Spete procedura insolventei. Decizia 469/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 469
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine, a venit spre soluționare, recursul formulat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- B, împotriva sentinței civile nr.80 din 29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat pentru a doua strigare când, de asemenea, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța respinge cererea de amânare formulată de lichidatorul judiciar PROFESIONAL O - fila 21 dosar, deoarece acesta a mai beneficiat de un termen pentru apărare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față, declarat în termen de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 80/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. vechi 6347/2003) reține următoarele:
Prin sentința de mai sus a fost admis raportul final și planul final de distribuție, depuse de lichidatorul judiciar Profesional
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SA, județul B, cu număr de ordine în Registrul Comerțului J-.
S-a dispus radierea debitoarei, din oficiu, din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea insolvenței, lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a dispus notificarea prezentei hotărâri debitoarei, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice B, administratorului statutar, lichidatorului judiciar și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău, pentru efectuarea mențiunilor de radiere și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 305/11.12.2003, pronunțată în cauză, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei, iar prin încheierea din 17.06.2004, s-a dispus deschiderea procedurii de faliment.
După valorificarea bunurilor din patrimoniu, s-a obținut suma de 10.000 RON, care a fost distribuită conform planului de distribuție depus la data de 26.05.2005.
Planul de distribuție final, nu a fost contestat de către creditori.
Deoarece fostul administrator statutar al debitoarei, nu deține bunuri mobile sau imobile în proprietate, și nici nu se află în țară, s-a apreciat că nu este rentabilă introducerea unei acțiuni în răspundere administrator.
La raportul final, comunicat creditorilor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat obiecțiuni, care au fost admise de judecătorul sindic.
S-a dispus respingerea acestui raport final și completarea lui.
La data de 30.11.2007, lichidatorul judiciar a completat raportul, arătând cauzele care au dus societatea în stare de insolvență și faptul că această stare se datorează administratorului statutar.
Lichidatorul a precizat că acțiunea în răspunderea administratorului statutar nu mai poate fi promovată, în raport cu dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, dreptul la acțiune fiind prescris.
Împotriva raportului final și solicitarea de închidere a procedurii, nu s-au formulat obiecțiuni, în termen legal, din partea creditorilor, a arătat judecătorul sindic.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 130 și 132 alin. 2 din Legea insolvenței, s-a aprobat raportul final și planul de distribuție finală, dispunându-se închiderea procedurii de faliment și radierea debitoarei din Registrul Comerțului, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care a solicitat casarea sentinței în vederea discutării excepției prescripției dreptului material la acțiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, ridicată de lichidatorul judiciar, și drept urmare judecarea pe fond a cererii de autorizare pe care a formulat-o în cuprinsul Obiecțiunilor la raportul final al debitoarei, SC SA, rămasă nesoluționată de instanța de fond.
Potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 167/1958, în cazul răspunderii pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Întrucât lichidatorul judiciar pe parcursul derulării procedurii nu a întocmit un raport amănunțit cu persoanele ce se fac vinovate de starea de insolvență a SC SA, termenul de prescripție nu a început să curgă, creditorii nefiind vinovați de pasivitatea organului abilitat, respectiv a lichidatorului judiciar, care trebuia să introducă o astfel de cerere cât și să întocmească un raport cauzal amănunțit cu privire la persoanele vinovate de starea de insolvență.
Deoarece completarea la raportul final a fost depusă abia la data de 30.11.2007 și care nu le-a fost comunicaă, potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, în cauză nu se poate vorbi de prescripția dreptului material al acțiunii, în condițiile în care creditorii nu au luat cunoștință decât de paguba produsă, nu și de persoanele ce se fac vinovate, acest lucru întâmplându-se abia la 4 ani de la deschiderea procedurii.
Deși în cuprinsul obiecțiunilor formulate la raportul final a solicitat judecătorului sindic să pună în vedere lichidatorului judiciar să formuleze cererea prevăzută de art. 138, iar în cazul în care acesta va refuza să se convoace Adunarea Creditorilor, în vederea constituirii Comitetului Creditorilor, și a promovării unei acțiuni în răspunderea administratorului, instanța de fond a ignorat aceste cereri.
Recurenta a mai arătat că atunci când se va judeca cererea întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, aceasta se va judeca în contradictoriu și se vor administra probe, inclusiv pentru prescripția invocată de lichidatorul judiciar.
În această situație, pronunțarea soluției de închidere a procedurii, apare ca prematură, mai ales pentru faptul că, ei, creditorii, sunt privați de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de legiuitor.
Mai mult, prin pronunțarea soluției de închidere a procedurii, fără posibilitatea formulării unei astfel de cereri, li se obstrucționează dreptul de control, în calitate de creditori, asupra activității lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapă importantă din cadrul procedurii, în care creditorii pot solicita încuviințarea autorizării introducerii unei astfel de cereri.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Intimata Profesional O, județul B, lichidatorul judiciar al SC SA, prin întâmpinarea formulată (filele 22-24) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, determinat de faptul că promovarea unei acțiuni în atragerea răspunderii administratorului nu ar fi fost eficientă, atâta timp cât acesta nu are nici un fel de bunuri și este plecat în străinătate.
În plus, în raport de dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea este prescrisă. Recurenta, a arătat intimata, nu a participat activ la soluționarea dosarului de faliment, ceilalți creditori fiind de acord cu faptul că o eventuală acțiune de angajare a răspunderii este ineficientă, fiind de natură doar să prelungească procedura falimentului și să mărească cuantumul cheltuielilor de procedură.
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate.
În ședința publică din 19.09.2007, judecătorul sindic a admis obiecțiunile formulate de către recurentă și a respins raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, dispunând completarea acestuia.
Împotriva acestui din urmă raport, depus la filele 78-81, prin care se solicita închiderea procedurii falimentului, cu precizarea că angajarea răspunderii personale a fostului administrator nu este eficientă, (nu are nici un fel de bunuri și este plecat din țară) acțiunea apărând ca fiind și prescrisă, în raport de dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, nu au fost formulate obiecțiuni, cu cel puțin 5 zile înaintea datei convocării adunării creditorilor, potrivit art. 129 din legea invocată, de nici unul dintre creditori.
Această situație a fost consemnată în încheierea de ședință din data de 5.12.2007, judecătorul sindic amânând cauza la data de 16.01.2008, pentru discutarea raportului, privind închiderea procedurii.
La această dată au lipsit părțile, cauza amânându-se la 22.02.2008, când în instanță s-a prezentat doar lichidatorul judiciar, amânarea pronunțării fiind prorogată pentru 29.02.2008.
În această situație este de observat că toți creditorii au dat dovadă de pasivitate și nu au solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar, în condițiile prevăzute de lege.
În ce privește prescrierea dreptului la acțiunea de atragere a răspunderii administratorului, este de observat că lichidatorul judiciar prin rapoartele întocmite, nu a invocat această situație ca pe o excepție, ci a făcut o apărare subsidiară aceleia prin care arăta că o astfel de acțiune nu ar fi oportună, ducând la tergiversarea cauzei, fără eficiență și cu cheltuieli suplimentare.
Drept urmare, promovarea unei astfel de acțiuni, în raport de susținerile lichidatorului judiciar, trebuia a fi făcută în temeiul art. 138, pct. 3 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă o astfel de acțiune, lucru pe care însă nu l-a făcut.
În concluzie, atâta timp cât la ultimul raport final nici unul dintre creditori nu a formulat obiecțiuni, (situația reanalizată ca urmare a obiecțiunilor formulate de către recurentă, rămânând aceeași) în mod legal tribunalul, în temeiul art. 131 și 132 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului societății debitoare, făcând în cauză totodată și aplicarea art. 136.
Neexistând așadar motive care să ducă la casarea ori modificarea sentinței, curtea de apel urmează ca în baza art. 312 cu referire la art. 304 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006, să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, cu sediul ales în B, Cpt. Av. nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 80 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 6347/2003), în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SA, prin lichidator judiciar PROFESIONAL O, cu sediul în O,-, județul B și intimații-creditori: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,--3, județul B, PRIMĂRIA, cu sediul în, județul B, SC SA, cu sediul în,-, județul B și, cu domiciliul în, str. -. - nr. 5,. 11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
Președinte, - - | pentru Judecător, - - - aflată în - semnează președinte instanță | Judecător, - - |
pentru Grefier, - - - aflată în - semnează Grefier șef secție |
Red.
Red. - 24.07.2008
Tehnored. - ex. 2
24/25.07.2008
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
