Spete procedura insolventei. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.656
Ședința publică din 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă AVAS B împotriva sentinței civile nr.23/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.23/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de reclamanta - creditoare AVAS B împotriva raportului final al debitoarei - SRL întocmit de lichidatorul T și cererea reclamantei - creditoare de a fi autorizată să introducă acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006; în temeiul art.16 alin.(1) și (2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a fost desemnat Comitetul Creditorilor al debitoarei - SRL, format din următorii creditori: C-S, C- S și B, iar în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor al debitoarei a fost desemnat creditorul C-S și a fost dat ă în sarcina Comitetului creditorilor exercitarea atribuțiilor prevăzute la art.17 alin(1) din Legea nr.85/2006; în baza art. 13 și 14 din Legea nr. 85/ 2006, s-a dispus lichidatorului T să convoace Adunarea creditorilor, pentru confirmarea comitetului creditorilor și pentru a se stabili dacă se va promova de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere prev. de dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/ 2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea introdusă la dosar la data de 10.11.2008, reclamanta - creditoare AVAS Baf ormulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul debitoarei - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună refacerea raportului final, în sensul continuării procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
De asemenea, reclamanta - creditoare Bas olicitat instanței ca, în cazul în care lichidatorul judiciar nu apelează la prerogativa conferită de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/ 2006, să fie autorizată să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății - debitoare care au cauzat starea de insolvență a acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanta - creditoare AVAS Baa rătat că lichidatorul desemnat în cauză, în raportul final formulat și depus la dosar, a propus spre aprobare Adunării creditorilor admiterea propunerii de lichidare a procedurii de lichidare a debitoarei - SRL.
În susținerile propunerii a arătat că, în opinia sa, nu există elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către fostul administrator nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune la dosarul cauzei documentele contabile ale debitoarei.
Creditoarea a considerat că aprecierea administratorului judiciar de a nu formula cerere în temeiul dispozițiilor art.138 din legea nr.85/2006 este eronată și totodată, prin motivația adusă acestei aprecieri, s-a subrogat rolului instanței judecătorești, în speță, judecătorului sindic, și s-a pronunțat în locul acestuia fața de o eventuală cerere de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
Lichidatorul T nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a constatat următoarea stare de fapt:
Prin sentința comercială nr. 575/ JS din 26.06.2008, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul numit în baza Legii nr. 359/ 2004- T și a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei - SRL, fiind desemnat în cauză, ca lichidator judiciar,
Lichidatorul desemnat în cauză a întocmit raportul final privind pe debitorul - SRL, în care a arătat că reprezentanții legali ai societății debitoare nu i-au predat documentele legale prevăzute de dispozițiile art.28 alin.(1) din Legea nr. 85/2006, astfel că nu a putut identifica bunuri în patrimoniul acesteia, motiv pentru care a propus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, conform art. 131 din Legea nr. 85/ 2006.
În ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, pe care creditorii debitoarei au solicitat-o în ședința adunării creditorilor din data de 23.09.2008, lichidatorul a precizat că pentru angajarea răspunderii unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de răspunderea civilă specială, reglementată de Legea nr.85/2006: fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție; întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, acesta nu se poate pronunța dacă sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, lichidatorul a mai arătat că fapta de nepredare a documentelor contabile este ulterioară declanșării procedurii insolvenței, fiind astfel imposibil ca aceasta să cauzeze starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic, prin încheierea din data de 02 octombrie 2008, constatat că nu se poate dispune desemnarea Comitetului Creditorilor al debitoarei - SRL, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, din lipsa a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală a debitoarei potrivit tabelului preliminar al creanțelor întocmit lichidatorul, motiv pentru care a dispus ca exercitarea atribuțiilor de competența Comitetului Creditorilor, astfel cum sunt prevăzute la art.17 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, să se facă de către Adunarea creditorilor debitoarei - SRL, respectiv de C-S și C-
Ulterior, lichidatorul desemnat în cauză a modificat tabelul definitiv de creanțe, prin includerea pe tablou și a reclamantei - creditoare B, cu o creanță în cuantum de 8.089 lei, cu ordinea de prioritate prev. de dispozițiile art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/ 2006.
Din conținutul raportului final, rezultă că lichidatorului nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare.
Pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficientă a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, trebuie prezentate dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite.
În speța dedusă judecății, reclamanta - creditoare AVAS B, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei - SRL s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/ 2006 limitează atribuțiile judecătorului sindic la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/ lichidatorului și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, nefiindu-i atribuite funcții coercitive care să determine obligarea lichidatorului la continuarea procedurii, prin măsuri care să asigure recuperarea totală a creanțelor creditorilor.
Cu privire la cererea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea de a promova acțiunea de atragere a răspunderii materiale, întemeiată pe disp.art.138 alin.(3) din legea nr.85/2006, instanța de fond a constatat următoarele:
În conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, " la cererea administratorului-judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", prin una dintre faptele enumerate în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.a-g din Legea nr. 85/ 2006.
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.3 din legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de insolvența patrimoniului debitoarei persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Din interpretarea acestor texte legale, este evident că acțiunea în răspundere reglementată de prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/ 2006 nu poate fi promovată de orice creditor care are o creanță înregistrată în tabelul de creanțe ci doar de administratorul judiciar sau lichidator și, numai pe cale de excepție, în cazurile strict reglementate de dispozițiile art. 138 alin. 3 din lege, de comitetul creditorilor.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei - creditoare B privind autorizarea instanței de a introduce acțiunea prev. de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/ 2006 este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, motiv pentru care a respins-
Instanța de fond a constatat că sub durata desfășurării procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/ 2006, cu modificările și completările ulterioare, nu a fost constituit comitetul creditorilor în cazul debitoarei - SRL.
Așa fiind, având în vedere tabelul final al creditorilor împotriva debitoarei - SRL, în temeiul art.16 alin.(1) și (2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a desemnat comitetul creditorilor, cu următoarea componență: C-S, C- S și B.
Dintre membrii comitetului creditorilor desemnat în componența mai sus-menționată s-a desemnat în calitate de președinte al comitetului creditorilor pe creditorul C-.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii obiecțiunilor la raportul final și pe cale de consecință continuarea procedurii de insolvență.
În motivarea recursului creditoarea arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) și solicită, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată nu este susceptibilă de promovarea căii de atac a apelului, analizarea cauzei sub toate aspectele.
Creditoarea recurentă consideră că judecătorul sindic a pronunțat hotărârea fără să cerceteze cauza sub toate aspectele și a încălcat principiul rolului activ al instanței de judecată întrucât, conform art.129 Cod procedură civilă judecătorii au nu numai dreptul, dar si "îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
În condițiile în care Raportul cuprindea numai scurte considerații cu privire la cauzele și împrejurările intrării societății în stare de incapacitate de plată, creditoarea apreciază că se impunea completarea acestui raport cu aspecte referitoare la incidența prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, motivat de faptul că nu au fost făcute precizări cu privire la modul de ținere a contabilității, dacă au fost folosite bunurile sau creditele societății de interes personal, dacă anterior deschiderii procedurii au fost efectuate operațiuni de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniul debitoarei în dauna creditorilor, dacă au fost efectuate demersuri pentru recuperarea creanțelor și în ce au constat acestea, dacă există creanțe prescrise, etc.
Având în vedere că nici unul dintre creditori nu și-a recuperat creanța deținută față de societatea debitoare, creditoarea consideră că, prin respingerea obiecțiunilor, a fost prejudiciată în drepturile și interesele sale, motiv pentru care solicită continuarea procedurii în vederea comunicării completărilor solicitate la Raportul final și convocarea creditorilor pentru analiză și aprobare.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei și raportat la criticile aduse de recurentă, Curtea reține că, în conformitate cu conținutul raportului final, rezultă că lichidatorului nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare. De aceea, instanța de fond a reținut și a motivat că pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ori, neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficientă a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, iar în speța dedusă judecății, reclamanta - creditoare AVAS B, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei - SRL s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Corect s-a apreciat că, raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/ 2006 limitează atribuțiile judecătorului sindic la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/ lichidatorului și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, nefiindu-i atribuite funcții coercitive care să determine obligarea lichidatorului la continuarea procedurii, prin măsuri care să asigure recuperarea totală a creanțelor creditorilor.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei - creditoare B privind autorizarea instanței de a introduce acțiunea prev. de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/ 2006 este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, motiv pentru care a respins-
Criticile aduse primei instanțe referitoare la neîndeplinirea tuturor atribuțiilor și a îndeplinirii tuturor obligațiilor ce-i revin, conform art. 129 Cpc sunt nefondate și nemotivate.
Ca urmare, cum nu sunt motive de casare sau de modificare ale sentinței recurate, raportat la disp. art. 312 Cpc, Curtea va espinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr.23/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr.23/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./26.05.09
tehn./ 2 ex./26.05.09
Primă instanță:Tribunalul C S, judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
