Spete procedura insolventei. Decizia 660/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.660R
Ședința publică de la 05 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentele și, împotriva încheierii de ședință din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -SUCURSALA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, SC MUNTENIA SUD SA, SC SRL prin lichidator judiciar SC - LICHIDARE ȘI, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul intimatei prezente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 07.03.2007 la ribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- (778/2001), privind procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006, derulată împotriva debitorului lichidatorul judiciar desemnat în cauză, Lider - Lichidare și reorganizare a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, și administratori ai societății debitoare, pentru pasivul debitorului, în temeiul art.138 lit.d și e din legea menționată anterior.
Prin cererea formulată în cauză la 08.02.2008 pârâtele și au formulat excepția de neconstituționalitate cu privire la prevederile art.9 raportat la art.11 pct.1 lit.g și art.12 pct.2 din Legea nr.85/2006, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției respective.
Prin încheierea pronunțată la data de 13.02.2008 în dosarul nr- (778/2001) Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a constatat imposibilitatea administrării în cauză a probei cu expertiză contabilă, a pus în vedere lichidatorului judiciar să continuie demersurile privind obținerea actelor contabile în baza cărora să completeze raportul privind cauzele insolvenței și persoanele vinovate, a menținut dispoziția privind punerea la dispoziția lichidatorului a actelor contabile de către pârâtele și și a acordat termen în vederea continuării procedurii.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut în esență că din perspectiva art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, în cadrul procedurii insolvenței sunt aplicabile unele reguli derogatorii de la dreptul comun dar și prevederile art.149 din Legea nr.85/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost motivată în sensul că judecătorul sindic devine incompatibil să participe la judecata cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, după ce a pronunțat mai multe hotărâri în cadrul procedurii, exprimându-și astfel părerea cu privire la soluția ce va fi dată referitor la cererea menționată, iar pârâtele nu mai pot formula apărări sau contesta actele deja întocmite sau hotărârile pronunțate în cauză, fiind introduse în cauză cu mult după deschiderea procedurii.
Judecătorul sindic care a pronunțat o hotărâre în conformitate cu atribuțiile prevăzute de art.11 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu numai că nu devine incompatibil pentru acest motiv ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la finalizarea procedurii. Stabilirea în această modalitate a atribuțiilor judecătorului sindic corespunde cerințelor art.16, art.129 alin.2 din Constituția României.
Citarea părților pentru soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale le conferă acestora posibilitatea de a uza de dreptul la apărare, iar faptul că judecătorul sindic dă mai multe hotărâri în dosar nu influențează soluția ce se pronunță în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, fiind vorba de cereri diferite ca obiect, părți și cauză.
Prin urmare nu se impune sesizarea Curții Constituționale, excepția invocată nefiind relevantă pentru soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale întrucât privește norme generale de procedură fără legătură directă cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, principiile la care fac referire pârâtele având alte valențe decât cele invocate ca motive de neconstituționalitate.
Împotriva acestei încheieri pârâtele și au declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
În motivarea recursului s-a arătat, în principal, că în condițiile în care dosarul se judecă pe procedura specială prevăzută de Legea nr.85/2006 și excepția de neconstituționalitate formulată se referă la prevederi ale acestei legi, practic soluționarea excepției este strâns legată de cauza în care a fost invocată.
Deoarece excepția respectivă nu este contrară art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, tribunalul a respins sesizarea Curții Constituționale în mod nelegal. Tribunalul era obligat să verifice doar condițiile de admisibilitate dar nu a procedat astfel ci, practic, a soluționat excepția depășindu-și atribuțiile, asumându-și atribuții rezervate exclusiv Curții Constituționale. Limitarea dreptului de acces la o instanță este cenzurată și prin jurisprudența CEDO, ca o abatere de la prevederile Convenției.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
Pârâtele recurente au invocat excepția de neconstituționalitate referitor la prevederile art.9 raportat la art.11 pct.1 lit.g și art.12 pct.2 din Legea nr.85/2006, considerând că prin acestea se încalcă principiile constituționale privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare. Aceasta deoarece în condițiile în care judecătorul sindic pronunță mai multe hotărâri în procedura insolvenței își exprimă astfel părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și în legătură cu judecata acestei cereri ar trebui să formuleze cerere de abținere.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1996 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Considerentele reținute mai întâi de tribunal se referă la aplicarea, în cadrul procedurii insolvenței a unor reguli derogatorii de la dreptul comun dar și a prevederilor art.149 din Legea nr.85/2006, la faptul că judecătorul sindic nu devine incompatibil în cazul în care pronunță mai multe hotărâri în îndeplinirea atribuțiilor conferite prin legea menționată, fiind respectate principiile constituționale și în această situație în raport cu citarea părților în soluționarea cererii întemeiate pe art.138 din aceeași lege. Chiar dacă aceste considerente pot fi apreciate ca întemeiate și legale, ele atestă practic din partea judecătorului sindic o judecată pe fond referitor la excepția de neconstituționalitate, deși asupra acesteia legiuitorul a prevăzut expres că poate decide doar Curtea Constituțională, conform art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 iar în exercitarea atribuțiilor care îi revin, Curtea Constituțională este singura în drept să hotărască asupra competenței sale (art.3 alin.3 din aceeași lege).
În mod evident tribunalul nu era abilitat legal pentru o astfel de judecată ci doar pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind cererea de sesizare a Curții Constituționale căreia îi revine competența exclusivă de soluționare a excepției, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut în considerentele sale și faptul că față de dispozițiile din Legea nr.85/2006 la care se referă excepția de neconstituționalitate, aceasta nu este relevantă și, prin urmare, nu are legătură cu soluționarea cererii întemeiate pe art.138 din Legea nr.85/2006, vizându-se astfel de către tribunal condiția de admisibilitate la care se referă art.29 alin.1 din Legea nr.85/2006. Or, susținerile tribunalului sub acest aspect nu sunt întemeiate, deoarece chiar dacă prevederile din Legea nr.85/2006 la care se referă excepția de neconstituționalitate au caracter general în economia legii respective, ele sunt aplicabile în ceea ce privește soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138, având legătură cu soluționarea respectivă. Aceasta deoarece în cuprinsul art.29 alin.1 legiuitorul nu a distins cu privire la modul de soluționare avut în vedere, ceea ce înseamnă că a avut în vedere sub aspectul menționat nu numai o soluționare pe fond ci și referitor la aspectul incidental al incompatibilității judecătorului sindic. În același context trebuie reținut și faptul că dispozițiile art.8 alin.7 din Legea nr.85/2006 nu derogă decât de la prevederile art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 în ceea ce privește dispunerea suspendării procedurii insolvenței, dar în speță pârâtele recurente nici nu au formulat o cerere în acest sens, în condițiile în care excepția de neconstituționalitate a mai făcut obiectul unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională.
Prin urmare trebuie reținut că excepția de neconstituționalitate formulată în cauză are legătură cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138. Sunt de asemenea, în mod evident, îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate prevăzute de art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992. Față de acestea, rezultă că tribunalul a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.29 alin.6 din legea menționată, reținând în mod neîntemeiat inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, astfel că dispoziția din încheierea recurată prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale se impune a fi modificată, în sensul admiterii acestei cereri.
În acest context se impune a se avea în vedere că potrivit art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 sesizarea Curții Constituționale revine instanței în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, în speță fiind vorba de tribunal iar nu de către instanța de recurs, în condițiile în care, cel puțin sub aspect administrativ, în funcție de soluționarea excepției de către Curtea Constituțională, dosarul va trebui să fie restituit primei instanțe, în raport cu principiul celerității judecății.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte încheierea atacată, referitor doar la dispoziția privind soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în sensul că va dispune sesizarea acesteia din urmă, de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate ( Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic), în vederea soluționării excepției respective. Totodată, Curtea va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate, care au legătură cu continuarea procedurii și nu au fost vizate prin cererea de recurs și va trimite dosarul primei instanțe pentru sesizarea Curții Constituționale în condițiile art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată, cu mențiunea că pentru prima instanță decizia instanței de recurs referitoare la admiterea sesizării Curții Constituționale are caracter obligatoriu, în conformitate cu prevederile art.315 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele și, împotriva încheierii de ședință din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -SUCURSALA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, SC MUNTENIA SUD SA, SC SRL prin lichidator judiciar SC - LICHIDARE ȘI, și.
Modifică în parte încheierea atacată în sensul că:
Dispune sesizarea Curții Constituționale de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.9, art.11 alin.1 lit.g și art.12 alin.2 din Legea nr.85/2006, în vederea soluționării acestei excepții.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Trimite dosarul primei instanțe pentru sesizarea Curții Constituționale în condițiile art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 23.06.2008
Tehnored. - 1.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
