Suspendare hotarare aga Spete. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1078/COM
Ședința publică de la 23 iulie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta reclamantă - TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 22/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în localitatea Cap, Hotel, mun. M, județul C, având ca obiect suspendare hotărâre
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata pârâtă a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei conform nr. 122/05.02.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La data de 17.07.2009, recurenta a depus la dosar note scrise.
Pentru intimata pârâtă apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă av. arată că prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de recurs motivat de faptul că acțiunea de fond ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța a fost respinsă ca nefondată. Având în vedere acest aspect, precum și faptul că eventualele măsuri luate pa calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp până la soluționarea fondului litigiului, iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată, prezenta cerere apare ca fiind lipsită de obiect, întrucât nu se mai impune suspendarea unei hotărâri a cărei valabilitate a fost constatată de instanța competentă.
În atare situație solicită admiterea excepției invocate cu consecința respingerii recursului ca rămas fără obiect.
Pe fond, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefundat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr. 8874/118/20.10.2008, reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE "TRANSILVANIA" ( "Transilvania" SA) a solicitat în contradictoriu cu pârâta ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea executării dispozițiilor punctului 5 al Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 05.08.2008 referitor la aprobarea închirierii complexului societății, precum și la aprobarea formei contractului de închiriere până la soluționarea irevocabilă a cererii privind anularea acestui punct al respectivei hotărâri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că este acționar al pârâtei și a formulat acțiune în anularea punctului 5 al acestei hotărâri care este contrară legii. Urgența acestei măsuri a fost motivată de faptul că, pe de o parte, hotărârile sunt opozabile terților de îndată ce sunt publicate în Monitorul Oficial și, pe de altă parte, hotărârea irevocabilă de anulare a hotărârilor va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial și numai de la această dată va deveni opozabilă tuturor acționarilor astfel încât, până la soluționarea acțiunii în anulare, ea poate fi pusă în aplicare deși este lovită de nulitate. De asemenea, s-a susținut că este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului și a vremelniciei, în sensul că prin pronunțarea acestei ordonanțe de suspendare nu se prejudecă fondul care face obiectul unui alt dosar și va până la soluționarea acestuia. Din examenul sumar al fondului, instanța ar fi constatat că aparența dreptului era de partea societății. S-a mai arătat că prin adoptarea acestei hotărâri s-a încălcat în mod evident prevederile legale, pe de o parte, în ceea ce privește respectarea dreptului de informare a acționarilor iar, pe de altă parte, cele care consacră principiul priorității interesului societar. Totodată, era îndeplinită și condiția vremelniciei măsurii întrucât ea ar fi durat până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea punctelor criticate din hotărâre.
În drept s-au invocat disp. art.133 din Legea nr.31/1990, art.581 și următoarele Cod proc. civilă.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.12.2008, pârâta a invocat nesemnarea cererii de chemare în judecată de către reprezentantul legal al societății reclamante și pe cale de excepție prematuritatea acțiunii și lipsa de interes în promovarea cererii întrucât reclamanta a atacat hotărârea Adunării generale extraordinare a acționarilor mai înainte ca aceasta să fie publicată în Monitorul oficial, pe de o parte și, pe de altă parte, întrucât nu s-a justificat folosul practic pe care îl urmărea. De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581.pr.civ.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției urgenței, în ce măsură hotărârea adoptată ar fi produs prejudicii iremediabile pentru sine și cum prin suspendarea hotărârii se previn pagube iminente, imposibil de reparat.
Pârâta a mai solicitat ca în eventualitatea în care s-ar fi admis cererea reclamantei de suspendare a hotărârii să se stabilească în sarcina reclamantei o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitate cu rea-credință
La data de 15.01.2009, reclamanta a depus cererea de chemare în judecată semnată de reprezentantul societății astfel încât pârâta a arătat că nu mai insistă în excepția nesemnării cererii de chemare în judecată.
Asupra excepțiilor prematurității, lipsei de interes și inadmisibilității formulării cererii, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 15.01.2009 în sensul respingerii acestora ca neîntemeiate pentru motivele arătate în respectiva încheiere.
La termenul de judecată din data de 29.01.2009, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii față de încheierea la data de 06.08.2008 a contractului de închiriere între și
Prin sentința civilă nr.22/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respinge excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE "TRANSILVANIA" ( TRANSILVANIA ) în contradictoriu cu pârâta, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat ales).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Față de excepția invocată, în temeiul art. 137 pr.civ. s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și anume suspendarea executării dispozițiilor punctului 5 din din 05.08.2008 referitor la aprobarea închirierii complexului.
Este adevărat că la data de 06.08.2008 (a doua zi după ședința din 05.08.2008), pârâta a încheiat contractul de închiriere dar acest fapt nu duce la lipsirea de obiect a cererii privind tocmai suspendarea dispozițiilor unei hotărâri în acest sens. Numai în situația în care pretenția reclamantului ar fi fost rezolvată se putea vorbi de lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, s-a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 05.08.2008 s-a aprobat la pct. 5 următoarele: închirierea complexului (fost ) societății, precum și forma contractului de închiriere.
Potrivit art.133 din Legea nr.31/1990 modificată, odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.
Având în vedere calea pe care se poate solicita suspendarea executării hotărârii atacate, respectiv ordonanța președințială, trebuie îndeplinite condițiile art.581 Cod proc. civilă care reglementează această procedură specială. Pe lângă aceste condiții, se adaugă și condiția specială a intentării acțiunii în anulare prevăzută de art.133 din Legea nr.31/1990.
Astfel, conform art.581 Cod proc. civilă, "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Din aceste dispoziții rezultă că, pe lângă condițiile generale de exercitare a oricărei acțiuni civile (capacitatea de exercițiu, calitatea procesuală, aparența dreptului și justificarea unui interes legitim), pentru admiterea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite și condiții specifice: urgența și nerezolvarea fondului cauzei. Din această ultimă condiție se desprinde și oat reia care se constituie, totodată, într-un caracter al acesteia, respectiv vremelnicia.
În ce privește urgența, deși textul legal nu o definește, sunt prevăzute două situații în care instanța poate aprecia existența urgenței și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Sub acest aspect, instanța a considerat că urgența trebuie dovedită de către reclamantă și că nu e suficientă doar dovada promovării acțiunii în anulare. Este adevărat că această acțiune are un caracter special, dar atâta timp cât art.133 face trimitere la dispozițiile ordonanței președințiale, condițiile acesteia trebuie îndeplinite.
În ce privește condiția intentării acțiunii, din certificatul emis de Tribunalului Constanța la data de 21.11.2008 rezultă că pe rolul acestei instanțe se află înregistrată sub nr- acțiunea formulată de reclamanta Transilvania SA împotriva pârâtei SC SA având ca obiect acțiune în anulare din data de 05.08.2008 cu termen de judecată la 14.01.2008 astfel încât această condiție este îndeplinită.
În ce privește condițiile specifice, în cazul de față, urgența nu este dovedită sub aspectul celor două situații menționate de art. 581 pr.civ. respectiv care drept s-ar păgubi prin întârziere sau ce pagubă ireparabilă s-ar produce atâta timp cât nu s-a dovedit că prin neînchirierea activului s-ar fi obținut venituri mult mai mare sau că prin adoptarea altei forme a contractului de închiriere, cuantumul chiriei sau altor pretenții ar fi fost mai ridicat. De altfel, din contractul de închiriere încheiat deja rezultă că nivelul chiriei este mult mai mare decât cel al ofertelor altor societăți.
De asemenea, nu s-a făcut dovada încălcării principiului priorității interesului societar și principiului specializării capacității de exercițiu a persoanelor juridice raportat la scopul societății comerciale de a obține profit atâta timp cât tocmai activitatea de închiriere a unui activ are ca scop obținerea de profit iar aspectele legale de neacoperirea cheltuielilor din prețul chiriei și înregistrarea în perioada 2005-2008 unor pierderi de 1.517.611 lei nu a fost dovedită.
Împotriva sentinței civile nr.22/30.01.2009 a Tribunalului Constanțaa formulat, în termenlegal, recurs reclamanta Societatea de Investiții Financiare "Transilvania"A, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art.304 pct.9 coroborat cu disp. art.3041Cod procedură civilă:
În ce privește motivul de la pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, respectiv că "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii";
1. Instanța de fond se mărginește a argumenta soluția dată prin faptul că în speță urgența nu este dovedită sub aspectul celor două situații menționate de art.581 Cod procedură civilă, respectiv care drept s-ar păgubi prin întârziere sau ce pagubă ireparabilă s-ar produce atâta timp cât nu s-a dovedit că prin neînchirierea activului s-ar fi obținut venituri mult mai mari sau că prin aprobarea altei forme a contractului de închiriere, cuantumul chiriei sau altor pretenții ar fi fost mai ridicat.
Instanța de fond face total abstracție de faptul că ordonanța președințială prevăzută de art.133 din Legea nr.31/1990, modificată, are un caracter special, deosebit de cel al ordonanței președințiale de drept comun, pe de-o parte, datorită specificului acțiunii în anulare a hotărârilor care în speță reprezintă fondul cauzei, iar pe de altă parte, datorită modului simplu de punere în aplicarea a hotărârilor AGA, prin simpla aplicare.
Instanța de fond nu ține seama de faptul că prin această cale extraordinară în suspendarea deciziei adunării generale legiuitorul nu urmărit altceva decât a da la îndemâna acționarului singular un mijloc mai simplu, expeditiv și eficace ca printr-o procedură sumară și urgentă să se poată ajunge la suspendarea în mod provizoriu a activității ilegale a adunării generale.
Nu s-a luat în calcul nici faptul că acțiunile în anularea unor hotărâri ale adunărilor generale ale acționarilor, nu sunt evaluabile în bani; ele sunt acțiuni sociale și au drept scop anularea hotărârilor luate cu încălcarea legii, ori prin încălcarea legii nu întotdeauna se creează un prejudiciu în sensul corect al cuvântului, în majoritatea cazurilor aducându-se atingere interesului societar sau al acționarilor.
Au fost ignorate prevederile art. 105 alin.2 paragraf ultim din Codul d e procedură civilă, care menționează că în cazul nulităților anume prevăzute de lege, vătămarea se prezumă.
2. Pe de altă parte, instanța de fond a susținut că " nu s-a făcut dovada încălcării principiului interesului societar și principiul specializării capacității de exercițiu a persoanelor juridice raportat la scopul societății comerciale de a obține profit atâta timp tocmai activitatea de închiriere a unui activ are ca scop obținerea de profit iar aspectele legate de neacoperirea cheltuielilor din prețul chiriei și înregistrarea în perioada 2005 - 2008 a unor pierderi de 1.517.611 lei nu a fost dovedită".
Această susținere este total nelegală și nefondată, întrucât:
instanța nu a studiat procesul-verbal al ședinței AGA criticate, din care reiese fără echivoc că reprezentantul Transilvania a adus la cunoștință adunării generale faptul că obiectul contractului de închiriere îl reprezintă unicul activ al pârâtei, că nivelul chiriei de 80.000 Euro/an nu acoperă decât parte din cheltuielile curente ale societății atâta timp cât cheltuielile cu amortizarea înregistrate de societate la 31.12.2007 au fost de 933.312 lei și că datoriile pârâtei la data de 31.12.2007 sunt în sumă de 5.133.754 lei.
instanța de recurs urmează constata că niciuna din aceste afirmații nu au fost contestate de către niciunul dintre acționarii prezenți la adunare, ori ceea ce nu este contestat se presupune fi adevărat și dovedit.
instanța de fond a reținut că activitatea de închiriere a unui activ are ca scop obținerea de profit, dar pierde din vedere condițiile concrete în care s-a produs încheierea acestui contract și care, sunt identice cu cele anterioare care au adus pierderi pârâtei, pierderi care nu pot fi contestate.
Sub acest aspect instanța de fond a făcut, o greșită interpretare și aplicare a legii.
Raportat la disp. art. 3041Cod procedură civilă, solicită instanței de control judiciar să se constate că, instanța de fond a ignorat complet considerentele reclamantei din cererea introductivă, care susține admiterea acțiunii, respectiv că:
Prima condiție pentru promovarea cererii de ordonanță președințială este aceea de a fi înaintată o dată cu acțiunea în anulare a hotărârii AGA, condiție care a fost considerată îndeplinită în cauză.
Urgența acestei măsuri este motivată de următoarele considerente: conform art. 131 alin.4 din Legea nr.31/1990, modificată, hotărârile AGA sunt opozabile terților de îndată ce acestea sunt depuse la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial, iar pe de altă parte, conform art. 132 alin.10 din Legea nr. 31/1990, modificată, hotărârea irevocabilă de anulare a hotărârii AGA va fi menționată în registrul comerțului și publicată în și numai de la data publicării ea devine opozabilă tuturor acționarilor.
Așa fiind, solicitarea suspendării executării dispozițiilor din hotărârea atacată se impune, în caz contrar acestea ar putea fi puse în aplicare deși, așa cum rezultă din cererea de anulare, sunt lovite de nulitate, conform prev. din Legea nr. 31/1990, modificată, Legea nr. 297/2004 și Regulamentele, care sunt aplicabile în speță și care o guvernează, pârâta fiind o societate a cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare și cotate pe piața.
Prin hotărârea atacată s-au aprobat, fără respectarea prevederilor legale în materie, închirierea unicului activ, respectiv complexul, societății SC SA, precum și forma contractului de închiriere.
Ordonanța președințială prev. de art. 133 din Legea nr. 31/1990, modificată, are un caracter special, deosebit de cel al ordonanței președințiale de drept comun, pe de-o parte, datorită specificului acțiunii în anulare a hotărârilor care în speță reprezintă fondul cauzei, iar pe de altă parte, datorită modului simplu de punere în aplicare a hotărârilor AGA, prin simpla publicare.
Disp. art. 581 Cod procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie de ordonanță președințială. Conform principiului de drept, în speță, se aplică cu prioritate prevederile legii speciale - art.133 din Legea nr. 31/1990, care derogă de la dreptul comun.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere că acțiunile în anularea unor hotărâri ale adunărilor generale ale acționarilor, nu sunt evaluabile în bani, ele sunt acțiuni sociale și au drept scop anularea hotărârilor luate cu încălcarea legii, ori prin încălcarea legii nu întotdeauna se creează un prejudiciu în sensul concret al cuvântului, în majoritatea cazurilor aducându-se atingere interesului societar sau al acționarilor.
Prin pronunțarea ordonanței de suspendare a executării dispozițiilor punctului 5 al hotărârii AGA nu se prejudiciază fondul, pentru că soluționarea cererii de anulare a respectivelor dispoziții din hotărârea AGA atacată, se face în alt dosar al cărei număr a fost comunicat instanței de fond.
Judecătorul este îndreptățit de a realiza un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului.
Instanța de fond prin hotărârea pronunțată, se încalcă prevederile legale, pe de-o parte, în ceea ce privește respectarea dreptului de informare a acționarilor, iar pe de altă parte, cele care consacră principiu priorității interesului societar.
Suspendarea executării dispozițiilor hotărârii AGA este o măsură absolut necesară, cu caracter vremelnic, până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea punctelor criticate din hotărâre.
Necesitatea măsurii rezultă din faptul că astfel, s-ar da curs unor hotărâri AGA susceptibile de a produce efecte juridice chiar dacă sunt date cu încălcarea legii, iar repunerea în situația anterioară a părților, ar putea deveni imposibilă datorită măsurilor luate în baza unor hotărâri, care sfidează prevederile legale în materie.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și a se dispune suspendarea executării dispoziției punctului 5 al hotărârii AGA.
Intimata SC SA Mad epus la dosar întâmpinareinvocând excepția lipsei de obiect a cererii de recurs, având în vedere că acțiunea de fond, ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța, a fost respinsă ca nefondată și respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, față de disp. art. 133 din Legea 31/1990, iar pe fondul motivelor de recurs ca neîntemeiat, întrucât cererea formulată pe calea prevăzută de art. 133 din Legea 31/1990 trebuie să îndeplinească aceleași condiții de admisibilitate ca cele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, textul legal consacrând o formă specială de cerere de ordonanță președințială.
Curtea analizând motivele invocate în raport de disp. legale în materie constată că recursul este nefondat urmând a fi respins, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantei recurente Transilvania s-a întemeiat pe dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, precum și pe cele ale art. 581 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, " dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate."
Astfel stabilită prin norma specială calea care poate fi urmată de titularul acțiunii în anulare pentru a obține și temporizarea efectelor hotărârii contestate, devin incidente reglementările de drept comun ale procedurii speciale cuprinse la art. 581 și următoarele din Codul d e procedură civilă, referitoare la ordonanța președințială, ceea ce nu exclude în niciun caz examinarea tuturor condițiilor cerute pentru această măsură.
Susținerile recurentei reclamante potrivit cărora legiuitorul a înțeles a pune la îndemâna persoanei interesate o cale mai simplă pentru a temporiza provizoriu activitatea ilegală a adunării generale, ceea ce, în opinia recurentei, ar exclude verificarea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale din dreptul comun nu pot fi primite, deoarece norma specială indică doar calea prin care se poate obține suspendarea executării unei hotărâri a acționarilor, cu toate cerințele impuse de legiuitor pentru această procedură, fără a fi reglementate condiții mai permisive pentru titularul cererii.
Astfel, aplicând corect corespondența dintre norma specială( art. 133 din Legea nr. 31/1990) și norma generală (art. 581 și urm. proc. civ.), instanța de fond a procedat la analizarea condițiilor speciale ale ordonanței președințiale, referitoare la caracterul urgent, vremelnic la măsurii ce se solicită a fi luată, măsură care să nu prejudece fondul cauzei prin care s-a solicitat anularea hotărârii a cărei suspendare se discută.
În ceea ce privește cerința existenței urgenței, justificată pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, recurenta a susținut că această condiție este îndeplinită, prin faptul că hotărârea atacată poate fi pusă în aplicare, deși dispozițiile acesteia sunt lovite de nulitate absolută, conform celor expuse în cererea de anulare, pârâta intimată fiind o societate ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare și cotate pe piața, iar prin hotărârea atacată s-au aprobat, fără respectarea prevederilor legale în materie, închirierea unicului activ, respectiv complexul.
Păstrarea unui drept ce s-ar putea pierde prin întârziere sau producerea unei pagube iminente nu reprezintă chestiuni abstracte, ce pot fi analizate doar prin raportare la examinarea legalității actului contestat, fiind necesar, pentru a putea obține suspendarea executării acestui act pe calea ordonanței președințiale, să fie dovedită incidența uneia dintre aceste situații cere ar putea justifica urgența măsurii. În caz contrar, ceea ce pretinde recurenta că ar fi trebuit a fi observat de către prima instanță reprezintă tocmai analiza fondului cauzei, pentru a determina suspendarea hotărârii atacate doar prin examinarea legalității sale, ceea ce este contrar scopului pentru care s-au edictat normele procedurii speciale ale ordonanței președințiale.
Prin urmare, în mod judicios a reținut judecătorul fondului că reclamata Transilvania nu a dovedit în ce mod este prejudiciată prin executarea hotărârii a cărei legalitate o contestă, fiind evident că, la momentul adoptării propunerii de închiriere a activului deținut de SC SA, această soluție era una care corespundea interesului societar, acela de a identifica resurse pentru acoperirea datoriilor persoanei juridice în cauză, neexistând alte soluții care să reprezinte o alternativă mai favorabilă societății decât cea adoptată prin hotărârea din 05.08. 2008.
Chiar dacă recurenta a susținut că suspendarea executării dispozițiilor hotărârii AGA este o măsură absolut necesară, cu caracter vremelnic, până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea punctelor criticate din hotărâre, această măsură nu poate fi dispusă în procedura ordonanței președințiale în lipsa dovedirii condiției urgenței care ar determina luarea măsurii, cu respectarea, desigur, și a cerințelor privind neprejudecarea fondului cauzei și vremelnicia suspendării astfel instituite.
Pentru toate aceste considerente Curtea reține că sunt neîntemeiate criticile recurentei privind sentința civilă nr. 22/30.01.2009 a Tribunalului Constanța, sentință ce va fi menținută ca legală și temeinică, astfel că, în raport de prevederile art. 312 proc. civ. raportate la disp. art. 304, pct. 9 proc. civ. și 3041proc. civ. va fi respins recursul declarat de reclamanta Transilvania ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 274 proc. civ. Curtea va obliga recurenta la plata către intimata SC SA a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul cuvenit apărătorului ales al intimatei, conform facturii fiscale nr. 067/10.04.2009 de la fila 30 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de recurenta reclamantă - TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 22/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC SA, cu sediul în localitatea Cap, Hotel, mun. M, județul C, având ca obiect suspendare hotărâre
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
jud.fond.
red.dec.jud.
2 ex./31.07.2009
/24 iulie 2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Elena Carina Gheorma, Adriana
