Spete procedura insolventei. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 605
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2146/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către, grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2146/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - SRL și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.11.2008 lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului. S-a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 532/19.03.2008 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere că nici unul din creditorii nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se constate prematură închiderea falimentului în cauză, în lipsa raportului prevăzut de art. 25 si 59 al. 1 din Legea 85/2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea lichidatorului la întocmirea și a Raportului Final în forma cerută de lege și comunicarea acestui raport către AVAS, precum și convocarea Adunării creditorilor pentru aprobarea Raportului final și stabilirea Comitetului în vederea autorizării acestuia de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, în lipsa demersurilor efectuate de lichidator în acest sens.
În fapt, prin sentința civilă nr. 2146/27.11.2008, Tribunalul Timișa dispus in mod nelegal închiderea procedurii deschise împotriva - SRL, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006. Principalul motiv de recurs rezidă în faptul că, prin hotărârea criticată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006:"după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final împreună cu un bilanț general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării".
Așa cum se poate observa, acest text de lege stabilește obligația imperativă a judecătorului sindic de a convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final.
În cazul de fată, AVAS, ca și creditoare nu a primit o astfel de convocare, emisă de către judecătorul sindic, din care să rezulte data la care urma să se desfășoare adunarea creditorilor ce avea pe ordinea de zi aprobarea raportului final.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în sentința recurată, se menționează faptul că în ședința în care s-a discutat închiderea s-a depus un raport de închidere.
Nerespectarea dispozițiilor legale ce au în vedere publicarea și convocarea în vederea aprobării raportului final cade sub incidența prevederilor art. 105, alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă, potrivit cărora întocmirea de acte procedurale cu neobservarea formelor legale atrage după sine nulitatea acestora.
Totodată, lichidatorul desemnat, a solicitat închiderea procedurii, fără să țină cont de prevederile OUG nr. 95/2003 și fără a întocmi, conform prevederilor art. 25 și 59 alin. 1 din Legea 85/2006 un"raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce privește creanța bugetară înscrisă de CAS și preluata de AVAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de legislația în vigoare privind asigurările de sănătate.
Judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în"examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă",această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform OG79/1999, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, solicită să se observe că nu s-au depus toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanele vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au adus societatea în faliment. Lichidatorul judiciar a concluzionat că"nu pot fi administrate dovezi concludente și pertinente care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege s-a contribuit la ajungerea în stare de insolvență, respectiv nu poate fi dovedit raportul de cauzalitate între faptele prevăzute de art. 138(1) și prejudiciul care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului."
Statul român, reprezentat în cauza de față prin, a suferit un prejudiciu "acărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plați ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Noile prevederi ale legii menționează expres principalele persoane ce pot introduce cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei, în speță administratorul/lichidatorul judiciar și ulterior creditorii în anumite condiții. Prin închiderea procedurii fără posibilitatea comitetului de a formula cerere privind autorizarea introducerii acțiunii în răspunderea patrimonială a persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, consideră că s-a prejudiciat dreptul creditoarei de a întreprinde toate masurile în vederea recuperării creanței înscrise în cadrul dosarului de faliment, eliminându-se o etapă a procedurii destul de importantă.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 12 din Legea 85/2006, art. 299 și urm. proc.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Prin Raportul Final depus la dosarul primei instanțe, lichidatorul judiciar a propus judecătorului sindic închiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei - SRL, întrucât debitoarea nu are niciun fel de bun care să asigure fondurile necesare pentru continuarea procedurii.
La concluziile în instanță, reprezentantul lichidatorului judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, în baza acestui text de lege, tocmai în considerarea faptului că debitoarea nu mai avea niciun fel de bunuri care, prin valorificare, ar fi asigurat fonduri pentru continuarea procedurii.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
Din cauza lipsei documentelor contabile și a oricăror alte documente ale debitoarei, lichidatorul judiciar nu a putut întocmi raportul prevăzut de art. 25 și 59, alin. 1 din Legea 85/2006 și nu a putut stabili care sunt cauzele ce au dus la insolvență și nici dacă fostul administrator social a contribuit la/a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Este adevărat, astfel cum susține creditoarea AVAS, că lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pentru că acesta este tocmai scopul procedurii insolvenței, însă recuperarea se face fie din lichidarea averii debitoarei, fie din sumele obținute în urma antrenării răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
În speță, lichidatorul judiciar a apreciat că nu sunt elemente pentru antrenarea răspunderii, conform art. 138 din legea 85/2006, el fiind singurul în măsură să facă aceste aprecieri, iar, în ceea ce privește elementele de activ, a întreprins toate diligențele în scopul identificării și valorificării acestora.
În consecință, Curtea consideră că nu i se pot aduce critici lichidatorului judiciar din această perspectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2129/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - Dr. - - - -
GREFIER,
Red../15.05.2009
Dact. /15.05.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Dorin
