Spete procedura insolventei. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 760

Ședința publică din 21 mai 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Anca Buta

JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie GREFIER:

S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 447/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar -AR Management A, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedură completă.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarele recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 447/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a dispus închiderea procedura insolvenței debitoarei SC SRL A, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:

Constatându-se că la data de 19 ianuarie 2009 lichidatorul judiciar Expert A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că debitoarea nu deține bunuri supuse impozitării, nu au fost identificate de către lichidator drepturi de creanță de încasat și disponibilități bănești în conturile debitoarei și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura și deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în vederea avansării de sume necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu au avansat aceste sume.

Procedura a fost deschisă prin Sentința Civilă nr. 2394 din 24 noiembrie 2008 fiind desemnat ca și lichidator judiciar Expert SPRE

Judecătorul sindic a constata că debitoarea nu deține bunuri supuse impozitării, nu au fost identificate de către lichidatorul judiciar drepturi de creanță de încasat și disponibilități bănești în conturile debitoarei și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedură și deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în vederea avansării de sume necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu au avansat aceste sume iar potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei nu se identifică nici unul dintre cazurile prevăzute la art. 138 din 85/2008 astfel că formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere potrivit art. 138 din 85/2008 apare ca inadmisibilă.

În aceste condiții sunt pe deplin incidente prevederile art. 131 din 85/2006.

Față de aceste considerente, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006. judecătorul sindic a notifica părților din proces închiderea procedurii, în condițiile în care debitoarea nu deține bunuri supuse impozitării, nu au fost identificate de către lichidator drepturi de creanță de încasat și disponibilități bănești în conturile debitoarei și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura, și deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în vederea avansării de sume necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu au avansat aceste sume.

În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a descărcat pe lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A prin recursul său a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din legea nr. 85/2006, republicată.

În motivare se arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006,scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență,situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.

Conform art. 131 din Legea 85/2006 "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.

În concluzie, solicită instanței, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AVAS B prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate si, pe cale de consecința, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC SRL le are de achitat creditorilor.

În motivarea cererii de recurs arată că ideea principală care se desprinde din contextul supus judecății este că, dacă ar fi existat sumele necesare (chiar și prin avansarea acestora de către creditori), continuarea procedurii s-ar impune, atât Legea nr. 85/2006, prin etapele și metodele prevăzute, cât și înțelesul creditorilor, tinzând în acest sens.

Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, învederează faptul acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4, alin 4 din Legea 5/2006. modificată, care prevăd în mod explicit că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".

De asemenea, învederează instanței de recurs faptul că neavansarea de către creditori sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciar nu trebuie să fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevazând acest aspect.

Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciara declanșata împotriva debitoarei, învederează instanței de recurs faptul că, modalitatea continuării proceduri la care se referă este formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.

Având în vedere contextul prezentat anterior, opinia recurentei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din Legea 85/2006.

Examinând recursurile creditoarelor prin prisma motivelor invocate în scris și din oficiu pentru cele de ordine publică conform art. 306.proc.civ. Curtea reține următoarele:

Referitor la recursul declarat de creditoarea prin prisma excepției de tardivitate a căii de atac pusă în discuție din oficiu de instanță conform art. 306. Curtea, reține următoarele:

Sentința judecătorului sindic a fost comunicată la data de 03.04.2009, în raport cu care termenul de recurs de 10 zile s-a împlinit la data de 14.04.2009, inclusiv.

Se constată că recursul creditoarei a fost înregistrat la instanță la data de 15.03.2009, deci în afara termenului legal, fără a se formula cerere de repunere în termen sau a se depune alte înscrisuri contrare acestei stări de fapt.

Pe cale de consecință văzând art. 303 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de creditoarea

Cu privire la recursul creditoarei AVAS B, Curtea de apel constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Singurele critici aduse de creditoarea AVAS B sentinței civile nr. 447/11.03.2009 se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.

Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include între titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.

Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 447/11.03.2009 Curtea constată că recursul formulat de creditoarea AVAS B nu poate fi primit, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 447/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Respinge ca nefondat recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva aceleiași sentințe civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - Dr. - - - -

GREFIER

Red. / 17.06.2009

Dact. /23.06.2009

2 ex.

Prima instanță - Trib.

Judecător -.

Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Dorin Ilie

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Timisoara