Spete procedura insolventei. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.57R
Ședința publică de la 17 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursu lui formulat de recurenta - SPORT SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2409/15.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii formulate de intimata creditoare ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a făcut dovada existenței neîndoielnice a creanței, iar recurenta nu a recunoscut creanța. Susține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat așa cum a arătat și în motivele de recurs.
Se prezintă și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, arătând că datoria nu a fost contestată niciodată. Depune concluzii scrise.
În replică, apărătorul recurentei arată că s-a făcut contestația cu privire la starea de insolvabilitate.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 22.03.2007 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, creditorul Societatea Română de Televiziune a solicitat deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului Sport, invocând față de acesta o creanță în sumă de 60.000 USD, reprezentând licență acordată în baza contractului nr.6761/19.10.2004 și 23.578,80 lei penalități de întârziere contractuale.
Prin sentința comercială nr.2409 pronunțată la data de 15.06.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis cererea creditorului și, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, a deschis procedura generală împotriva debitorului, dispunându-se ridicarea dreptului de administrare a debitorului precum și celelalte măsuri procedurale aferente, inclusiv desemnarea administratorului judiciar.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin adresa nr.533/30.08.205 debitorul a recunoscut existența creanței în sumă de 60.000 USD și a acceptat plata eșalonată a acesteia, câte 10.000 USD lunar, începând cu luna octombrie. În acest fel se dovedește existența neîndoielnică a creanței, a cuantumului și exigibilității acesteia, în sensul prevăzut de art.379 Cod procedură civilă.
Debitorul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de insolvență. la scadență a creanței reprezintă efectul prezumat al incapacității acesteia de a plăti cu disponibilități existente.
Împotriva acestei sentințe comerciale debitorul Sport a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive a creditorului, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii legea insolvenței înțelege creditorul care deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile în sensul prevăzut de art.379 Cod procedură civilă. Referitor la caracterul cert al creanței, facturile depuse de creditorul în cauză nu sunt acceptate la plată de către debitor nepurtând ștampila cestuia - care, oricum, nu ar atesta decât preluarea facturilor iar nu acceptarea platei. Mai mult, conform prevederilor contractuale plata urma să se facă în lei la cursul BNR din ziua facturării, or, facturile -/2005 și -/24.02.2005 nu menționează în cuprinsul lor cursul valutar avut în vedere de creditoare la data calculării sumelor datorate. Prin urmare, în mod greșit a apreciat instanța de fond că s-a făcut de creditor dovada existenței creanței, motivat de o prezumtivă recunoaștere a creanței prin adresa nr.533/30.08.2005.
Inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile a fost constatată și în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială în raport cu aceleași facturi emise de creditor.
Astfel, prin sentința nr.1931/14.04.2006, care are autoritate de lucru judecat, s-a reținut că facturile - și - nu indică în cuprinsul lor cursul valutar avut în vedere la calcularea sumelor datorate și prin urmare, creanța susținută de creditor cu privire la celelalte tranșe nu este certă, în lipsa semnăturii și ștampilei debitoarei nefăcându-se nici dovada acceptării prețului facturat, motiv pentru care nu pot fi acceptate nici penalitățile aferente acestor sume.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, anterior deschiderii procedurii debitorul a achitat prin 19/16.03.2007 suma de 40.165,56 lei, reprezentând rata III iar la 22.03.2007 suma de 5.581,75 lei prin 20, reprezentând contravaloare penalități conform sentinței nr.1931/14.04.2006. Prin urmare, lipsește caracterul lichid al creanței invocate de creditor.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.379 Cod procedură civilă, prezumția de insolvență este înlăturată, cu atât mai mult cu cât insolvența se raportează la ansamblul activului mobiliar și imobiliar al debitorului, astfel că creditorul a formulat cererea introductivă cu rea-credință, săvârșind un abuz de drept procesual.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 starea de insolvență se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Nu insolvența ci solvabilitatea se raportează la ansamblul activelor debitorului.
Pentru a proba netemeinicia cererii introductive a creditorului, debitorul în cauză trebuia să facă dovada în sens contrar caracterului cert și lichid al creanței prevăzut de art.379 Cod procedură civilă (în privința caracterului exigibil nu s-au formulat motive de recurs concrete și, oricum, acesta rezultă în mod evident, de la data scadenței trecând mai mult de 30 de zile) precum și în sensul existenței disponibilităților bănești suficiente pentru acoperirea creanței.
Potrivit art.379 alin.3 Cod procedură civilă creanța este certă dacă existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Existența unei creanțe certe împotriva debitorului rezultă în mod indiscutabil sub aspect probatoriu în raport cu contractul nr.6761/19.10.2004 încheiat între părțile în litigiu și mai ales potrivit adresei nr.533/30.08.2005 emisă de debitor și comunicată creditorului, prin care debitorul recunoaște expres creanța invocată de către creditor. În aceste condiții, lipsa ștampilei și semnăturii debitorului pe facturile emise de creditor în baza contractului menționat nu mai prezintă relevanță sub aspectul dovedirii creanței în cauză.
Sentința nr.1931/14.04.2006 a avut ca obiect somația de plată, reglementată prin OG nr.5/2001 iar potrivit art.111din acest act normativ ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
În raport cu prevederile art.379 alin.4 Cod procedură civilă creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată sau determinabilă.
În speță cuantumul (câtimea) creanței este determinabil chiar și în raport cu faptul că după formularea cererii introductive de către creditor, debitorul a făcut plăți parțiale în contul creanței declarate în cauză la suma de 60.000 USD și penalități contractuale în valoare de 23.578,80 lei.
În plus și dacă din creanța menționată s-ar scădea sumele plătite de debitor prin 19/2007 și 20/2007 sau ar fi avut în vedere un alt curs valutar decât cel menționat în contractul părților, creanța pretinsă tot ar depăși cu mult valoarea prag de 10.000 lei prevăzută la art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Din economia dispozițiilor Legii nr.85/2006 nu rezultă caracterul obligatoriu al stabilirii cuantumului cert al creanței în contextul judecății privind deschiderea procedurii, aceasta intervenind cu caracter obligatoriu ulterior în procedură, în contextul verificării creanțelor și al eventualelor contestații la tabelul preliminar.
Pe de altă parte, debitorul-recurent nu a făcut nici o dovadă concludentă în sensul că ar deține disponibilități bănești pentru acoperirea creanței.
Prin urmare, tribunalul a reținut în mod întemeiat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, potrivit art.379 Cod procedură civilă și a stării de insolvență, dispunându-se în mod legal deschiderea procedurii împotriva debitorului.
Având în vedere considerentele arătate Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SPORT, împotriva sentinței comerciale nr.2409/15.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a ViI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
