Spete procedura insolventei. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 2281/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin administrator judiciar, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 22.01.2009, întâmpinare formulată de lichidatorul debitoarei, la care s-a atașat în copie, sentința comercială nr. 441/2007 pronunțată de tribunalul București în dosarul nr- și 3 file extras doctrină judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2281/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei - - și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului; descărcarea administratorului judiciar și toate persoanele care l-au asistat, de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați; aprobarea onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 2000 lei/lună începând din data de 26.03.2008 până în data de 4.11.2008 și cheltuielile de procedură în cuantum de 298,39 lei și eliberarea acestuia, și a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare; precum și notificarea hotărârii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice a Județului A, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin Sentința civilă nr. 2810/28.11.2007 s-a admis cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea - - A și s-a numit administrator judiciar A; că prin încheierea dată în ședința din data de 26.03.2008, s-a înlocuit administratorul judiciar A cu administratorul judiciar
Având în vedere împrejurările că, documentele contabile ale debitorului nu au fost prezentate administratorului judiciar; că în speță creditorul declanșator nu a comunicat copii de pe bilanțurile depuse pe ultimii 3 ani de către debitor; că, nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitorului, împrejurări reținute din conținutul rapoartelor de activitate întocmite de către administratorul judiciar; considerând că, în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, având în vedere prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr.85/2006 și art.135 și art.136 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, precum și continuarea procedurilor conform Legii 85/2006.
În motivarea recursului, s-a arătat că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii. Astfel, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori în speță, apreciază că nu s-au depus toate diligențele pentru identificarea bunurilor debitoarei, atâta timp cât deși împotriva administratorului nu a fost făcută plângere penală, nu a fost atrasă răspunderea administratorului doar pentru motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii.
Se arată că deși la Adunarea creditorilor din 25.03.2008, creditorii prezenți au dispus lichidatorului judiciar formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, acesta nu s-a conformat celor stabilite de către Adunarea creditorilor, așa încât nu a întreprins toate măsurile pentru recuperarea creanțelor debitoarei. Consideră că lichidatorul judiciar avea obligația să facă demersuri pentru identificarea de bunuri, respectiv verificări la Registrul de carte funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, precum și pentru bunurile personale ale celor răspunzători de starea firmei.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură, sens în care se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți din pasiv.
Recurenta A arată că raportul final și bilanțul de închidere trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării Adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
Creditoarea recurentă susține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligențele de către lichidator pentru identificarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei și că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvență.
În drept, recurenta a invocat art. 3 (26), art. 5, art. 25 (a), art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 Cod procedură civilă.
Debitoarea intimată - - prin administrator judiciar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si nefondat si menținerea în tot, ca temeinica si legala, a sentinței civile recurate, arătând că recurenta face afirmații nedovedite atunci când susține ca: "nu a fost făcuta plângere penala, nu s-a făcut atragerea răspunderii administratorului doar pe motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii". Arată că în fapt, din niciun document depus de administratorul judiciar/lichidator la dosarul cauzei nu reiese faptul ca acesta nu a făcut plângere penala si cerere de atragere a răspunderii administratorului debitorului pe motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii. Condițiile răspunderii penale si consecințele acesteia referitoare la persoana sau patrimoniul autorilor faptei penale, ce intra sub incidența incriminărilor din Legea insolvenței, pot fi analizate in persoana administratorilor, prototip al subiectului activ al acestor infracțiuni, întrucât este posibil ca, in exercițiul funcției sale, acesta sa săvârșească fapte ilicite penale.
Administratorul judiciar consideră că data fiind cerința imputabilității faptei penale (vinovăția), necesara pentru angajarea răspunderii penale a administratorului societății debitoare, este obligat ca, in ipoteza formulării unei plângeri penale împotriva administratorului debitorului, sa dovedească existenta faptei, vinovăția acestuia, vinovăție care se prezintă sub forma relei-credințe (intenție calificata), fiind exclusa culpa ca forma de vinovăție (imprudenta, neatenție, neglijenta), deoarece culpa se sancționează numai atunci când legea prevede in mod expres sancționarea ei, precum si existenta legăturii de cauzalitate intre fapta penala si rezultatul socialmente periculos.
Prin urmare, numai in situația in care lichidatorul judiciar poate dovedi ca sunt întrunite aceste condiții specifice pentru atragerea răspunderii penale, el poate formula o plângere penala împotriva administratorilor debitoarei, in caz contrar existând riscul ca procedura insolvenței, sau acțiunea întemeiata pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, să fie suspendate in baza regulii din art. 19 Cod procedură civilă penală. Or, față de aceste condiții specifice ale răspunderii penale, faptul ca administratorul societății debitoare nu a putut fi găsit, nu putea constitui un element care sa determine formularea unei plângeri penale si angajarea răspunderii sale penale.
Se susține că răspunderea reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o forma speciala de răspundere delictuala, care împrumuta cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii delictuale de drept comun, dar care se completează cu câteva elemente de specificitate prevăzute de Legea insolvenței. Pentru ca aceasta răspundere sa poată fi angajata, este necesar a fi întrunite condițiile generale ale răspunderii delictuale, care reies din art. 998-999 Cod civil, precum si cele special reglementate de Legea insolvenței. Fiind vorba de o acțiune in răspundere civila delictuala, admisibilitatea acesteia este condiționata de proba elementelor constitutive ale acesteia: fapta (care nu poate fi una generica, ci o fapta circumstanțiata de faptele enumerate limitativ de art. 138), prejudiciul, raportul de cauzalitate si vinovăția. Legea mai pretinde, pentru antrenarea răspunderii, ca faptele ilicite sa fi cauzat starea de insolvența, rezultând că faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi probate in situația in care lichidatorul judiciar nu deține niciun document emis de debitoare in desfășurarea activității sale.
În consecință, consideră că lichidatorul judiciar putea investi instanța cu o cerere de atragere a răspunderii administratorului numai în situația în care putea dovedi faptele strict prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, fapte ilicite care sa fi cauzat insolvența debitorului - -, iar pe cale de consecința, in lipsa documentelor privind activitatea debitoarei, care sa dovedească faptele prevăzute de art. 138 din legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar s-a aflat in imposibilitatea de a stabili persoanele răspunzătoare de starea de insolvența a debitorului - - și de a formula cerere întemeiata pe art. 138.
Cat privește obligația legala a lichidatorului judiciar de a face demersuri pentru identificarea de bunuri, lichidatorul arată că aceasta este prevăzuta de art. 58 din Legea nr. 85/2006 si se refera în mod expres la societatea debitoare, dispunând: "în aplicarea prevederilor art. 54-57, administratorul judiciar va solicita relații privind sediul social al societății si date privind administrația societății, relații privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societății de la autoritățile care dețin sau ar putea sa dețină informațiile solicitate". Lichidatorul judiciar si-a îndeplinit aceasta obligație legala, fapt constata si de către judecătorul sindic in sentința de închidere a procedurii falimentului debitorului - -. Se mai arată că Legea nr. 85/2006 nu prevede în sarcina administratorului judiciar/lichidatorului obligația de a identifica bunurile personale ale "persoanelor răspunzătoare de starea firmei" (creditoarea face referire probabil, la starea de insolvența a debitoarei).
Administratorul judiciar apreciază că demersurile de identificare a bunurilor persoanelor răspunzătoare de starea de insolvența se pot face, in mod legal, numai in situația in care instanța ar dispune instituirea de masuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138 sau ar exista o sentința prin care judecătorul sindic a dispus atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei in conformitate cu dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006, ceea ce nu este cazul in prezenta speța dedusa judecații.
Se susține că potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu s-a oferit sa avanseze sumele corespunzătoare. Arată că în cauză nu au fost identificate bunuri mobile si imobile in patrimoniul debitorului, care sa fie valorificabile, că prin sentința de închidere a procedurii, judecătorul sindic a constatat faptul ca nu au fost identificate bunuri in patrimoniul debitorului, prin a căror valorificare sa poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, astfel încât o continuare a procedurii nu se justifica, atâta timp cat finalitatea urmărita de lege (acoperirea pasivului debitorului in insolvența) nu ar putea fi atinsa. Raportul final si situațiile financiare finale trebuie întocmite de lichidatorul judiciar, comunicate si afișate, conform art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, doar in situația in care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, in acest caz procedura fiind închisa potrivit art. 132 alin. 2 din lege.
Se mai susține că în raportul prin care administratorul / lichidatorul judiciar supune atenției judecătorului sindic împrejurarea inexistentei bunurilor in averea debitorului nu constituie un raport final in înțelesul art. 129 din Legea nr. 85/2006, deoarece, așa cum reiese din textul legal amintit, un asemenea raport presupune existenta bunurilor in patrimoniul debitorului, de vreme ce el se întocmește "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate". Așa fiind, nu sunt necesare nici comunicarea acestuia tuturor creditorilor si debitorului si nici afișarea sa la ușa instanței, astfel că în mod temeinic si legal judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii in temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 2281/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.02.2009
Dact./02.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
