Spete procedura insolventei. Decizia 549/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.549
Sedința publică de la 07 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 3: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta debitoare SC UNIVERSAL SRL prin lichidator judiciar împotriva încheierii din data de 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință,după care:
Recurenta prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar mobil de 0,5 lei, acestea fiind anulate de C, după care, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentei.
Recurenta prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a VII-a Comercială sub nr-, debitorul SC UNIVERSAL SRL, prin lichidator, desemnat prin încheierea judecătorului delegat la ORC B, a solicitat deschiderea procedurii simplificate.
Prin încheierea pronunțată la 19.02.2008, tribunalul a respins cererea ca nefondată, reținând că prin încheierea nr.37551/17.08.2005, în temeiul articolului 30 din Legea 359/2004, modificată și completată, judecătorul delegat la ORC Bac onstatat dizolvarea de drept a debitorului, iar prin încheierea nr.40893/20.07.2006 a numit în calitate de lichidator pe SRL, reorganizat în prezent în, în condițiile articolelor 252 și urm. din Legea 31/1990, republicată.
Potrivit art. 27 în ref. la articolul 3 alin. 1 din Legea 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență sau în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi.
Potrivit art. 3 alin 1 pct. 1 din Legea 85/2006: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
În dovedirea stării de insolvență, debitorul, prin lichidator, a depus la dosar adresa emisă de sector 3, prin care aceasta arată că debitorul datorează bugetului de stat suma de 21.428 lei, fișa de evidență pe plătitor și raportările contabile depuse de debitor la 31.12.2000, 31.12.2001 și la 30.06.2002.
Debitorul, prin lichidator, nu a arătat dacă a verificat creanța sector 3, pentru a constata dacă nu cumva s-a împlinit termenul de prescripție înăuntrul căruia se poate solicita înscrierea la masa credală, ori dacă în urma reglării fișei fiscale debitorul mai datorează vreo sumă de bani bugetului de stat; de asemenea, la dosar nu au fost anexate declarațiile fiscale depuse de societate, care reprezintă, potrivit dispozițiilor articolului 110 alin 3 din OG 92/2003, republicată, titlu de creanță, titlurile executorii ori somațiile emise de către autoritatea fiscală, pentru a verifica realitatea celor înscrise în fișa sintetică pe plătitor; fișa fiscală este un act întocmit de către care, în sine, nu poate face dovada creanței împotriva debitorului, nefiind un document justificativ al creanței.
Pe de altă parte, lichidatorul a fost numit în această calitate de către judecătorul delegat la ORC încă din 20.07.2006, cu o remunerație de 1.000 lei și nici după aproape doi ani nu a reușit să termine, în condițiile articolelor 252 și următoarele din Legea 31/1990, republicată și modificată, lichidarea unei societăți despre care afirmă că are un singur creditor, solicitând desemnarea sa ca lichidator judiciar, evident cu o altă remunerație, ceea ce este inadmisibil.
În fine, procedura falimentului este, potrivit articolului 3 alin. 1 pct.23 și 3 din lege, o procedură concursuală colectivă, în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, or lichidatorul afirmă că doar un singur creditor deține o creanță împotriva debitorului, astfel că recuperarea creanței acestuia, în situația în care ar fi certă, lichidă și exigibilă, se poate face în condițiile Legii 31/1990, republicată și modificată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea SC UNIVERSAL SRL, prin lichidator, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea recursului, se arată că în urma demersurilor efectuate pentru a intra în posesia actelor constitutive și contabile ale societății și din relațiile obținute de la registrul comerțului, lichidatorul a constatat că societatea a fost constituită din 4 asociați, toți cetățeni chinezi, administratorul fiind Li - tot cetățean chinez, nu mai funcționează la sediul social, corespondența cu administratorul, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, întorcându-se la expirarea termenului de păstrare, iar ultimele situații financiare depuse au privit anul 2002.
În cadrul acelorași demersuri s-au solicitat relații de la Administrația Financiară Sector 3 cu privire la creanțele pe care aceasta le are de recuperat. Aceasta a comunicat că este datorat un debit total de 21.428 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe venitul microîntreprinderilor și accesorii, defalcat potrivit fișei sintetice întocmite în baza declarațiilor depuse de debitoare.
În raport de circumstanțele susmenționate, s-a considerat că debitoarea se afla în stare de insolvență vădită.
În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 270 indice 1 din Legea nr.31/1990, republicată, astfel cum a fost completată prin Legea nr.441/2006, s-a considerat că se impune formularea cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență, conform Legii nr.85/2006.
Hotărârea criticată este nelegală și netemeinică întrucât greșit s-a reținut că adresa emisă de sector 3, fișa de evidență pe plătitor și raportările contabile depuse de debitor inclusiv la data de 30.06.2002 nu constituie documente justificative care să facă dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, pe de o parte, iar pe de altă parte, lichidatorul judiciar nu a verificat dacă s-a împlinit termenul de prescripție cu privire la suma solicitată.
La dosarul cauzei au fost anexate și ultimele situații financiare depuse de societate, din care rezultă existența debitelor restante către bugetul de stat precum și fișa sintetică pe plătitor evaluată la data de 23.03.2007,întocmită de administrația financiară pe baza declarațiilor debitoarei.
Întreaga creanță conține exclusiv impozite de natura celor care se stabilesc în baza declarațiilor contribuabilului (TVA, impozit pe profit, impozit pe venit) și accesoriile acestora; prin raportare la prevederile articolului 121 din codul d e procedură fiscală, creanțele fiscale se prescriu în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită.
În ce privește dobânzile și penalitățile, acestea se în fiecare zi, cu termen de prescripție distinct, care se calculează conform articolului 121 din Codul fiscal. În consecință, chiar dacă pentru anumite perioade se poate pune problema prescripției, rămân perioade care se încadrează în termenul de a cere executarea silită.
Independent de acestea, este de observat că deschiderea procedurii nu s-a făcut la cererea creditorului Sector 3, astfel încât, toate chestiunile legate de creanța acestuia urmau a fi analizate după deschiderea procedurii și depunerea declarației de creanță.
Hotărârea este contrară dispozițiilor imperative conținute în articolul 270 indice 1 din Legea nr.31/1990, republicată cu modificările următoare, care stabilește obligația lichidatorului de a cere deschiderea procedurii insolvenței, în situația în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență.
Hotărârea este nelegală și în partea privitoare la împrejurarea că procedura falimentului, fiind o procedură concursual colectivă, în cazul în care există un singur creditor, recuperarea creanței acestuia se poate face în condițiile Legii nr.31/1990, pentru următoarele considerente:
- uzual, cererea de deschidere a procedurii se face de un creditor, ceilalți creditori depunând declarații de creanță după deschiderea procedurii. Așadar, în mod normal, la deschiderea procedurii există un singur creditor;
- în speță nu există certitudinea că după efectuarea publicității prevăzute de Legea nr.85/2006 nu se vor înscrie la masa credală și alți creditori;
- chiar în ipoteza în care ar exista un singur creditor și după deschiderea procedurii, este de observat că aceasta nu constituie o cauză de închidere a procedurii reglementată de Legea nr.85/2006. În consecință, hotărârea judecătorului sindic încalcă principiul conform căruia nimeni nu poate adăuga la lege.
Se precizează că onorariul stabilit de judecătorul delegat pe lângă Oficiul Registrului Comerțului se poate încasa numai în situația în care se depune încheierea de radiere a societății în urma parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr.31/1990. Trecerea la procedura de insolvență exclude posibilitatea încasării și a onorariului stabilit de judecătorul sindic, radierea dispunându-se în temeiul Legii nr.85/2006.
În consecință, susținerea că lichidatorul ar urmări de fapt desemnarea sa ca lichidator judiciar cu un alt onorariu, ceea ce este inadmisibil, este lipsită de temei.
Mai mult, având în vedere împrejurarea că și în faza premergătoare formulării cererii de insolvență, lichidatorul desemnat de judecătorul delegat efectuează o serie de activități cum ar fi - obține relații de la autorități, verifică existența sediului, a administratorului, emite notificări către debitor și potențialii creditori, se consideră că i s-ar cuveni și onorariul stabilit de judecătorul delegat, cel puțin pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de aceste activități (taxe poștale, timbre, transport, consumabile, etc.). Or în situația în care se trece la procedura insolvenței, aceste cheltuieli nu mai pot fi recuperate, fiind anterioare cererii.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 3041Cod Procedură Civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea judecătorului-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr.37551/17.08.2005, s-a constatat dizolvarea de drept a SC UNIVERSAL SRL potrivit articolului 30 din Legea nr.359/2004 modificată și completată prin OUG nr.75/2004.
Prin încheierea nr.40893/20.07.2006 s-a admis cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 în baza articolului 31 alin.4 din Legea nr.359/2004 și s-a numit lichidator pentru această societate SC SRL.
Conform articolului 31 alin. 2 din Legea nr.359/2004, persoana juridică intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr.359/2004 este o lege specială, prin care s-a urmărit simplificarea unor formalități privind înregistrarea și autorizarea funcționării persoanelor juridice, fiind reglementate proceduri caracterizate prin simplitate și celeritate.
În acest context, legiuitorul a urmărit ca însăși procedura de lichidare a persoanelor juridice dizolvate pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală să se desfășoare pe baza unei proceduri mai rapide, cum este cea reglementată de Legea nr. 31/1990.
Faptul că reprezentanții societății nu au pus la dispoziția lichidatorului actele contabile nu justifică deschiderea procedurii insolvenței în cadrul căreia situația ar fi aceeași. Ca și lichidatorul judiciar, lichidatorul are acces la informațiile oferite de ORC, și Ministerul Finanțelor, putând fi efectuate operațiuni de lichidare și, în final, de radiere a societății.
Chiar dacă societatea figurează cu debite la Sector 3 ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, având în vedere dispoziția imperativă a articolului 31 alin.2 din Legea nr.359/2004, lichidatorul este obligat să efectueze actele de lichidare potrivit Legii nr.31/1990.
Pe de altă parte, aspectele legate de creanța invocată cum ar fi prescripția trebuie analizate de judecătorul-sindic pentru deschiderea procedurii, în funcție de acestea stabilindu-se și dacă debitoarea este sau nu în stare de insolvență.
Articolul 270 [1] din Legea nr.31/1990 republicată nu se aplică în speță, unde este vorba de o societate cu răspundere limitată, textul privind exclusiv lichidarea societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni.
Este adevărat că procedura insolvenței se poate desfășura cu un singur creditor, dar aceasta trebuie să fie justificată și să îndeplinească condițiile legale, situație în care nici problema onorariului lichidatorului nu ar avea relevanță.
Față de cele arătate, conform articolului 312 alin.1 Cod Procedură Civilă și articolului 8 din Legea nr.85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta debitoare SC UNIVERSAL SRL prin lichidator judiciar împotriva încheierii din data de 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
Președinte:Dana Arjoca
Judecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan, Minodora Condoiu
