Spete procedura insolventei. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 500/R/
Ședința publică din 09 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de lichidatorul, cu sediul în Rm.V, str.- -, -.G,.2, jud. și de creditoarea AVAS cu sediul în B,-, sector1, împotriva sentinței nr.365/C din 5 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind SRL cu sediul în Rm.V,-, jud.V și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea ia în discuție actele de la dosar și constatând recursurile în stare de judecată se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința nr. 365/C din 5.03.2008, Tribunalul Vâlcea, judecător sindic, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL Rm. V, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, radierea din registrul comerțului, descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, plata către acesta a onorariului de 400 lei, din fondul de lichidare și efectuarea notificărilor cerute de lege.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 941/C/31.10.2007 și că nu sunt bunuri în averea debitoarei, motiv pentru care cererea administratorului judiciar se încadrează în prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței 365/C/05.03.2008 a declarat recurs V, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul acordării onorariului de 1190 leu cuvenit lichidatorului pentru operațiunile efectuate în dosar.
Critica parțială pe care o aduce sentinței comerciale nr.365/C/05.03.2008 se referă la acordarea parțială de către instanța de fond a onorariului cuvenit lichidatorului pentru operațiile efectuate, în speță suma de 400 lei.
Prin hotărârea instanței de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care a procedat la diminuarea onorariului solicitat de lichidator de la 1190 lei la suma de 400 lei.
Odată cu deschiderea procedurii insolvenței simplificate asupra debitoarei și numirea unui lichidator, judecătorul sindic a stabilit onorariul lichidatorului în cuantum de 100 lei lunar.
Suma de 100 lei lunar a fost stabilită de judecătorul sindic, prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței simplificate și reprezintă onorariul lunar provizoriu ce urmează a fi achitat lichidatorului judiciar (art.4.alin.4 din Legea 85/2006),
În baza art.4 alin.5, din aceeași lege judecătorul sindic trebuia să aprobe onorariul definitiv solicitat de lichidator pe baza decontului depus la dosar.
În cazul în care judecătorul sindic considera nejustificată suma de 1190 lei solicitată de lichidator trebuia să se pronunțe asupra ei în sensul respingerii acestei cereri.
S-a formulat recurs și de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin care s-a arătat că prin OUG nr.95/14.10.2003 aprobată prin Legea nr.557/2003 a fost reglementată cesiunea creanțelor bugetare restante existente în evidențele CNAS la data de 30.06.2003, pentru care aceasta deține titluri executorii legal constituite, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Ținând seama de prevederile legale imperative menționate anterior, între AVAS și CAS D, s-a încheiat Protocolul nr.36/03.03.2004 prin care a fost preluată creanța aferentă debitoarei SC SRL în cuantum de 387,94 RON, echivalent a 118,28 USD.
Aceste creanțe nu au fost recuperate în cursul procedurii de insolvență, deci este prejudiciată cu respectiva sumă.
Ca atare, instanța de fond a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Înainte de a se dispune închiderea procedurii erau necesare demersuri materializat în solicitarea de astfel de fonduri de la creditori și registrul comerțului și numai în situația în care astfel de sume nu s-ar fi putut obține, se putea trece la aplicarea dispozițiilor art.131 din actul normativ menționat anterior.
S-a mai susținut că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, fără a identifica persoanele vinovate de apariția stării de insolvență în conformitate cu art.20, 25 și 59 alin.1 din Legea 85/2006 și nu a verificat creanța bugetară preluată de către AVAS de la CAS V, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate.
Raportul final al lichidării, fiind ultimul raport din procedură, se impune, prin ipoteza, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate personale răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvenței, aspect avut în vedere de prevederile art.59, alin.1 din Legea nr.85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitorului prin faptul că oferă participanților la procedura pârghiilor necesare pentru analiza operațiunii promovării acțiunilor avute în vedere de art.138 din același act normativ.
În cazul de față judecătorul sindic nu numai că nu a solicitat asistența Comitetului Creditorilor într-o problemă ce îi viza direct pe creditori, dar nici nu și-a exercitat rolul activ, rezumându-se la îmbrățișa concluziile nesusținute de lichidator.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul de a se dispune continuarea procedurii cu obligarea lichidatorului judiciar la convocarea Comitetului creditorilor în vedere analizării oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii administratorului social.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod pr. civilă, curtea constată următoarele:
Ambele recursuri sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul, se constată că prin sentința nr. 941/C din 31. 10. 2007, prin care s-a deschis procedura simplificată de insolvență împotriva debitorului, s-a fixat onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 100 lei lunar. Față de acest moment și data închiderii procedurii prin sentința recurată, se constată că onorariul lichidatorului s-a dispus a fi plătit, în sumă de 400 lei este corect. Activitatea lichidatorului s-a desfășurat pe intervalul a 4 luni, astfel că plata celor 400 lei se încadrează exact în onorariul stabilit de judecătorul sindic. De altfel, și în raportul final - 45-47 - s-a solicitat plata acestei sume de 400 lei. Decontul prezentat la 53, prin care se solicita plata unei sume de 1190 lei este fără relevanță, calculul făcut de lichidator privind exact operațiunile ce cădeau în sarcina sa în procedura insolvenței, pentru care s-a încuviințat de către judecătorul sindic onorariul de 100 lei lunar.
Pentru aceste considerente, recursul său va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă.
Nefondat este și recursul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)
Astfel, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic poate dispune închiderea acesteia, dacă în averea debitoarei nu se găsesc bunuri valorificabile și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În speță, în mod temeinic și legal s-a făcut aplicarea dispoziției legale precitate, în condițiile în care raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii pe temeiul arătat a fost comunicat recurentei-creditoare, conform dovezilor de la 51-52 din dosar, fără ca aceasta să se conformeze obligației de a învedera acordul său în sensul avansării sumelor necesare continuării procedurii. Faptul că ar fi formulat obiecțiuni la raportul lichidatorului, dar după ce s-a dispus închiderea procedurii, nu are relevanță, cât timp posibilitatea închiderea în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate realizaîn orice stadiu al procedurii.Închiderea nu s-a realizat pe art. 132 din Legea nr. 85/2006, situație în care s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, ci pe art. 131, care poate fi dispusă oricând, dacă nu există bunuri în averea debitoarei care să poată fi valorificate și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii, nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui, dat fiind faptul că nu s-a putut reface arhiva contabilă a debitoarei.
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are astfel în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură, folosindu-se fondul de lichidare, deși, nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
În ceea ce privește neidentificarea persoanelor vinovate de ajungerea în insolvență a debitoarei, legea permite și creditorilor să formuleze acțiuni în antrenarea răspunderii administratorilor sociali, dacă lichidatorul judiciar nu face acest lucru, potrivit dispozițiilor art. 17 lit. f, posibilitate de care însă nu s-a uzat.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că și acest recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursul formulat de lichidatorul, cu sediul în Rm. V, str. - -, -.G,.2, jud. și de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.365/C din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind SRL cu sediul în Rm.V,-, jud.V și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
2 ex./21.O5.2008
Jud. fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
