Spete procedura insolventei. Decizia 749/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 749
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 374 din 21 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea intimată -‑-, cu sediul în, nr. 323, jud. T, prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency, cu sediul în T,-,. 6.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s‑a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 374 din 21 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii, s‑a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei -‑- și radierea acesteia din registrul comerțului, a fost descărcat pe lichidatorul judiciar TI & KV Insolvency de orice îndatoriri și responsabilități și s‑a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditoarei, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență,
Că pentru a pronunța această soluție prima instanță a stabilit, în esență, că s‑au finalizat demersurile procedurale și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 3 al legii insolvenței,
Având în vedere că creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că:
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
Judecătorul sindic pe lângă faptul că a respins în mod eronat obiecțiunile formulate de AVAS la raportul final depus la dosarul cauzei nu a analizat cererea prin care aceasta solicita, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, să autorizeze AVAS să formuleze o asemenea cerere având în vedere că în speță nu s‑a putut constitui comitetul creditorilor;
Judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare a cererii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzute de acest articol, ci este pus și simplu o etapă procesuală, impusă de Legea nr. -, etapă procesuală căreia judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi de curs;
În prezenta cauză sunt în mod evident incidente dispozițiile art. 138 alin. 3, teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenința să se prescrie";
Este evident că răspunderea persoanelor la care se referea alin.1 amenința să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai exista nici o posibilitatea reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenința să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.
Potrivit art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, dispoziții aplicabile în cauza dedusă judecății, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute;
Potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale, prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției;
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată, Legea contabilității;
Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și potrivit art. 73 alin. 2 acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului;
Mai mult, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat iar instanța trebuie să aibă în vedere și art. 1540 cod civil în sensul că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului și în cazul în care mandatul este oneros, răspunderea se apreciază cu mai multă rigurozitate;
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei;
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului;
Art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și atrag răspunderea personală a celui ce le‑a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea;
Culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată;
În cauză, răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de T către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Văzând că nu s‑a formulat întâmpinare cu privire la motivele de recurs,
Reținând, sub un prim aspect, că critica privind respingerea obiecțiunilor formulate de către creditoarea recurentă la raportul final este bazată exclusiv pe faptul nesoluționării cererii de autorizarea a formulării acțiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006,
Că, pe de altă parte, în cadrul obiecțiunilor formulate la raportul final al lichidatorului judiciar, creditoarea recurentă a solicitat ca în cazul în care lichidatorul judiciar nu apelează la prerogativa conferită de art. 138 alin. 1 să fie autorizați creditorii, în condițiile în care în speță nu s‑a putut constitui comitetul creditorilor, să formuleze cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății debitoare care au cauzat starea de insolvență,
Că asupra acestei cereri, prima instanță s‑a pronunțat, respingând obiecțiunile,
Considerând că soluția este justificată în condițiile în care lichidatorul judiciar s‑a pronunțat în mod expres, prin raportul în care propune închiderea procedurii, în sensul că aceasta trebuie făcută fără atragerea răspunderii administratorului societății, situație în care nu exista premisa prevăzută de alin. 3 al articolului de lege menționat care instituie în beneficiul comitetului creditorilor, în speță, al acestora personal, posibilitatea de a solicita autorizarea formulării cererii, în cazul când lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor responsabile amenință să se prescrie,
Că raportat la neîndeplinirea cerințelor alin. 3 al art. 138 din lege, considerațiile de fond referitoare la condițiile generale ale răspunderii civile delictuale și cele speciale privind răspunderea administratorilor societăților comerciale, precum și mandatul civil și comercial, formulate în cadrul motivelor de recurs, nu sunt relevante,
Că, în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod civil, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 374 din 21 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea -‑-, cu sediul în, nr. 323, jud. T, prin lichidator judiciar TI & KV Insolvency, cu sediul în T,-,. 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./27.10.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
