Spete procedura insolventei. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.666R
Ședința publică de la 05 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - -, împotriva sentinței comerciale nr.1246/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - MEDIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței lipsa de procedură cu intimata, pe citație fiind făcută mențiunea "destinatar mutat".
Față de mențiunea de pe citație și anume "destinatar mutat" Curtea face aplicarea disp.art.98 pr.civ. constatând procedura legal îndeplinită, intimata având obligația de a încunoștiința instanța despre schimbarea sediului.
Având în vedere că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 10.12.2007 la ribunalul București - Secția a VII-a Comercială, creditorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună deschiderea procedurii insolvenței, reglementată prin Legea nr.85/2006, împotriva debitorului Media, invocând față de acesta o creanță în sumă de 9.948,42 lei, debit principal și 3.402,22 lei penalități de întârziere calculate conform contractului nr.2138/04.12.2006 încheiat între părți, de la data scadenței facturilor până la data cererii introductive.
Prin sentința comercială nr.1246 pronunțată la data de 18.03.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a dispus, în temeiul art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006, respingerea cererii introductive formulată de către creditor, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în raport cu prevederile art.3 alin.1 pct.1 lit.a, pct.6 și pct.12, art.31 din Legea nr.85/2006, că deși creditorul a arătat în cererea sa că a emis un număr de 13 facturi fiscale, în valoare totală de 12.795,44 lei din care debitorul a achitat suma de 2.847,02 lei rămânând de plată suma de 9.948,42 lei, în probațiune a depus la dosar un număr de 11 facturi fiscale, în sumă totală de 11.804,41 lei.
Facturile poartă o semnătură indescifrabilă, care nu face dovada că au fost acceptate la plată de către reprezentantul legal al debitorului, semnătura aplicată fiind un simplu act material.
Creditorul a invocat o creanță în sumă de 13.350,64 lei fără să o probeze în condițiile art.46 Cod comercial și art.1169 Cod civil. Astfel, creanța în cuantum de 13.350,64 lei nu întrunește condițiile prevăzute de art.3 alin.1 pct.6 și pct.12 din Legea nr.85/2006 în ceea ce privește caracterul cert, nefiind un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în sensul art.3 pct.6 din legea menționată.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive și dispunerii deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în executarea contractului nr.2138/04.12.2006 creditorul a emis un număr de 13 facturi, în cuantum de 12.795,44 lei. Acestea au fost acceptate la plată de către debitor, sens în care au fost semnate de administratorul acesteia, lipsa ștampilei societății debitoare nefiind relevantă sub acest aspect. De asemenea, facturile au fost acceptate la plată și conform angajamentului de plată semnat de administratorul debitorului la 06.12.2007. Față de neplata la scadență a facturilor creditorul a calculat, în baza clauzelor contractului părților, penalități de întârziere până la depunerea cererii introductive în sumă de 3.402,22 lei. Debitorul a achitat o parte din debit, și anume suma de 2.847,02 lei, care, în raport cu prevederile art.1111 și 1112 cod civil se impută cu preferință asupra penalităților de întârziere, astfel că împotriva debitorului creanța creditorului rămâne de 12.795,44 lei, contravaloarea facturilor neachitate și 555,17 lei diferență neachitată din penalitățile de întârziere.
Creanța invocată față de debitor este certă, lichidă și exigibilă, au trecut mai mult de 30 de zile de la scadență și cuantumul acesteia este mai mare de 10.000 lei.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
La judecata recursului creditorul a depus la dosar toate cele 13 facturi emise în executarea contractului nr.2138/04.12.2006, la care s-a făcut referire și prin cererea introductivă, însumând o valoare de 13.350,64 lei.
Chiar dacă partea din debit achitată de către debitor în sumă de 2.847,02 lei ar fi scăzută din contravaloarea facturilor respective, deci din debitul principal, diferența rămasă neachitată ar fi mai mare de 10.000 lei, condiția privind valoarea-prag pentru admisibilitatea cererii introductive, prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, fiind astfel îndeplinită.
Oricum, tribunalul nu a justificat de ce a considerat în mod implicit că suma de 3.402,22 lei calculată de creditor cu titlu de penalități de întârziere până la data cererii introductive, în baza art.8 din contractul părților, nu s-ar include în cuantumul creanței împotriva debitorului.
Creanța invocată prin cererea introductivă îndeplinește totodată și condiția privind caracterul cert, lichid și exigibil de mai mult de 30 de zile, potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 și art.379 Cod procedură civilă.
Facturile emise de creditor sunt semnate de către debitor, ceea ce înseamnă în lipsa unei mențiuni exprese contrarii, că sunt acceptate la plată, în raport cu prevederile art.46 Cod comercial. Faptul că semnătura aplicată pe facturi aparține unui reprezentant al societății debitoare nu s-a contestat într-un mod concret în cauză iar sub aspectul acceptării la plată semnătura nu trebuie să fie însoțită în mod obligatoriu de aplicarea ștampilei debitorului. Un indiciu în sensul existenței debitului îl constituie și angajamentul de plată semnat de administratorul societății debitoare la 06.12.2007.
În plus, debitorul nu a făcut dovada că ar dispune de fonduri bănești disponibile pentru plata debitului în discuție, ceea ce înseamnă că se află în stare de insolvență.
Prin urmare, sunt îndeplinite cerințele legale în vederea deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului. Cererea introductivă fiind întemeiată se impune modificarea în mod corespunzător a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive și al deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului, cu mențiunea că primele măsuri de ordin procedural legal aferente deschiderii procedurii, astfel cum sunt prevăzute de art.34 și următoarele din Legea nr.85/2006 revin în primă instanță în competența judecătorului sindic.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul admiterii cererii introductive și dispunerii deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului, dosarul cauzei urmând să fie trimis primei instanțe pentru luarea primelor măsuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.1246/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata MEDIA
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului Media
Trimite dosarul primei instanțe pentru luarea primelor măsuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 23.06.2008
Tehnored. - 1.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
