Spete procedura insolventei. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 929/
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - ROMANIAN SA împotriva sentinței comerciale nr. 326/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea invocă din oficiu excepția de tardivitate a recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 326/19.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, formulată de creditorul - Romanian Mobile SA în contradictoriu cu debitoarea - SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, creditoarea - Romanian Mobile SA a chemat în judecată debitoarea - SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 față de aceasta, pentru acoperirea pasivului în cuantum de: 30956,11 lei reprezentând preț restant servicii de telefonie mobilă, 5269,71 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,5% / zi, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei sume ce o compune și data de 24.11.2008, 13941,5 lei reprezentând daune interese rezultate din încetarea contractului înainte de perioada inițială, conform art. 15 din contractul de abonament pentru serviciile și 98,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că în temeiul contractelor încheiate cu debitoarea, a prestat pentru aceasta servicii de telefonie mobilă în cuantum de 31570,46 lei, din care a rămas neachitată diferența de 30956,11 lei, iar scadența sumelor ce compun debitul invocat depășește termenul de 30 zile reglementat de dispozițiile Legii 85/2006, contractele cuprind acordul expres al părților asupra clauzei impuse de art. 4 alin. 3 pentru a putea percepe penalități în cuantum superior debitului.
A invocat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 85/2006.
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic, în aplicarea art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței, a constatat că în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispoziția legală antemenționată, astfel că cererea formulată a fost respinsă, având în vedere că se invocă o creanță în cuantum de 30.956,11 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate și neachitate și reținând că în probațiune s-au depus două facturi fiscale în format electronic, filele 18 și 19 dosar, afirmativ comunicate pârâtei, fără a face dovada însă că au fost acceptate la plată de reprezentanții legali ai societății, respectiv cei doi administratori înscriși la ORC T, și. De asemenea, din "Termeni generali a contractului de abonament pentru serviciile " s-a reținut că la cap. 9 ". Facturare - Plată" clauza "facturile vor fi trimise abonatului prin poștă, la adresa specificată în prezentul contract". Cu toate că, în continuare aceeași clauză arată că abonatul care reclamă că nu a primit factura nu este exonerat de plata acesteia, creditoarea, ca parte contractantă, nu se poate prevala de exonerarea executării obligației privind expedierea facturii prin poștă la adresa sau sediul abonatului.
Tribunalul Timișa considerat că în fapt, cu nici un mijloc de probă creditoarea nu a făcut dovada că a adus la cunoștință abonatului, respectiv debitoarei, despre emiterea facturilor, sumele ce reprezintă contravaloarea serviciilor de telefonie până la data scadenței, întrucât, probabil înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată, creditoarea a comunicat o adresă fără număr de înregistrare și nedatată către debitoare (fila 20 dosar fond), în care a calculat toate sumele datorate, solicitând să-i fie achitate de urgență.
Concluzia instanței de fond este că, atât timp cât chiar în clauzele contractului și-a asumat obligația de expediere prin poștă a facturii abonatului, indiferent dacă s-ar prevala de un ordin intern al Ministerului Finanțelor pentru emiterea acestora în format electronic, conform art. 969 Cod Civil, convenția legal făcută are putere de lege între părțile contractante și prin neexecutarea obligațiilor sale, creditoarea nu poate pretinde că sumele trecute în cele două facturi reprezintă creanță certă în sensul prevăzut de art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței.
Suma de 5269,71 lei, trecută la pct. 2 din cererea de chemare în judecată reprezintă penalități de 0,5 % /zi de întârziere aferente acestui debit, dar la dosarul cauzei nu a fost depus un mod de calcul al penalităților, astfel că nu se poate verifica pentru câte zile s-a calculat, raportat la fiecare factură, astfel cum arată creditoarea în cerere.
Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut că potrivit acelorași clauze contractuale, calcularea lor pe o perioadă nedeterminată este abuzivă și împotriva convenției părților, deoarece la pct. 3 reclamanta solicită daune interese pentru încetarea contractului înainte de perioada inițială, deci se presupune că la data înregistrării cererii, 27.11.2008, penalitățile nu mai trebuiau calculate, iar, pe de altă parte, în contract, la art. 9.5 este stipulată clauza că "În cazul în care abonatul nu își îndeplinește obligația de plată își rezervă dreptul de a suspenda temporar serviciul sau de a rezilia prezentul contract conform art. 14, după data scadentă care este specificată în factură.".
La cap. "Încetarea contractului la inițiativă proprie" art. 14 pct. 1 se stipulează: " poate rezilia acest contract fără preaviz, drept de compensație sau despăgubiri pentru abonat în următoarele situații: nu își respectă obligațiile de plată .".
Prin urmare, pentru nerespectarea obligațiilor de plată de către abonat, creditoarea avea calea rezilierii contractului sau a suspendării temporare a serviciilor de telefonie.
S-a mai reținut că deși în continuare, la cap. 9 " - facturare, plată" pct. 9.6 se stipulează "suspendarea temporară a serviciilor sau încetarea prezentului contract de abonament nu exonerează abonatul de plata serviciilor datoare către ", plata sumelor datorate, în măsura în care ar fi dovedite, în cazul încetării contractului de abonament prin reziliere, nu ar fi cuvenită decât pentru contravaloarea serviciilor de telefonie și penalități de întârziere, dar numai până la data încetării contractului și nu pe un termen nedeterminat.
Suma de 13.941,5 lei trecută la pct. 3 din cerere, afirmativ reprezintă daune interese calculate conform art. 15 din contractul abonament.
Art. 15 din contractul abonament stipulează "Costuri de încetare înainte de expirarea perioadei inițiale" (fila 15).
În același context, creditoarea nu face vorbire însă de modul de încetare a contractului de abonament din inițiativa abonatului pentru că numai în acest caz costurile stipulate la art. 15 îi revin în sarcină. Art. 13 din contract prevede modalități de încetare la inițiativa abonatului, iar art. 12 "Durata contractului" stipulează termenul inițial de 24 de luni. În cererea de abonament depusă la fila 13 dosar în xerocopie, se observă data înregistrării 29.08.08, astfel că, aplicând art. 12 din contract, termenul general de 24 luni expiră la 28.08.2010.
Tribunalul Timișa constatat că în cererea de chemare în judecată, creditoarea, încălcând art. 112 Cod Procedură Civilă, nu a descris fapta comisă de debitoare, data când a încetat din inițiativa acesteia contractul de abonament și probele prin care dovedește aceasta, astfel că suma respectivă se constată de asemenea că nu reprezintă o creanță certă în sensul prevederilor art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței.
De altfel, creditoarea nu a prezentat nici modul de calcul al sumei de 13941,5 lei în aplicarea art. 15 din contractul abonament, astfel că judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditor, apreciind că acesta nu este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva debitoarei, condiție prevăzută de art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - ROMANIAN SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii introductive.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății, și în egală măsură, dată cu aplicarea greșită a legii, motive ce se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, considerând că în aprecierea caracterului cert al creanței trebuie să fie avută în vedere definiția dată de dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cu care "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul". Arată că în raport de aceste prevederi legale a făcut dovada certitudinii creanței sale cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: Contractul de abonament pentru serviciile nr. - din 29.08.2008 și anexele la acesta, facturile fiscale nr. CSE-.09.2008 și CSE-/11.10.2008 emise în baza acestui contract și rămase neachitate, tabel de calcul al penalităților convenționale pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și data de 24.11.2008.
Se invocă faptul că deși prima instanță a ajuns la concluzia că niciuna din cele două facturi nu a fost acceptată la plată, art. 9 pct. 3 din convenția părților, necontestată de debitoare, stipulează expres " va trimite lunar către factura de servicii. - Facturile vor fi trimise ui prin poștă la adresa specificată în prezentul contract. care reclamă că nu a primit factura nu este exonerat de plata acesteia. Orice reclamații privind facturile și în special costurile convorbirilor, vor fi semnalate în scris Serviciului Relații cu Clienții în termen de maxim 30 zile calendaristice de la data facturii în cauză. La sfârșitul acestei perioade, suma facturată este considerată ca fiind în mod irevocabil acceptată la plată."
Recurenta consideră că în speță nu s-a făcut dovada contestării facturilor fiscale ce cuprind creanțele invocate în cererea introductivă, așa încât potrivit convenției părților, necontestarea facturilor în termenul convenit, valorează acceptare tacită a acestora în conformitate și cu dispozițiile art. 46 Cod comercial, în ce privește faptul că nu s-ar fi făcut dovada expedierii facturilor către debitoare, motiv pentru care apreciază că instanța a depășit limitele învestirii sale, erijându-se în apărătorul debitoarei, în condițiile în care aceasta nu a contestat vreodată primirea facturilor.
De asemenea, recurenta consideră că susținerile instanței referitoare la emiterea facturilor în format electronic sunt lipsite de orice fundament, întrucât clauzele contractuale sunt fără echivoc în privința modalității de transmitere a facturilor către abonați, respectiv prin poștă, iar în speță nu s-a făcut dovada faptului că recurenta a încălcat aceste prevederi.
Referitor la penalitățile de întârziere solicitate prin cererea introductivă, recurenta arată că la dosar a depus un tabel de calcul al penalităților convenționale pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și data de 24.11.2008, din care rezultă: numărul și data emiterii facturilor, scadența acestora, suma înscrisă în facturi reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, numărul zilelor de întârziere și cuantumul total al penalităților astfel calculate. Arată că de altfel, instanța de fond a reținut că societatea recurentă a depus tabelul de calcul al sumelor în debit, dar ulterior a afirmat că "la dosarul cauzei nu a fost depus un mod de calcul al penalităților", recurenta considerând că în mod nejustificat s-a reținut faptul că penalitățile au fost calculate abuziv, pentru o perioadă nedeterminată, instanța având posibilitatea de a verifica perioada și modul în care au fost calculate penalitățile. Cât privește modul de calcul al penalităților, arată că formula este: (valoarea facturii neachitată x 0,5%) x nr. zilelor de întârziere.
Se mai arată că instanța a reținut că în situația încetării contractului de abonament prin reziliere, societatea recurentă este îndreptățită doar la contravaloarea serviciilor de telefonie și penalități de întârziere, dar numai până la data încetării contractului și nu pe un termen nedeterminat. Cu toate acestea, recurenta consideră că este evident că prețul serviciilor este datorat până la data încetării contractului, însă a aprecia că și penalitățile sunt datorate până la aceeași dată este contrar finalității clauzei penale, aceea de sancționare a debitorului A în întârziere, dar și convenției părților care stipulează expres în art. 9.5 că penalitățile se aplică "începând cu ziua următoare datei scadenței, până la data plății integrale a sumei datorate."
Cu privire la suma de 13.941,50 lei, solicitată cu titlul de daune interese rezultate din încetarea contractului înainte de perioada inițială, prima instanță a reținut că nu are caracter cert, deoarece creditoarea recurentă nu a precizat în cererea de chemare în judecată modul de încetare a contractului de abonament din inițiativa abonatului, data încetării contractului, precum și probele care dovedesc acest fapt.
Recurenta, cu privire la această creanță, solicită instanței de control să aibă în vedere că temeiul în baza căruia a pretins aceste daune îl reprezintă prevederile art. 14 pct. 1 si 2 coroborat cu art. 15 din convenția părților. Astfel potrivit art.14.1 " - poate rezilia acest contract, fără preaviz, drept de compensație sau despăgubiri pentru, în următoarele situații: nu își respectă obligațiile de plată; -", iar potrivit art. 14.2 din convenția părților "încetarea contractului în cazurile enumerate mai sus se va produce începând cu data constatării de către a oricăruia dintre cazuri.- trebuie să achite toate sumele datorate către și eventualele costuri de încetare înainte de expirarea perioadei inițiale, așa cum sunt specificate în art. 15, în cazul în care terminarea contractului de abonament intervine înainte de sfârșitul perioadei inițiale a prezentului contract de abonament." Se arată că daunele astfel datorate, au fost calculate potrivit art. 15 din contract, astfel cum rezultă și din tabelul anexat prezentei.
Consideră că în măsura în care instanța avea nelămuriri asupra perioadei pentru care au fost calculate aceste daune și a modului de calcul al acestora, era firesc să solicite recurentei precizările de rigoare, pentru a lămuri astfel toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, invocând totodată că același complet de judecată a admis cererile similare ale operatorului de telefonie mobilă România SA, cu motivarea că debitorul se află în încetare de plăți, fapt dovedit cu titlurile executorii (facturile fiscale), iar creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, apreciază că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății, fiind dată și cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, care potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă impun modificarea sentinței recurate.
În consecință, recurenta solicită admiterea recursului și constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, în sensul că este vorba în cauză despre o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile, și a cărei valoare depășește suma de 10.000 lei, să se modifice în tot sentința recurată și să se admită cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 379 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 8 si 9 coroborate cu art. 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Pe lângă aprecierile întemeiate, legale și pertinente, pe care le-a făcut instanța de fond, în soluționarea recursului, în ampla motivare a acestuia, argumente pe care nu le vom relua, dar care sunt însușite în totalitate, Curtea constată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din susținerile creditoarei, nu se poate aprecia că suma totală solicitată a fi plătită de către debitoare are justificare în înscrisurile semnate de către aceasta și constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Așa cum chiar creditoarea invocă în motivele de recurs, pentru a se aprecia dacă o creanță este certă, lichidă și exigibilă, dispozițiile Legii insolvenței, respectiv art. 3 pct. 6 se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, și anume, cu dispozițiile art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, care arată că "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală."
Legea cadru în materie, respectiv Legea insolvenței nr. 85/2006 prevede la art. 3 pct. 6 că "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
În mod neîntemeiat creditoarea recurentă consideră că suma pretinsă a-i fi achitată de către debitoare poate constitui o creanță certă, lichidă și exigibilă, deoarece chiar dacă nu a făcut dovada că facturile în copie electronică depuse la dosar au fost aduse la cunoștința debitoarei și au fost însușite de către aceasta, respectiv acceptate la plată, conform contractului încheiat între părți, debitoarea avea obligația de a încunoștința creditoarea în cazul în care nu i se trimite în termen o factură la plată.
Indiferent de clauzele cuprinse în contractul încheiat între părți, care de altfel este un contract sinalagmatic imperfect, în care majoritatea obligațiilor îi incumbă debitoarei, iar creditoarea este exonerată de răspundere în aproape toate situațiile conflictuale ce ar putea interveni între părți, proba în cadrul cererii de declanșare a procedurii insolvenței în fața instanței, trebuie făcută de către creditoare conform normelor legale cuprinse în Legea insolvenței, coroborate cu cele ale Codului d e procedură civilă arătate mai sus.
Așadar, creditoarea trebuia să dovedească faptul că a adus la cunoștința debitoarei facturile emise pe seama acesteia și nu debitoarea să se sesizeze cu privire la faptul că nu le-a primit în termen, așa cum se susține în motivele de recurs și cum aceste dovezi ale aducerii la cunoștință și acceptării la plată a creanței invocate, nu au fost făcute, Curtea constată că în speță creanța declarată de creditoare nu are un caracter cert, lichid și exigibil atât în ce privește suma constând în contravaloarea servicii telefonice, cât și privitor la accesoriile acestei sume, respectiv penalități de întârziere și penalități de nerespectare a perioadei obligatorii convenite prin contractul de abonament.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea - ROMANIAN SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea - ROMANIAN SA împotriva sentinței comerciale nr. 326/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -A în concediu de odihnă,
Semnează Vicereședinte
GREFIER,
Red. /20.07.2009
Tehnored. /2 ex./20.07.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Dorin Ilie
