR I B,. SECTOR I B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
A dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, notificarea sentinței către B și DIRECȚIA TERITORIALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare, precum și comunicarea sentinței la. pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, ca și pentru publicarea hotărârii prin Buletinul procedurilor de insolvență.
A dispus plata onorariului lichidatorului și a cheltuielilor de procedură din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, în ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, judecătorul - sindic a reținut că faptele ilicite care sunt de natură a atrage răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la literele a-g ale articolului 138 din Legea nr.85/2006.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din lege, a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe aceste dispoziții legale fără să facă dovada săvîrșirii de către pârâți a acestor fapte și că s-a rezumat în general la invocarea unor aspecte teoretice privitoare la angajarea răspunderii în condițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006.
A mai reținut că trebuie dovedită împrejurarea că starea de insolvență a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere civilă și că din cererea formulată nu rezultă care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate și starea de insolvență.
Tot în legătură cu fapta prevăzută de articolul 138 litera d din lege, judecătorul - sindic a reținut că nedepunerea actelor prevăzute de articolul 128 din lege ori nedepunerea raportărilor contabile la organele fiscale nu pot fi asimilate cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea, în lipsa unor probe certe.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera c din lege, judecătorul - sindic a reținut că reclamantul creditor a făcut doar afirmații generice în legătură cu continuarea activității în interes personal, fără a indica în concret elemente ale acestei conduite. În plus, a mai reținut că nu s-a făcut nici dovada interesului personal al pârâților în continuarea activității debitoarei.
A făcut aplicarea articolelor 131 și 135 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recursuri motivate creditoarea DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI I B și lichidatorul LIDER LICHIDARE SI REORGANIZARE, ambele recursuri fiind înregistrate sub nr- la 18 august 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială
La termenul din 13 februarie 2009, recurenta DIRECȚIA DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI IBa formulat cerere în care a arătat că societatea debitoare nu mai figurează cu debite și cu bunuri impozabile în evidențele sale fiscale, astfel că invocă dispozițiile articolului 246 Cod procedură civilă. Față de poziția exprimată de această recurentă, în temeiul articolului 316 raportat la articolul 298 și la articolul 246 Cod procedură civilă, Curtea va lua act că această recurentă renunță la judecata recursului.
În motivarea recursului declarat de lichidatorul judiciar, a fost criticată hotărârea judecătorului - sindic prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, solicitându-se și examinarea cauzei sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
Recurentul a susținut că prin probatoriul administrat a demonstrat atât prejudiciul produs masei credale, cât și legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorilor statutari și prejudiciul înregistrat, susținând că judecătorul - sindic nu a examinat temeinic înscrisurile de la dosar și a conchis în mod eronat asupra situației de fapt.
Sub acest aspect, a evocat documentele depuse la dosar, care atestă că societatea debitoare se afla în insolvență încă din anul 2005, când a înregistrat capitaluri proprii negative, în această situație fiind clară concluzia că în fapt intimații pârâți, ca administratori statutari, au dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, deși condițiile în care acest act de dispoziție a fost realizat conduceau vădit la încetarea de plăți.
A doua critică vizează faptul că instanța de fond nu a ținut cont de adresa nr.16151 din 1.11.2007, adresă din care rezultă că debitoarea deținea în patrimoniu un mijloc de transport care nu a fost predat lichidatorului judiciar, atitudinea intimaților pârâți dovedind că există legătură de cauzalitate între prejudiciul produs creditorilor și fapta de sustragere a bunurilor din patrimoniu.
A invocat dispozițiile articolului 71 din Legea nr.31/1990, ale articolului 1540 cod civil și ale articolului 374 Cod comercial privitoare la obligațiile administratorilor care sunt guvernate de dispozițiile legale referitoare la mandatul comercial, susținând că în cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului este prezumată potrivit dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, devenind operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității administratorului societății cu cea a unei persoane diligente, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor articolului 1080 raportat la articolului 1600 Cod civil.
A susținut și că, potrivit principiilor generale ale răspunderii, fapta ilicită nu trebuie să constea neapărat într-o acțiune, fiind asimilată acesteia și omisiunea sau inacțiunea, în cauză intimații pârâți fiind răspunzători pentru că nu au luat acele măsuri ce se impuneau pentru ca societatea debitoare să funcționeze normal și au făcut acest lucru cu bună știință, deși era iminentă încetarea de plăți. Sub același aspect, a invocat și nerespectarea de către intimații pârâți a dispozițiilor articolului 27 din legea nr.85/2006.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 8 din Legea nr.85/2006, ca și pe dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă.
La 4 noiembrie 2008, intimații pârâți au depus întâmpinare la cererile de recurs, solicitând ca acestea să fie respinse ca nefondate și apărându-se în fapt și în drept față de criticile aduse hotărârii de către recurenți.
La 23 ianuarie 2009, aceiași intimați au depus întâmpinare la cererea de recurs formulată de Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului I B, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, în raport de înscrisurile anexate ce privesc înstrăinarea vehiculului marca Daewoo Cielo.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul formulat de lichidatorul LIDER LICHIDARE SI REORGANIZARE ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Se reține că recurentul nu contestă modul de soluționare a cererii întemeiate pe dispozițiile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, ca atare controlul judiciar vizează doar soluția pronunțată cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera c din același act normativ.
Așa cum reiese din raportul nr.2 întocmit de lichidatorul judiciar, în cauză a fost realizată de către un expert contabil analiza situației economico-financiare a societății debitoare, constatându-se că în cursul anului 2005 avut loc o capitalizare a societății prin achiziționare de mijloace fixe, pentru ca în cursul anului 2006 aceste mijloace fixe să fie înstrăinate la un preț inferior celui de achiziție. Consecința acestei decapitalizări a fost înregistrarea unor cheltuieli artificiale, rezultând din amortizarea necalculată și nededusă fiscal și ridicându-se la 1.699 lei.
O altă consecință a decapitalizării ce a avut loc în anul 2006, pusă în evidență în același raport, a fost reflectată în diminuarea veniturilor societății cu 40,65% din cifra netă înregistrată la 31 decembrie 2005.
În plus, expertul a sesizat o creștere de 7,1 ori a cheltuielilor de funcționare, creștere care nu a fost justificată în nici un fel și care a grevat și mai mult starea economică a societății.
De asemenea, expertul a constatat că, în același condiții de diminuarea drastică a veniturilor, au crescut de 5,9 ori cheltuieli cu prestațiile externe și că nici nu s-a putut stabili natura acestor prestații, deși au avut o pondere de 83,1% din valoarea mărfurilor vândute, întrucât nu au fost găsite documentele analitice aferente.
S-a conchis că la sfârșitul anului 2006 societatea debitoare a înregistrat o pierdere de 42.978 lei, urmată de o degradare a capitalurilor, astfel că nivelul capitalurilor negative, de 41.778 lei, a fost de 41,8 ori mai mare decât capitalul social.
Starea de insolvență a societății a fost determinată și de politica de îndatorare, rezultând din același raport de expertiză că la 31 decembrie 2006 societatea debitoare înregistra plăți restante de 71.356 lei, în condițiile în care mărfurile vândute au fost de 29.652 lei, iar obligațiile bugetare (cu majorări) au fost de 11.839 lei.
Curtea constată că, privitor la aspectele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate și în cererea de atragere a răspunderii, intimații - pârâți nu și-au formulat nici o apărare. Astfel, din analiza întâmpinării depuse în recurs și care reprezintă, de altfel, și singura luarea de poziție a intimaților - pârâți, Curtea reține că aceștia nu contestă sub nici o formă aspectele economico-financiare desprinse din expertiza contabilă și că se mărginesc să se alinieze considerentelor judecătorului - sindic.
Or, în condițiile în care în cererea de atragere a răspunderii sunt indicate atât cauzele ajungerii în insolvență a societății debitoare și chiar faptele apreciate de lichidator ca încadrându-se în prevederile articolului 138 litera c din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că în mod netemeinic a reținut judecătorul - sindic doar invocarea unor aspecte teoretice, această aprecierea fiind contrazisă de semnalarea punctuală a faptelor și de raportarea permanentă a acestor fapte la starea financiară a societății, cu sublinierea fără echivoc a consecințelor acestor fapte.
Curtea apreciază că judecătorul - sindic, înlăturând fără nici o argumentație constatările expertizei contabile (la care nici măcar nu face referire) a stabilit greșit situația de fapt.
Astfel, judecătorul - sindic a ignorata faptul că din rapoartele de activitate ale lichidatorului reies cauzele ajungerii societății debitoare la insolvență, precum și persoanele care se fac vinovate de aceasta. De asemenea, judecătorul - sindic nu a dat calificarea juridică adecvată activității desfășurate de intimații - pârâți îndeosebi după 31 decembrie 2005, deși în expertiza contabilă a fost prezentată cu claritate. Se identifică, astfel, în sarcina intimaților - pârâți, că au vândut mijloacele fixe la un an de la achiziționare, dar cu un preț mai mic decât cel cu care acestea au fost cumpărare și că, în acest mod societatea a fost decapitalizată, dar a și înregistrat cheltuieli artificiale reprezentând amortizarea necalculată și nededusă fiscal. În legătură cu această activitate, cu impact negativ asupra stării financiare a societății debitoare, intimații - pârâți nu au formulat nici o apărare și nici nu au încercat să arate rațiunile demersului despăgubitor pentru societate.
O altă faptă imputată intimaților - pârâți constă în creșterea cheltuielilor de funcționare de 7,1 ori, demersul nefiind justificat nici prin documente și nici în fața instanței de judecată.
S-a reținut, de asemenea, creșterea de 5,9 ori a valorii prestațiilor externe și lipsa oricărui document contabil analitic care să aducă informații privitoare la natura prestațiilor, aceste documente fiind cu atât mai necesare cu cât prestațiile externe reprezentau 83,1% din mărfurile vândute. Nici în legătură cu acest aspect intimații - pârâți nu au formulat un punct de vedere, deși aceasta se impunea în condițiile în care se reține drept cauză a insolvențeipolitica de îndatorare,ceea ce presupune o activitate concertată și intențională, negativ conotată dată fiind evoluția societății debitoare spre insolvență.
Nu există apărare nici în legătură cu afirmația făcută de lichidator despre cunoașterea evoluției societății debitoare de către intimații - pârâți încă de la sfârșitul anului 2005. Afirmația este întemeiată, întrucât starea societății debitoare reiese din bilanțul aferent acestui an, bilanț depus la organul fiscal și pe care intimații - pârâți nu pot susține că nu îl cunosc. Evoluția negativă a societății nici nu putea fi ignorată de intimații - pârâți atâta vreme cât, față de datele din bilanțul aferent anului 2005, societatea nu numai că se îndrepta spre insolvență (respectiv înregistra o insuficiență a fondurilor bănești față de datoriile exigibile), ci se afla efectiv în insolvabilitate, întrucât datoriile de 146.486 lei depășeau creanțele și disponibilul, respectiv activul în valoare de 114.402 lei.
În această situație, activitatea desfășurată de intimații-pârâți în cursul anului 2006 se circumscrie în mod vădit faptei prevăzută de articolul 138 litera c din Legea nr.85/2006, întrucât prin activitatea desfășurată în anul 2006 intimații -pârâți nu au făcut decât să adâncească diferența dintre pasivul și activul societății. Scopul personal urmărit prin această activitate reiese din împrejurarea că intimații - pârâți nu au justificat și de ce nu au vizat (măcar la nivel intențional) redresarea economico-financiară a societății pe care au administrat-
În sprijinul acestei teze vin și înscrisurile depuse de intimații - pârâți în recurs (filele 32-33 ale dosarului de recurs), din care reiese înstrăinarea autoturismului Daewoo Cielo înmatriculat sub nr. B-20-, ce a avut loc la 8 martie 2006 (fila 32), deci tot în perioada desfășurării activității imputate. Se reține, pe de o parte, că dreptul de proprietate asupra acestui autoturism este dincolo de orice îndoială și că acesta implică și dreptul de dispoziție. Numai că autoturismul a fost înstrăinatfără ca suma obținută din vânzare să se regăsească în contabilitate, deci fără ca societatea proprietară să beneficieze de contravaloarea bunului vândut. În legătură cu acest aspect, Curtea constată că intimații - pârâți, deși au invocat ferm în notele scrise dreptul de dispoziție pe care societatea poate să îl exercite prin reprezentanții săi legali, nu justifică destinația dată sumei obținute astfel, suma nefiind adusă în patrimoniul societății debitoare ci, în lipsa altei dovezi, profitând intimaților - pârâți.
Față de toate considerentele ce preced, Curtea apreciază că în cauză sunt pe deplin dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, atât cele generale, prevăzute de articolele 998-999 Cod civil, cât și cele speciale impuse de articolul 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006, referitoare la calitatea intimaților - pârâți de administratori, la fapta de continuare în interes propriu, a unei activități care ducea societatea în mod vădit la încetarea de plăți, ca și la legătura dintre această faptă și starea de insolvență a societății.
Instanța de fond stabilind greșit situația de fapt și făcând în mod greșit aplicarea dispozițiilor legale incidente, în temeiul articolului 304 punctul 9 raportat la articolul 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de lichidator și va modifica în parte hotărârea atacată. În temeiul articolului 138 litera c din legea nr.85/2006, Curtea, admițând cererea lichidatorului, îi va obliga în solidar pe pârâți să suporte pasivul societății debitoare conform tabelului definitiv consolidat, al cărui cuantum va fi diminuat la 31.046,57 lei ca urmare a faptului că recurenta - creditoare SECTOR IBa arătat în nota depusă la termenul din 13 februarie 2009 că societatea nu mai figurează cu debite în evidențele sale (fila 44).
Curtea va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurenta DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR I renunță la judecata recursului.
Admite recursul declarat de lichidatorul lichidator judiciar al SC SRL, LIDER LICHIDARE ȘI REORGANIZARE, împotriva sentintei comerciale nr.2880/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, intimații creditori SC SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și INSPECTORATUL TERITORIAL MUNCĂ
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite cererea lichidatorului și obligă pe intimații pârâți și să suporte pasivul societății debitoare SC SRL în sumă de 31.046,57 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
9 ex./31.03.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
