Spete procedura insolventei. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 56/R-COM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
- - - judecător
- - - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 prin, și cu sediul în Pitești,-, județul A, -, cu sediul în B,--6, sector 4, împotriva sentinței nr. 1048/F/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial B. în dosarul nr-, intimată fiind SC 2000"- cu sediul în Pitești, str.- B, - județul A și lichidator judiciar cu sediul în Pitești,-, județil
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP A, avocat pentru recurenta - și avocat pentru lichidator judiciar, lipsă fiind intimata SC 2000 -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recursul declarat de - este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 11/07.01.2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic precizează că au fost conceptate greșit părțile; recurenți sunt Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta recurenților Ministerul Finanțelor Publice și A susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în ceea ce privește recursul declarat de - solicită admiterea admiterea acestuia.
Apărătorul recurentei - avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris iar în ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și A solicită admiterea acestuia.
Apărătorul lichidatorului judiciar avocat solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, cu cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
La data de 12.10.2009 creditorii garantați Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A au formulat contestație împotriva rapoartelor asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și împotriva planului de distribuție între creditori nr.1, înregistrate la tribunal la data de 06.10.2009.
În motivarea contestației s-au formulat trei critici aduse acestor acte procedurale ale lichidatorilor judiciari.
Prima critică se referă la modalitatea de distribuire a sumei de 6.895.311,43 lei, ce încalcă prevederile art. 124 și următoarele din Legea nr. 85/2006 în sensul că distribuția propusă se referă doar la creanțele creditorilor salariați și creditorul garantat BCR exceptându-i pe contestatori.
A doua critică vizează modalitatea de calcul a cotei de 2% către UNPIR și a onorariului variabil de 10% cuvenit lichidatorilor în sensul greșitei rețineri în baza de calcul a unor sume pentru care lichidatorii nu au avut contribuții, respectiv suma de 4.641.000 lei reprezentând subvenție.
A treia critică se referă la soldul în sumă de 482.362,43 lei considerat mult prea mare în raport de cheltuielile de procedură previzionate.
La data de 27.10.2009 creditorul Romania - a formulat contestație asupra raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și a planului de distribuție criticându-le sub următoarele aspecte:
Raportul fondurilor nu cuprinde elementele minime obligatorii prevăzute la art. 122 alin.1/1 din Legea nr. 85/2006 în sensul că nu a fost consemnată valoarea soldului după ultima distribuție, chiar dacă are valoarea 0, nu se specifică sumele din valorificările de bunuri sau recuperările de creanțe, cuantum-ul dobânzilor și totalul sumelor aflate în contul de lichidare.
Același raport nu identifică toate elementele de activ ale debitorului.
Planul de distribuție nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 122 alin.1/2 în sensul că nu cuprinde informații privitoare la sumele propuse spre distribuție și la sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.
Rubrica venituri din tabelul referitor la situația financiară a debitorului este incompletă și neconformă situațiilor financiar contabile ale debitorului, la fel și rubrica cheltuieli, unde lichidatorii au greșit poziționarea salariilor neridicate de personal și reținerile salariale.
Plățile către furnizori sunt cu mult mai mici decât veniturile obținute din vânzarea de produse și servicii, din energie electrică și termică.
Disproporția dintre cheltuielile cu salariile personalului și sumele propuse spre distribuție către salariați și în această privință contestatorul consideră că între sume trebuia să existe o concordanță.
În final se critică modalitatea de calcul a onorariului pentru lichidator, mai precis se consideră că baza de calcul a onorariului potrivit sentinței de deschidere a procedurii trebuie restrânsă la veniturile din încasări sentințe civile în sumă de 300 lei, întrucât nu au fost valorificate bunuri ale debitorului și nu s-au recuperat creanțe.
Ca atare, se solicită admiterea contestației și modificarea și completarea corespunzătoare a raportului asupra fondurilor și planului de distribuție.
La data de 23.10.2009 lichidatorul judiciar a înregistrat contestație la tabelul definitiv consolidat de creanțe împotriva debitorului SC 2000 -, întemeiată pe prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, cu privire la dreptul de preferință al creanțelor creditorilor Ministerul Finanțelor Publice, DGFP A și salariații debitorului.
Cu privire la creanța creditorului Ministerul Finanțelor Publice în sumă totală de 65.156.975,83 lei și 1.452.415,91 USD, provenită din garanții guvernamentale pentru credite acordate debitorului de către BCR - și Bank -, lichidatorul a invocat eroarea esențială în care s-a aflat atunci când a înscris-o cu dreptul de preferință garantat.
În acest sens se invocă convențiile încheiate în care creditorului i se recunosc în calitate de garant drepturile rezultate din creanțe fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice în situația în care debitorul garantat nu își îndeplinește obligațiile sale.
Ca urmare, lichidatorul consideră că doar din eroare esențială această creanță a fost trecută în categoria creanțelor garantate când în fapt trebuie să fie înscrisă drept creanță bugetară.
Referitor la aceeași creanță se invocă eroarea esențială în reținerea în valută a unei părți din creanță, în contradicție cu prevederile art.69 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Și în cazul creanței creditorului DGFP A lichidatorul judiciar a considerat că dintr-o eroare esențială a înscris-o în categoria creanțelor garantate întrucât avizele de înscriere în arhiva electronică vizează privilegii pentru creanțele bugetare ci nu sechestre pe bunuri mobile, astfel că această creanță trebuia înscrisă la creanțe bugetare.
Tot dintr-o eroare esențială lichidatorul arată că nu a adiționat suma de 5.699.275 lei din tabelul definitiv la creanțele născute în timpul procedurii.
În ceea ce privesc creanțele salariale lichidatorul arată că doar din eroare esențială au fost înscrise în aceeași categorie a creanțelor garantate în loc de a le înscrie în categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă.
În dovedire au fost depuse convenția din data de 23.05.2006, avizele de garanție pentru înscrierea în arhiva electronică și tabelul definitiv consolidat.
La data de 23.10.2009 lichidatorul a depus la dosar punctul de vedere cu privire la contestația creditorilor Ministerul Finanțelor Publice și DGFP A împreună cu un set de acte doveditoare, iar la termenul de continuare a procedurii de astăzi un punct de vedere față de contestația formulată de către creditorul Romania -.
La aceeași dată petentul, reprezentantul salariaților, a depus la dosar întâmpinare la contestația creditorilor Ministerul Finanțelor Publice și DGFP A prin care se solicită respingerea contestației în ceea ce privește distribuția sumelor către salariați.
Creditorii Ministerul Finanțelor Publice și DGFP A au formulat întâmpinare la contestația lichidatorului prin care prioritar au invocat excepțiile lipsei de calitate procesuală activă a lichidatorului în a promova contestația în raport de prevederile art. 75 alin.2 din Legea nr. 85/2006 și a inadmisibilității contestației pe considerentul invocării propriei culpe și posibilitatea înscrierii corecte a creanțelor urmare a procedurii de verificare.
Pe fond creditorii au solicitat respingerea contestației întrucât Ministerul Finanțelor Publice și-a întemeiat creanța pe scrisorile de garanție nr. 866/2006, nr.5138/2002,nr.5232/2003 și nr.5312/2005, solicitarea de înscriere a unei părți de creanță în valută s-a întemeiat pe prevederile nr.2005/2008, cap.IV alin.10 și 11, creanța DGFP A este garantată întrucât a fost înscrisă în arhiva electronică și respectă dispozițiile titlului 6 art.98 din Legea nr. 99/1999, iar cu privire la creanțele salariale distribuția trebuia să respecte prevederile art. 121 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Contestatorii creditori Ministerul Finanțelor Publice și DGFP A au precizat, prin reprezentant, că se contestă raportul asupra fondurilor și planul de distribuție fără a se critica distribuția de sume către salariați.
Prin sentința comercială nr. 1048/F/29 Octombrie 2009 judecătorul sindic a admis contestația la tabelul definitiv consolidat formulată de lichidatori și în consecință a dispus radierea creanțelor deținute de creditorii Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A din categoria creditorilor garantați și înscrierea în monedă națională a creanțelor acestor creditori în categoria creditorilor privilegiați (bugetari), precum și radierea creanțelor salariale din categoria creditorilor privilegiați și înscrierea lor în categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă, ce urmează a fi creată în tabel.
S-a dispus totodată înscrierea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu suma totală de 12.694.698 lei.
Au fost respinse excepțiile invocate de către creditorii Ministerul Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice A, ca nefondate și a fost anulată ca netimbrată contestația la raportul fondurilor și planul de distribuție nr.1 formulată de creditorul România -.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată contestația la raportul fondurilor și planul de distribuție nr.1 formulată de creditorii Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, așa cum a fost precizată.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că în temeiul art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006orice parte interesatăpoate promova contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, de la scurgerea termenului de depunere a contestației la tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Deși creditorii au invocat prevederile art.75 alin.2 ce fac referire la citarea, în judecarea contestației, a contestatorului, a creditorului care deține creanța contestată, a administratorului judiciar/lichidatorului și a membrilor comitetului creditorilor, nu se poate considera că administratorul judiciar/lichidatorul nu poate promova acest tip de contestație întrucât el apără interesele tuturor creditorilor și spre acest scop trebuie să se asigure de corectitudinea tabelului de creanțe și nu se poate reține că este inadmisibilă - chiar dacă eroarea esențială i-a aparținut, din diferite motive - atâta vreme cât o eroare vădită poate vătăma esențial drepturile unora dintre creditori atunci când se schimbă dreptul de preferință fără întemeiere în documentele justificative.
Pe fondul contestației la tabelul definitiv consolidat s-a constatat că potrivit convenției de garantare a liniei de credit obținută de debitor de către statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, ce constituie temeiul scrisorilor de garanție, garantul "are toate drepturile conferite de legislația în vigoare privind creanțele fiscale administrate de MFP, în situația în care garantatul (debitorul) nu își îndeplinește obligațiile". Cum debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile sale din convenție și a operat obligația de garantare a statului creanța deținută de creditorul Ministerul Finanțelor Publice intră în categoria creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 123 alin.1 pct.4 din Legea nr. 85/2006 și nu putea fi considerată o creanță garantată.
Cu privire la aceeași creanță s-a reținut greșita trecere în tabel unei părții în valută în contra prevederilor art. 69 alin.2 din Legea nr. 85/2006, ce impun înregistrarea creanțelor exprimate sau consolidate în valută la valoarea lor în lei, la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii.
A reținut judecătorul sindic dispozițiile nr. 2005/2008 despre care au făcut vorbire creditorii în apărare, care impun în art.10 din capitolul IV ca direcțiile de finanțe publice să înregistreze în procedurile de insolvență sumele garantate de către Ministerul Finanțelor Publice în valuta de contact și/sau în lei, după caz, astfel că acest act normativ nu vine în contradicție cu prevederea specială din Legea nr. 85/2006 și nu impune o altă abordare.
Dreptul de preferință cu care a fost înscrisă în tabel creanța creditorului DGFP Aaf ost înlăturat de judecătorul-sindic, reținându-se că în mod greșit și această creanță a fost considerată garantată în lipsa unui contract de garanție reală mobiliară în care să se descrie bunurile afectate garanției, așa cum impune art.13 și art.16 din titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Apărarea creditorului din întâmpinare a fost înlăturată ca nefondată întrucât lichidatorul nu a criticat sub niciun aspect înscrierea în arhiva electronică a creanțelor fiscale, iar referirea la titlul VI art.98 din Legea nr. 99/1999 nu ajută creditorul în dovedirea dreptului de preferință întrucât textul vorbește despreprioritateacreanțelor bugetare în fața unui creditor garantat în situația înscrierii anterioare în arhiva electronică. Și sub acest aspect creanța creditorului DGFP A se află în urma creanței creditorului BCR -, care și-a înscris garanțiile mai întâi.
Verificând tabelele de creanțe și declarațiile formulate de către creditorul DGFP A judecătorul-sindic a constatat că din eroare nu s-a adiționat din tabelul definitiv de creanțe suma de 5.699.275 lei la creanțele născute după deschiderea procedurii de insolvență.
Creanțele izvorâte din raportul de muncă au fost greșit înscrise în categoria creanțelor privilegiate, încălcându-se prevederile art. 123 alin.1 pct.2 din Legea nr. 85/2006.
de înscriere a creanțelor sau dreptului de preferință în tabelul definitiv consolidat de creanțe au fost apreciate ca esențiale întrucât acestea au determinat schimbarea ordinii între creditori și astfel vătămarea intereselor anumitor creditori, care sunt înscriși corect cu creanțele și dreptul de preferință sau neînscrierea de creanțe în categoria de preferință, potrivit prevederilor art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Asupra contestației la raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și a planului de distribuire, promovată de creditorii Ministerul Finanțelor Publice și DGFP A, judecătorul-sindic a reținut că, potrivit precizărilor reprezentantului contestatorilor, prin prezenta contestație nu se critică distribuția sumelor către salariații debitorului SC 2000 -.
Prima critică a fost considerată nefondată având în vedere atât greșita înscriere a creanțelor contestatorilor în categoria creditorilor garantați, așa cum s-a motivat anterior dar mai ales pentru că suma de 457.000 lei, propusă spre distribuire creditorului garantat BCR -, reprezintă în fapt un bun cu afectațiune specială în favoarea creditorului pe numele debitorului, respectiv un depozit colateral constituit de debitor la creditor în scopul garantării accesorii a creditului acordat. Distribuirea a avut loc la solicitarea creditorului garantat (fila 1004) și date fiind aceste condiționări nu se poate reține încălcarea prevederilor art.124 din Legea nr. 85/2006, ce nu au aplicabilitate în situația dată.
S-a reținut faptul că argumentația adusă, referitoare la modalitatea de calcul a onorariului cuvenit lichidatorilor, vizează raportul lunar de activitate, ce nu a fost contestat, așa cum a precizat reprezentantul contestatorilor. Sub acest aspect critica a fost considerată inadmisibilă însă dincolo de faptul că nu a fost contestat raportul lunar de activitate, potrivit procedurii prevăzute la art. 21 și următoarele din Legea nr. 85/2006 modificată, s-a constatat că onorariul lichidatorilor a fost confirmat de adunarea creditorilor, așa cum a fost stabilit de către judecătorul-sindic prin sentința nr. 685/30.06.2009, respectiv baza de calcul fiind sumele din valorificarea bunurilor din averea debitorului și recuperarea de creanțe, inclusiv diferențe în acoperirea prețului de producție.
Potrivit prevederilor nr.OG 36/2006, aprobată prin Legea nr. 483/2006, subvenția cuvenită producătorului și distribuitorului de energie termică este definită ca diferență între prețul de producere, transport, distribuție a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință. Lichidatorii au fost îndreptățiți în stabilirea onorariului variabil să se raporteze și la suma primită de debitor cu titlu de subvenție, după deducerea TVA, mai ales că au întreprins demersuri susținute în recuperare, sumele fiind restante și din anul 2008 și dovedite cu actele aflate la dosar.
Aceeași motivare a primit și prelevarea cotei de 2% pentru fondul constituit potrivit prevederilor art.4 din Legea nr. 85/2006 întrucât baza de calcul o reprezintă sumele recuperate în cadrul procedurii.
Ultima critică, relativă la mărimea exagerată a soldului după distribuție, a fost înlăturată ca nefondată, având în vedere că debitorul are obligații curente către bugetul de stat în sumă de 741.000 lei, reprezentând aferent subvențiilor cuvenite, ce se vor achita conform decontului de TVA depus pentru luna septembrie 2009.
Contestația la raportul fondurilor și la planul de distribuție promovată de creditorul Romania -.a fost anulată ca netimbrată, însă au fost făcute și aprecieri asupra fondului acesteia.
S-a reținut că, creditorului i s-a pus în vedere taxa judiciară de timbru în sumă de 120 lei și 0,30 lei timbru judiciar prin citația publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 4926/23.10.2009(filele 1022-1023).
La termenul de judecată acordat contestatorul creditor nu s-a prezentat și nu a îndeplinit obligația de timbrare dispusă de judecătorul-sindic, astfel că din oficiu s-a invocat excepția de netimbrare a contestației, potrivit prevederilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997
S-a reținut însă că și acest creditor nu a criticat distribuția de sume către creditorii salariați astfel că planul de distribuție față de acești creditori nefiind criticat în termenul prevăzut la art. 122 alin.3 din Legea nr. 85/2006, a rămas definitiv.
De asemenea nici distribuția către creditorul garantat BCR - nu a fost criticată.
Critica referitoare la necuprinderea în raportul asupra fondurilor a elementelor obligatorii prevăzute de art. 122 alin.1/1 a fost înlăturată ca nefondată întrucât actul procedural cuprinde mențiunile obligatorii, fiind adaptat situației date în sensul că este primul plan de distribuție în cauză.
A doua critică a fost apreciată ca inadmisibilă, întrucât raportul fondurilor nu cuprinde o trecere în revistă a elementelor de activ ale debitorului, acest lucru fiind menționat în raportul amănunțit prevăzut la art. 59 și în rapoartele lunare de activitate, ci doar informează creditorii cu privire la activitățile de valorificare a bunurilor din averea debitorului și recuperarea creanțelor, consemnând sumele obținute și propuse spre distribuire, cheltuielile efectuate și plata remunerației lichidatorului judiciar.
A treia critică a fost de asemenea apreciată ca nefondată, deoarece planul de distribuție cuprinde elementele prevăzute la art. 122 alin.1/2 adaptate situației date, așa cum s-a motivat anterior la critica unu.
Critica a patra a fost apreciată drept confuză, fără a aduce referiri la conținutul reglementat de lege al raportului asupra fondurilor, fiind mai degrabă exprimate temeri relativ la valorificări de bunuri sub prețul pieței.
Asemenea și a cincea critică a fost apreciată drept confuză, nesprijinită pe prevederile Legii nr. 85/2006, atâta timp cât contestatorul invocă nelegalitatea cheltuielilor cu salariile neridicate, în sumă de 5.060 lei.
S-a reținut că a șasea critică nu are nicio legătură cu raportul asupra fondurilor întrucât se critică lipsa plăților către furnizori, iar critica a șaptea denotă o necunoaștere a procedurii de insolvență întrucât se vorbește de discrepanța între cheltuielile cu salarii curente și suma propusă spre distribuire creditorilor salariali având în vedere că această sumă ce reprezintă numai salariile compensatorii rezultate din contractul colectiv de muncă nu poate fi egală sau apropiată de suma reprezentând cheltuiala cu salariile lunare cuvenite până la intrarea debitorului în faliment.
Pentru modalitatea de calcul a onorariului lichidatorilor a fost făcută trimitere la motivarea de la critica doi din contestația creditorilor Ministerul Finanțelor Publice și DGFP
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, aceasta din urmă prin subrogare în drepturile creditoarei și creditorul România -.
În recursul formulat de - se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate la fond, respingerii contestației la tabelul definitiv consolidat, menținerii creanțelor recurentelor în categoria creditorilor garantați, menținerea înscrierii creanței de -,91 în USD și admiterea contestației formulată de creditorii fiscali împotriva rapoartelor asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor.
În motivare se arată că, lichidatorul judiciar nu poate avea calitate procesuală activă pentru promovarea unei acțiuni în temeiul art.75 din Legea nr.85/2006. Contestația este inadmisibilă și în raport de prevederile art.25, 67, 72 și 73 din Legea nr.85/2006 ale căror texte sunt redate.
Se susține că lichidatorul judiciar își invocă propria culpă în întocmirea tabelului definitiv consolidat.
Pe fond se arată că, deține o creanță garantată, iar nu una bugetară, izvorul acesteia fiind reprezentat de scrisorile de garanție nr.866/2006, 5138/2002, 5232/2003, și 5312/2005 emise de MFP pentru împrumuturile contractate cu garanția statului.
În ce privește creanța menționată în USD inițial, se susține că nu se impunea modificarea, art.10 și 11 din cap. IV al nr.2005/2008, permițând menționarea în această valută.
Creanța DGFP trebuia înscrisă în categoria creanțelor garantate în temeiul art.98 din titlul VI al Legii nr.99/1999.
Se susține că se impunea admiterea contestației formulată la raportul fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, dezlegarea dată de judecătorul sindic, nefiind legală față de disp. art.21 din Legea nr.85/2006.
Cu privire la onorariul lichidatorilor se impunea stabilirea cu exactitate a sumelor încasate urmare a desfășurării activității de lichidare, față de subvențiile acordate și alte sume care ar fi fost încasate fără aportul lichidatorilor numiți în cauză. Lichidatorii au supraestimat cheltuielile viitoare ale averii debitoarei, afectând dreptul creditorilor de a participa la distribuirea sumelor.
Sunt invocate, de asemenea prevederile art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006, în ce o privește pe creditoare și art.124 din același act normativ.
În recursul formulat de România - se solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în temeiul art.304 pct.5 raportat la art.3041Cod procedură civilă.
În motivare se arată că, recurenta a formulat contestație la 21.10.2009, împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și la planul de distribuție a sumelor pentru debitoare, citarea pentru soluționarea contestațiilor, la termenul din 27.10.2009, fiind făcută prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Se susține că citarea pentru acest termen s-a realizat cu încălcarea disp. art.85, 89 alin.1, 107 și 7204alin.2 Cod procedură civilă.
Citarea s-a făcut prin Buletinul procedurilor de insolvență la 23.10.2009 pentru termenul din 27.10.2009, nefiind astfel respectate dispozițiile legale referitoare la citare care atrag nulitatea actului astfel îndeplinit.
Sunt invocate dispozițiile art.105 alin.2 raportat la art.108 alin.2 Cod procedură civilă și caracterul relativ al nulității în materie de citare.
Se susține că prin anularea contestației ca netimbrată, recurenta a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, citarea cu doar trei zile și nu cu cinci anterior termenului de judecată, fiind nelegală.
SC a formulat concluzii scrise.
În ce privește recursul formulat de către Romania - se constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Citarea recurentei pentru termenul la care a fost soluționată contestația sa precum și contestația formulată de către Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a fost efectuată cu respectarea disp. art. 85, 89 alin. 1, 107 și 720 indice 4 alin. 2.proc.civ. coroborate cu dispozițiile nr. 85/2006.
Textele invocate în recursul formulat au în vedere atât situația reclamantului, în speță titularul contestației (art. 85, 89 alin. 1 și 107.proc.civ.) cât și pe cea a pârâtului (art. 720 indice 4 alin. 2.proc.civ.), însă vătămarea invocată are legătură numai cu anularea propriei contestații ca netimbrată.
În primul rând se constată că termenul la care se referă art. 7204proc.civ. este primul termen de judecată, textul derogând de la art. 114 indice 1 alin. 3.proc.civ. Or, în cauză, față de faptul că cererea se formulează în cuprinsul procedurii insolvenței, nu poate fi considerat primul termen de judecată. Pe de altă parte, aceste termene se referă la pârât, reclamantul urmând a beneficia numai indirect de ele.
In speță interesează în primul rând art. 21 din nr. 85/2006 și termenul de 10 zile de la înregistrarea contestației, în care judecătorul sindic este obligat să o soluționeze. Textul permite interpretarea că, în materie, termenele pot fi și mai scurte, importantă fiind cunoașterea termenului de către persoanele interesate.
In al doilea rând, termenul menționat în art. 89 alin. 1.proc.civ. care se referă la ambele părți și la situația celorlalte termene de judecată cu excepția primului, trebuie analizat în contextul Legii nr. 85/2005. Și regula generală instituită în textul menționat prevede posibilitatea ca primul termen de la primirea citației să fie mai scurt de 5 zile, după aprecierea instanței, care nu trebuie, conform aceluiași text, să fie menționată expres.
Citarea pentru termenul din 27.10.2009 a fost efectuată la 22.10.2009 (983), dată la care potrivit art. 7 din nr. 85/2006 se prezumă că părțile au cunoscut termenul de soluționare.
În dosar la fila 1037 se află delegația avocațială pentru reprezentare în cauza cu numărul -, purtând data de 05.10.2009.
Nu se primirea citației pentru termenul de soluționare a contestației, ci numai faptul că scurtarea termenul prevăzut de art. 89 alin. 1.proc.civ. nu s-a făcut cu mențiunea expresă a instanței.
Acest punct de vedere nu poate fi primit. Textul art. 89 alin. 1.proc.civ. arată că n pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt de cinci zile, după aprecierea instanței, apreciere care nu trebuie menționată expres în rezoluție sau în încheiere. Ca atare, nu se poate reține încălcarea unui text relativ la citare, care să atragă sancțiunea nulității actelor de procedură următoare.
Pe de altă parte, se reține că reclamanta a ales să nu se prezinte la termen și să nici nu trimită o cerere la dosar pentru a solicita amânarea cauzei sau pentru a invoca "viciul" de procedură. În cauză, datorită faptului că recurenta cunoștea termenul de judecată, dată fiind apărarea calificată și caracterul urgent al procedurii de soluționare - art. 5 alin. 2 din nr. 85/2006, se constată că exercitarea direct a recursului și invocarea nulității, deși nu împotriva disp. art. 108 alin. 3.proc.civ. revelă lipsa de diligență a părții în soluționarea contestației sale.
Cum nu se poate reține încălcarea unui text de lege în procedura de citare efectuată în cauză, recursul este nefondat.
Recursul formulat de către Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice este nefondat pentru următoarele considerente:
În virtutea dispozițiilor legii insolvenței, organele învestite cu atribuții în întocmirea actelor specifice procedurii trebuie să urmărească scopul legii, respectiv, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Ca atare, se impune apărarea drepturilor tuturor creditorilor, în temeiul dispozițiilor legale, ținând seama de prevederile legii sub toate aspectele, inclusiv întocmirea tabelului creditorilor și respectarea unei ordini de prioritate instituită de lege.
Dacă legea (art. 66 alin. 3 din nr. 85/2006) permite administratorului judiciar să conteste creanța solicitată de oricare creditor, în temeiul art. 25 lit. f) și lichidatorul are posibilitatea să formuleze asemenea contestații.
Chiar dacă se invocă propria greșeală în întocmirea tabelului de creanțe, față de scopul legii, se impune recunoașterea posibilității îndreptării acesteia pentru a evita prejudicierea creditorilor. De altfel, în cazul nulității absolute determinată de propria faptă, nu se exclude invocarea acesteia chiar de către autorul încălcării, atâta vreme cât aceasta poate fi invocată și de către instanță din oficiu.
În cauză s-a solicitat judecătorului sindic lămurirea aspectelor legate de întocmirea tabelului de creanțe, care în ipoteza în care este întocmit fără respectarea dispozițiilor legale se impune a fi rectificat, în scopul asigurării ordinii de prioritate și recuperării creanțelor de către creditori, potrivit dispozițiilor legale.
Creanța invocată de către statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca izvor scrisorile de garanție emisă de pentru împrumuturile contractate de societate cu garanția statului nu poate fi reținută drept creanță garantată deoarece, pe de o parte legea insolvenței are în vedere în această categorie numai creanțele care beneficiază de o garanție expresă iar pe de altă parte, contractul de garantare din 23.05.2006 (988-993) arată că garantul are toate drepturile conferite de legislația în vigoare privind creanțele fiscale administrate de, în situația în care garantatul nu își îndeplinește obligațiile din convenție.
Legea insolvenței are în vedere în art.121 creanțele creditorilor garantați, ceea ce presupune existența, pe lângă contractul principal și a unei garanții, în speță, garanție reală.
Nu s-a prevăzut în convenția de garanție și constituirea de garanții asupra bunurilor debitoarei sau beneficierea de garanțiile creditoarei, pentru ipoteza în care garantul face plata în locul acesteia. Dimpotrivă, în pct.2.4.11 din contractul de garanție s-a prevăzut că garantul se va dezdăuna asupra conturilor deschise la Trezoreria statului de către garantat. De asemenea la pct.2.4.5 se arată că sumele achitate de către stat pentru debitoare reprezentând rate de capital, dobânzi și alte costuri adiacente se vor recupera de la garantat, urmând ca acesta să suporte majorările de întârziere. Ca atare, nu s-a prevăzut constituirea de garanții reale sau personale în favoarea statului în ipoteza regresului acestuia împotriva debitoarei.
Totodată se va reține că garanțiile reale instituite de către creditor asupra bunurilor debitoarei au în vedere executarea obligațiilor rezultate din contractul de credit, invocat drept temei al creanței înscrise în tabelul creditorilor, deoarece aceasta nu a fost recuperată, astfel că până la achitarea sa integrală, garanțiile rămân în favoarea creditorului pentru care s-au constituit.
Pe de altă potrivit art.10 din Cap. IV al nr.2005/2008, Direcția generală de trezorerie și datorie publică are obligația de a transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale de care aparțin contribuabilii respectivi, precum și administratorului judiciar și/sau lichidatorului creanțele care au fost scadente și plătite de Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de împrumutat și/sau garant, în locul beneficiarului finanțării rambursabile garantate de stat și/sau contractate de stat și subîmprumutate. Punctele 11 și 12 din același capitol au în vedere recuperarea creanțelor fiscale de la debitorul pentru care statul a efectuat plata, rezultând astfel că pentru calificarea creanței fiscale drept garantată, este nevoie de constituirea unei garanții în acest sens.
În consecință sumele invocate de acest creditor trebuie să se regăsească în categoria creanțelor privilegiate, bugetare, unde au fost menționate în urma admiterii contestației.
Reținerea sumelor datorate de debitoare în valută străină nu este posibilă în temeiul disp. art. 69 alin.2 din Legea nr.85/2006 potrivit căruia reanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale a României existent la data deschiderii procedurii.
Ordinul nr.2005/2008 are în vedere transmiterea cererii de admitere a creanțelor la masa credală, în valuta de contract și/sau în lei, după caz, în vederea înscrierii provizorii la masa credală. Ca atare, transmiterea cererii se raportează la valuta de contract și /sau la lei, însă în speță interesează nu transmiterea cererii de creanță ci înscrierea efectivă a creanței în tabelul creditorilor, care se efectuează după dispozițiile legii insolvenței, sus menționate.
Creanța invocată de către P A nu este, la rândul său, o creanță garantată, dispozițiile art.98 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 având în vedere prioritatea față de un alt creditor, condiționat de înscrierea creanței la arhivă anterior înscrierii garanției de către creditorul garantat. Astfel, în speță, deși în baza avizelor de garanție (994-996), rezultă că sumele reprezentând creanțe fiscale menționate au fost înscrise la arhiva electronică de garanții mobiliare, data înscrierii pentru fiecare este ulterioară datei constituirii garanțiilor de către creditorul garantat. Aceste garanții reale mobiliare au avut în vedere soldul debitor al conturilor debitoarei și depozitul colateral constituit de debitoare pentru garantarea accesorie a creditorului acordat.
De altfel textul art.98 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 conferă doar posibilitatea ca un creditor privilegiat, inclusiv statul și unitățile administrativ teritoriale să aibă prioritate față de un creditor cu garanție reală în raport de data înscrierii creanței în arhivă. Această înscriere s-a realizat prima dată la 16.12.2008 pentru creanțe menționate în titlurile executorii emise în același an, astfel că menționarea la arhivă este ulterioară datei constituirii garanțiilor de către creditorul cu garanție reală (anul 2006).
În ce privește contestarea raportului fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, se constată că soluția judecătorului sindic este legală. Astfel, într-adevăr la fila 951 paragraf 3 se arată că aceleași critici ca cele formulate ca pentru raportul trimestrial au în vedere în raportul lunar, însă potrivit art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006 ontestația trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului. În speță, contestația a fost formulată la 12.10.2009, menționându-se expres că sunt avute în vedere rapoartele asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuție între creditori, nr.1, depus în ședința din 6.10.2009.
Onorariul lichidatorilor a fost stabilit de către judecătorul sindic prin sentința din 30.06.2009, baza de calcul fiind sumele din valorificarea bunurilor din averea debitorului și recuperarea de creanțe, inclusiv diferențe în acoperirea prețului de producție. Ca atare valoarea la care se raportează onorariul a fost determinată prin sentința nr.685/30.06.2009, împotriva căreia nu s-au formulat critici, invocarea acestora la acest moment (12.10.2009), nefiind posibilă. Mai mult, la determinarea bazei de calcul au fost excluse încasările voluntare și TVA-ul aferent subvențiilor încasate, aspect necontestat de către recurentă.
Cu privire la onorariul de 2%, stabilit la 26.10.2009 în ședința adunării comitetului creditorilor înscriși la masa credală, din care face parte și recurenta, se constată că însăși aceasta și-a dat acordul cu privire la acest onorariu menționându-se generic că acesta se aplică asupra cuantumului sumelor recuperate.
Cheltuiala de procedură estimată de către lichidatorii judiciari este criticată de către recurentă fără a se arăta care era suma ce se impunea a fi reținută pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, acest capăt de cerere neîntrunind cerințele unei veritabile contestații în raport de disp.art.21 din Legea nr.85/2006 raport la art.112 Cod proc.civ.
Creanțele izvorâte din raporturile de muncă nu au mai fost contestate în concluziile finale, la termenul din 27.10.2009 reprezentantul contestatoarei arătând că nu a atacat distribuția pe drepturile salariale, ordinea de prioritate stabilită în tabel fiind cea determinată de dispozițiile art.123 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312.proc.civ. rap. la art. 8 din nr. 85/2006, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 prin și cu sediul în Pitești,-, județul A și recursul formulat de -, cu sediul în B,--6, sector 4, împotriva sentinței nr. 1048/F/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial B. în dosarul nr-, intimată fiind SC 2000 - cu sediul în Pitești, str.- B, - județul A și lichidator judiciar cu sediul în Pitești,-, județil
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/5 ex.
18.01.2010
Jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
