Spete procedura insolventei. Decizia 550/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

Nr. în format vechi 558/2008

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.550R

Ședința publică de la 13.05.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Mincu

JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar

JUDECĂTOR 3: Mioara Badea

GREFIER - -

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.587/08.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A COMERCIALĂ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare REMAT CO prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-creditoare prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind intimata-debitoare.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, admiterea cererii de autorizare de a formula cererea de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 și continuarea procedurii insolvenței pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs.

Curtea, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.587/8.02.2008 pronunțată în dosarul nr- TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 de autorizare în vederea promovării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei REMAT CO și a dispus în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, radierea acesteia din evidența registrului comerțului precum și notificarea închiderii procedurii în scopul efectuării mențiunilor necesare, respectiv plata onorariului lichidatorului judiciar din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din legea procedurii insolvenței.

Pentru a dispune respingerea cererii unicului creditor întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, potrivit considerentelor expuse în conținutul practicalei hotărârii pronunțate, judecătorul sindic, după citarea prevederilor normei legale evocată ca temei juridic de creditoare, a reținut în esență că lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, acesta arătând prin raportul întocmit că în lipsa documentelor financiar -contabile și în lipsa înregistrării acestora la instituțiile abilitate, nu este în măsură să stabilească cine sunt persoanele vinovate de insolvență și, datorită lipsei altor elemente nu a formulat acțiunea reglementată prin art.138, ceea ce înseamnă că nu a omis, în condițiile în care "a omite" are înțelesul de "a lăsa intenționat la o parte, a neglija, a trece cu vederea, a uita ceva ce trebuia făcut".

În legătură cu aceeași cerere formulată de creditoare, în cuprinsul sentinței comerciale, judecătorul sindic a menționat considerentele cuprinse în Decizia nr.745/13.09.2007, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 și, a concluzionat pornind de la aceste considerente că, în cauză nu se poate reține lipsa de diligență a titularului acțiunii, întrucât lichidatorul s-a aflat în imposibilitatea formulării unui punct de vedere cu privire la incidența dispozițiilor art.138, în lipsa documentelor contabile și în lipsa înregistrării acestora la instituția financiară abilitată Administrația Finanțelor Publice Sector 4.

În adoptarea măsurii închiderii procedurii în baza prevederilor art.131, instanța fondului a reținut că lichidatorul judiciar nu a identificat faptic în patrimoniul debitoarei bunuri mobile sau imobile care să fie valorificate în scopul acoperirii creanțelor sau cheltuielilor administrative.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 ale Codului d e procedură civilă și pe prevederile art.138 și 131 din Legea nr.85/2006.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut în esență că hotărârea fondului a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a dispus închiderea procedurii insolvenței deși prin dispozițiile articolului 131 din legea procedurii insolvenței a fost reglementată adoptarea unei astfel de măsuri numai ca o posibilitate, iar nu ca o obligație.

A învederat recurenta că închiderea procedurii apare nelegală, întrucât nu i s-a dat posibilitatea în calitate de unic creditor să formuleze acțiunea pentru angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, cu atât mai mult cu cât neprezentarea actelor contabile către lichidatorul judiciar și neînregistrarea acestora la instituțiile abilitate, poate conduce la admiterea acțiunii întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, organele de conducere ale societății debitoare având obligația legală de a ține contabilitatea în conformitate cu legea și de a depune și înregistra bilanțurile contabile și raportările semestriale la organele fiscale și la oficiul registrului comerțului, obligație evident nerespectată de către acestea.

A mai arătat recurenta că prin respingerea cererii de autorizare pentru formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale urmată de măsura închiderii procedurii, i-a fost închisă orice posibilitate de a recupera creanța pe care o are împotriva societății debitoare, deși răspunderea reglementată prin art.138 are menirea de a pune la dispoziția persoanelor expres indicate, instrumentele juridice necesare acoperirii pasivului debitoarei precum și faptul că în cauză, motivarea deciziei Curții Constituționale evocată de judecătorul sindic nu are relevanță.

Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, casarea sentinței fondului în sensul autorizării sale în formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, urmând a se dispune și continuarea procedurii insolvenței.

Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate Curtea, urmează a admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Curtea constată că judecătorul sindic prin hotărârea adoptată a dat o interpretare strict literală, termenului "a omite", conținut în prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, atunci când a reținut că lichidatorul judiciar prin raportul depus la dosar a arătat că nu poate face aprecieri cu privire la persoanele cărora le este imputabilă starea de insolvență, datorită lipsei documentelor financiar-contabile și a neînregistrării acestora la instituțiile financiare abilitate.

Redarea a parte din considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr.745/13.09.2007, cu referire la caracterul incident al acțiunii de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, în raport de cererea privind inițierea procedurii insolvenței și "de atribuirea unei calități procesuale active subsidiare comitetului creditorilor, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularilor acestei acțiuni administratorul judiciar sau lichidatorul", nu poate justifica temeinicia măsurii respingerii cererii de autorizare, reglementată prin art.138 alin.3, în condițiile în care, Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor cuprinse în legile și ordonanțele în vigoare, iar nu analiza îndeplinirii cerințelor, condițiilor instituite prin prevederile acestei norme din Legea nr.85/2006, aceasta revenind exclusiv instanței de judecată sesizată cu o atare cerere.

În opinia Curții, soluția pronunțată de prima instanță este greșită, în interpretarea termenului "a omite", trebuind să primeze producerea efectelor juridice în raport cu scopul legii, a aplicării ei unitare și nediscriminării, alineatul 3 al articolului 138, fiind reglementat de fapt, în favoarea urmăririi persoanelor răspunzătoare și de către comitetul creditorilor, respectiv unicul creditor - cazul în speță, iar nu pentru interzicerea accesului acestora la justiție.

În prezenta cauză, Curtea reține că prin primul raport întocmit la data de 9.11.2007, lichidatorul judiciar a arătat că nu a fost întocmit raportul privind cauzele care au dus la insolvență, întrucât debitoarea nu i-a pus la dispoziție actele prevăzute de lege, iar la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 nu au fost înregistrate nici un fel de situații - financiar contabile, fiind astfel în imposibilitate să formuleze un punct de vedere.

A menționat însă același lichidator că "va continua demersurile întreprinse în vederea identificării documentelor, după comunicarea informațiilor referitoare la domiciliile foștilor administratori, care au fost solicitate la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor".

Prin următorul raport purtând numărul 2 din 8.02.2008 și ultimul întocmit, lichidatorul propune închiderea procedurii falimentului, menționând că "nu a fost posibilă contactarea administratorilor", cu motivarea că nu a primit răspuns din partea Inspectoratului Național de Evidență Informatizată a Persoanei, deși la data de 8.01.2008 această instituție a comunicat domiciliile administratorilor societății debitoare, astfel cum rezultă din adresa anexată la fila 44 dosar fond.

În această situație, trebuiau continuate demersurile necesare întocmirii raportului reglementat prin prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, stabilirea cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, constituind o obligație, iar nu o facultate pentru practicianul în insolvență.

În același scop, legiuitorul a reglementat prin prevederile art.20 alin.1 lit.c cu raportare la art.24 din Legea nr.85/2006, obligația întocmirii, refacerii actelor prevăzute la art.28 alin.1 corectarea și completarea informațiilor, atunci când debitorul nu îndeplinește această obligație, lichidatorul putând apela dacă era necesar și la persoane de specialitate, conform articolului 23 din lege.

Îndeplinirea de către lichidator a atribuției obligatorii instituită prin dispozițiile art.59 coroborate cu art.25 din legea privind procedura insolvenței, trebuia a fi dispusă de judecătorul sindic în virtutea rolului activ instituit prin art.129 alin.5 pr.civ. cu raportare la art.20 alin.2 din Legea nr.85/2006, în opinia Curții, neputând fi acceptată ideea că rolul practicianului în insolvență, se rezumă numai la întocmirea de notificări în sensul deschiderii procedurii, ori la solicitarea de date privind existența unor bunuri numai de la instituția financiară pe a cărei rază teritorială se află sediul debitoarei.

În raport de situația de fapt reținută, Curtea apreciază că instanța fondului trebuia să constate că în cauză, sunt îndeplinite condițiile reglementate prin prev. art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 și să autorizeze creditoarea-recurentă să formuleze acțiunea întemeiată pe această normă legală, aceasta putând de altfel cunoaște informații și să administreze probe în sensul stabilirii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății debitoare.

În considerarea celor expuse, în temeiul prevederilor art.312 alineatele 1, 2 și 3.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința comercială atacată în sensul admiterii cererii formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4, pe care o va autoriza să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe în vederea continuării procedurii, formularea unei asemenea acțiuni neputând avea loc decât în cadrul procedurii insolvenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Admite recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.587/08.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare REMAT CO prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII

Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că admite cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 pe care o autorizează să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.

Trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării procedurii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13.05.2008.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

Fond - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția VII- Comercială

Președinte - Judecător sindic:

Președinte:Elena Mincu
Judecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 550/2008. Curtea de Apel Bucuresti