Spete procedura insolventei. Decizia 757/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 757
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 123/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL T, prin lichidator judiciar Ferm Consult T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța din oficiu invocă excepția tardivității introducerii recursului și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 123/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, închiderea procedurii față de debitorul - SRL T, radierea sa din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, cu notificarea tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că nu există bunuri în averea debitorului, nu au fost prezentate actele și documentele în termen legal, nu s-a întocmit un plan de reorganizare, iar creditorii nu s-au oferi să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative și continuării procedurii.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea B care a solicitat casarea hotărârii și continuarea procedurii prin comunicarea unui raport final și convocarea adunării creditorilor, invocând în drept art. 304 pct. 5 și 9, 3041Cod procedură civilă și art. 129 din Legea insolvenței.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Creditoarea recurentă apreciază ca nelegală sentința recurată, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 129 din legea nr. 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuind astfel casată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond. După închiderea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen maxim de 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Recurenta mai arată că Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d din legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legii contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute. în cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c din legea nr. 31/1990 republicată "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru . C) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 2 " Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății".
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată " răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului".
Recurenta învederează instanței faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți. Așa cum este reglementat de prevederile art. 138 din legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pun e la îndemâna creditorilor mijloacele juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că: " faptele ilicită săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicit atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea". Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din legea nr. 85/2006.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul uni mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activităților mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de convețuire socială.
a suferit un prejudiciu constând în creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Examinând recursul creditoarei prin prisma excepției de tardivitate a căii de atac pusă în discuție din oficiu de instanță conform art. 306. Curtea, reține următoarele:
Sentința judecătorului sindic a fost comunicată conform dispozițiilor din Legea insolvenței la data de 04.03.2009 prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în raport cu care termenul de recurs de 10 zile s-a împlinit la data de 14.03.2009, care fiind însă zi nelucrătoare s-a reportat pentru data de 16.03.2009 ca ultimă zi de depunere a acestuia.
Se constată că recursul creditoarei a fost înregistrat la instanță la data de 17.03.2009, deci în afara termenului legal, fără a se formula cerere de repunere în termen sau a se depune alte înscrisuri contrare acestei stări de fapt.
Pe cale de consecință văzând art. 303 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 123/22.01.2009 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - Dr. - - - -
GREFIER,
Red. /25.05.2009
Dact. /28.05.2009
2 ex.
Ărima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Dorin Ilie
