Spete procedura insolventei. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 894/
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC - Sucursala Reșița împotriva sentinței comerciale nr. 986/18.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL jud. C-S, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind debitoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul creditoarei recurente depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei astfel că se constată legal timbrată cererea de repunere pe rol a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 986/JS/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în temeiul art.33 alin.(2), din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a admis contestația formulată de către pârâta debitoare "", județul C-S, având -, și înregistrată în Registrul Comerțului J-, în contradictoriu cu reclamanta creditoare "BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE" - GENERALE - SUCURSALA C-S, având I R - și înregistrată în Registrul comerțului sub nr.J-, privitoare la constatarea stării de insolvență a pârâtei debitoare societate comercială și, în consecință:
În temeiul art.33 alin.(5), prima teză, raportat la art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței s-a constatat că pârâta debitoare - - Sucursala C-S, nu este în stare de insolvență în raport de creanța pretinsă de către reclamanta creditoare "BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE" - GENERALE - SUCURSALA C-S, prin cererea introductivă prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare societate comercială, în temeiul art.33 alin.(5), teza a doua, și art.31 alin.(1), raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței s-a respins cererea introductivă formulată de către reclamanta creditoare "BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE" - GENERALE - SUCURSALA C-S, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, împotriva pârâtei debitoarei "" SRL, județul C-S, ca fiind neîntemeiată, în temeiul art.33 alin.(5), ultima teză, din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a constatat că cererea introductivă formulată de către reclamanta creditoare "BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE" - GENERALE - SUCURSALA C-S, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, împotriva pârâtei debitoare "" SRL, județul C-S, este considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei pe rolul Tribunalul C-S la data de 23 ianuarie 2008.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea introductivă înregistrată la data de 23 ianuarie 2008, reclamanta creditoare "BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE" - GENERALE - SUCURSALA C-S, Reșița, județul C-S, a chemat în judecată pe pârâta debitoare "" SRL, județul C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta debitoare societate comercială se află în stare de insolvență comercială pentru o creanță în sumă totală de 136.386,63 lei din care 30.427,68 lei credit restant și 105.958, 95 lei dobânzi restante și, în consecință, împotriva debitoarei societate comercială să se dispună deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin sentința comercială nr.500/JS/05.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a admis contestația pârâtei debitoare "" SRL, județul C-S, și s-a respins cererea creditoarei - - Sucursala Reșița pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, constatând că nu este îndeplinită condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a analizat excepția prescripției creanței solicitate, invocată de către debitoare prin contestație apreciind că termenul de prescripție curge de la data încheierii contractului de credit nr.1213/28.02.2002 de când s-a împlinit termenul prevăzut în art.6 din Decretul nr.167/1958, respectiv de 3 ani.
Că, nu a fost dovedită întreruperea termenului de prescripție în condițiile art.16 din același decret, întrucât în raport de data arătată mai sus, plățile invocate de către creditor ca fiind făcute de către debitor la 08.06.2005 și 30.06.2005 sunt ulterioare după împlinirea termenului de prescripție, respectiv la 28.02.2005 și astfel nu pot întrerupe cursul acesteia.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea - - Sucursala Reșița, care invocând aer.312 Cod procedură civilă, art.8 din legea nr.85/2006 a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației și a se dispune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fiind îndeplinite toate condițiile în acest sens.
În motive se arată că între părți s-a încheiat contractul de credit, iar ulterior un act adițional la acesta, în raport cu care instanța de fond ar fi calculat termenul de prescripție în mod greșit începând cu data încheierii contractului de credit și nu cu cel al încheierii Actului adițional nr.1 prin care s-a reeșalonat datoria restantă a debitoarei, până la data de 23.10.2003
Pe de altă parte se mai arată că, plățile făcute de către debitoare au întrerupt cursul prescripției, fiind făcute în lăuntrul termenului, iar în alt sens, debitul a făcut obiectul unui dosar execuțional nr.13/2004, unde s-a emis mai multe acte de executare silită, care de asemenea au întrerupt cursul prescripției.
Pe cale de consecință, recurenta consideră că este beneficiara unei creanțe certe, lichide și exigibile și întrucât societate debitoare nu a plătit-o după 30 de zile de la scadență, insolvența este prezumată ca fiind vădită conform legii.
Prin decizia civilă nr.673/R/COM din data de 18 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr.-, de către Curtea de Apel Timișoara - Secția Comercială, a fost admis recursul declarat de către creditoarea - - Sucursala Reșița, împotriva sentinței comerciale nr.500/JS din data de 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea cererii creditoarei la aceiași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, judecătorul sindic al Tribunalului C-S în mod greșit a soluționat cererea creditoarei pe excepția prescripției dreptului la acțiune interpretând contrar legii actele și probele de la dosar, fără a mai soluționa fondul pricinii ceea ce constituie motiv de casare astfel cum este prevăzut la art.312 pct.5 Cod procedură civilă.
În primul rând, s-a apreciat greșit că termenul de prescripție curge de la data încheierii contractului de împrumut și nu de la data la care s-a încheiat Actul adițional nr.1 la acest contract, unde părțile au stabilit tocmai reeșalonarea creditului și a dobânzilor restante conform anexei de la acest act. Art.7 din Decretul nr.167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În speță actul adițional s-a încheiat la data de 30.12.2002, iar reeșalonarea datoriei s-a convenit până la 20.12.2003.
În al doilea rând, debitoarea a făcut anumite plăți benevolă din datoria sa în cursul lunii iunie 2005, ceea ce presupune o recunoaștere din partea sa a creanțelor asupra cărora litigiul se poartă, cu consecința întreruperii cursului prescripției, potrivit art.16 lit.a din același decret.
Mai mult, sunt depuse la dosar mai multe acte de executare silită din partea creditoarei asupra debitoarei, ce au fost cuprinse în dosarul de executare nr.13/2004 și care s-au purtat asupra acelorași sume rezultate din contractul de împrumut și actul adițional și care au fost solicitate prin cererea de deschidere a procedurii cu titlul de creanțe certe, lichide și exigibile. Și ca urmare a acestor acte de executare, cursul prescripției a fost întrerupt în conformitate cu art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958.
Art.17 alin.2 din decret stabilește că, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Față de cele de mai sus arătate, și constatând greșita soluționare a excepției privind prescripția și o nepronunțare pe fond asupra cererii creditoarei, a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr-, din data de 14 octombrie 2008.
Din materialul probator administrat la dosarul cauzei, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Este corect că prin contestația formulată de către pârâta debitoare "" SRL, județul C-S, în condițiile prevăzute la art.33 alin.(2) din Legea nr.85/2006, s-a invocat în apărarea sa intervenirea prescripției în ceea ce privește dreptul la acțiune al reclamantei creditoare societate bancară privind cererea introductivă prin care s-a solicitat a se dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare societate comercială.
Însă, după cum s-a mai reținut de către instanța de recurs, prin decizia de casare, s-a stabilit că în ceea ce privește creanța reclamantei societate bancară față de pârâta debitoare societate comercială a intervenit întreruperea prescripției în conformitate cu prevederile art.16 alin.(1), lit.c) din Decretul nr.167/1958, și cum ultimele plăți au fost făcute de către pârâta debitoare societate comercială în cursul lunii iunie 2005 în contul creditului ce i s-a acordat, potrivit art.17 alin.(2) din același decret, începând cu această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Prin contestația formulată de către pârâta debitoare societate comercială s-a mai precizat că nu se află în încetare de plăți efectuând plăți în ultimele zile anterior promovării cererii introductive de către reclamanta societate comercială, cât și în prezent efectuează plăți și încasează sume.
În raport de această stare de fapt de către instanța de judecată s-a apreciat că debitoarea societate comercială nu se află în stare de insolvență în sensul prevederilor art.3 pct.1 din legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, și în consecință, s-a constatat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute la art.31 din aceiași lege, pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC - Sucursala Reșița, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motive se arată că prin contractul de credit nr. 1213/28.02.2002 societatea debitoare a beneficiat de un împrumut pentru dezvoltare de 400.000 lei pentru o perioadă de 10 zile, cu o dobândă de 55 %/an, că prin actul adițional nr.1 la contractul de credit încheiat la data de 30.12.2002 s-a reeșalonat datoria debitoarei până la data de 20.12.2003 și că față de neachitarea la termen a obligațiilor contractuale, în prezent debitoarea SC SRL datorează societății bancare suma totală de 136.386,63 lei din care 30.427,68 lei credit restant, 105,958,95 lei dobânzi restante.
Față de motivarea debitoarei și a instanței de fond precum că această creanță ar fi prescrisă conform Decretului Lege 167/1958 precum și a faptului că societatea bancară nu a întreprins nici un act de executare care să întrerupă cursul prescripției este neadevărată, aspect confirmat și de decizia civilă nr. 673/R/Com/18.09.2008 prin care s-a constatat ca nefiind prescrisă creanța societății bancare, motiv pentru care s-a casat sentința și s-a dispus rejudecarea pe fond a cauzei.
Se arată că după repunerea pe rol a cauzei instanța investită cu rejudecarea cererii creditoarei societate bancară, a constatat că debitoarea nu este în încetare de plăți, aceasta efectuând plăți și încasând sume, motiv pentru care a respins cererea creditoarei SC - Sucursala Reșița pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Se mai arată că pentru a pronunța o asemenea hotărâre instanța de fond s-a bazat doar pe o afirmație făcută în contestația formulată de debitoare, cum că aceasta ar fi făcut plăți și ar fi încasat sume în ultimele zile anterior promovării cererii introductive, fără a avea la dosarul cauzei documente justificative în acest sens, aspect care chiar dacă ar fi real, nu are relevanță față de cererea formulată de către creditoarea societate bancară.
Mai mult decât atât, aceste plăți ipotetice nu au fost făcute pentru stingerea debitorului pe care debitoarea îl avea față de societatea bancară, ultima plată fiind făcută în cursul lunii iunie 2005, deci debitoarea figurează cu o întârziere mai mare de 30 de zile.
Totodată, creditoarea recurentă arată că afirmația cu privire la efectuarea de plăți și încasarea de sume este neadevărată, întrucât debitoarea are înființate popriri pe conturile bancare, popriri înființate în faza de executare silită, iar cererile de înființare a popririlor către diverse societăți bancare fiind anexate la dosarul cauzei.
Creanța SC - Sucursala Reșița este una certă, lichidă și exigibilă și întrucât societatea debitoare nu a plătit datoria sa, după 30 de zile de la scadență insolvența sa este prezumată ca fiind vădită conform legii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de creditoare, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat este fondat, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 alin.1 pct.9 proc.civ.
Referitor la critica recurentei privind admiterea contestației în lipsa documentelor justificative, Curtea de apel o găsește întemeiată. Cu ocazia pronunțării hotărârii atacate, prima instanță a reținut că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență întrucât, potrivit contestației societatea a efectuat plăți în ultimele zile anterior promovării cererii introductive, cât și în prezent efectuează plăți și încasează sume. Admiterea contestației este însă nelegală întrucât nu poate fi reținută apărarea debitoarei, în sensul că nu ar fi în încetare de plăți, deoarece aceasta din urmă se prezintă ca o prezumție legală, pe care debitoarea o poate răsturna doar prezentând dovezi în sensul celor afirmate, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Și motivul de recurs vizând admiterea cererii pentru deschiderea procedurii este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) coroborate cu art.3 pct.1 și 6 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitorului. În speță, creditoarea SC - Sucursala Reșița are împotriva debitoarei o creanță ce rezultă din contractul de credit nr. 1213/28.02.2002. Creanța în sumă de 136.386,63 lei este certă, lichidă și exigibilă și, întrucât societatea debitoare nu a plătit datoria sa după 30 de zile de la scadență, insolvența este prezumată ca fiind vădită.
Prezumția de insolvență consacrată de textul legal, este însă o prezumție relativă putând fi răsturnată prin dovada contrarie. Actele și lucrările dosarului confirmă însă că societatea debitoare nu a răsturnat prezumția, astfel că în privința debitoarei sunt incidente dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente recursul declarat de creditoare apare ca fondat fiind admis în baza art. 312 alin. 1-2.proc.civ.
În consecință, modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge contestația, admite cererea creditoarei și trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea SC - Sucursala Reșița împotriva sentinței comerciale nr. 986/18.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-,
Modifică în tot sentința în sensul că respinge contestația, admite cererea creditoarei și trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/15.07.2009
TEHNORED. /15.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Marian
