Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 889/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 889/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3998/107/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 889/F/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cererii formulate de contestatoarea . IFN SA în contradictoriu cu intimatul C.I.I. Z. A., având ca obiect contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin coordonator Z. A., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
La data de 27.11.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare.
La data de 09.12.2013 intimatul a depus la dosar dovada confirmării comunicării întâmpinării cu contestatoarea.
Reprezentantul intimatului depune la dosar practică judiciară și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Judecătorul sindic constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației pentru motivele invocate pe larg în întâmpinare.
JUDECĂTORUL SINDIC
Asupra contestației de față;
P. contestația înregistrată la Tribunalul A. data de 19.11.2013 în dosar asociat nr._ contestatoarea . IFN SA, în contradictoriu cu debitoarea ., reprezentată de administrator judiciar C. I. de Insolvență Z. A., a solicitat înscrierea sa în tabelul creditorilor și cu suma 11.792,72 iei, reprezentând capitalul și dobânda neachitată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat în fapt că la data de 15.10.2009, la cererea debitoarei s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/15.10.2009 între contestatoare, în calitate de finanțator, și debitoare, în calitate de utilizator, având ca obiect transmiterea de către finanțator către utilizator a dreptului de folosință asupra unui autoturism DACIA L. PU PACK CONF 1.5.
La data de 07.11.2013 contestatoarei i-a fost comunicat tabelul preliminar al creditorilor debitoarei., ocazie cu care a luat la cunoștință despre respingerea parțială a creanței sale. În data de 12.11.2013 i-a fost transmisă notificarea cu privire la admiterea parțială a creanței în sumă de 34.538,15 lei, administratorul judiciar invocând clauza leonina, excepția neconstituționalității și principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Față de cele prezentate mai sus contestatoarea a arătat că între ea și debitoare s-a încheiat contractul de leasing, având ca obiect punerea la dispoziția debitoarei spre folosință în sistem de leasing financiar autoturismul Dacia L. în schimbul achitării ratelor de leasing, conform planului de eșalonare.
Datorită nerespectării obligațiilor de achitare a facturilor emise, contestatoarea a reziliat de plin drept contractul de leasing, pentru a diminua cât mai mult prejudiciul creat, calculând sumele datorate de către debitoare în contabilitatea contestatoarei, în temeiul art. 13 din contractele de leasing financiar încheiate de părți cat și a prevederilor art. 10 lit. d din O.G. 51/1997 republicată, ce reglementează obligația esențială utilizatorului: "să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe - în cuantumul și la termenele menționate în contract".
Administratorul judiciar a dispus înscrierea parțială a creanței contestatoarei în tabelul preliminar al debitoarei pentru suma de 34.538,15 lei din 46.330,87 lei, creanță pentru care a formulat cererea de admitere la masa credală, neadmițând suma de 11.139,23 lei, ce reprezintă diferența de capital finanțat la data stopării și suma de 653,49 lei, ce reprezintă dobânda calculată la diferența de capital finanțat.
Contestatoarea consideră neîntemeiată înlăturarea creanței sale în cuantum de 46.330,87 lei din tabelul creditorilor debitoarei, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 13 din condițiile generale ale contractului de leasing financiar, finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract, inclusiv dobânda de prefinanțare neachitată și valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neachitate, facturate sau nefacturate.
De asemenea, articolul 15 din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing are următorul conținut: "Daca în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu executa obligația de plata integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing".
Așadar, legiuitorul a acordat dreptul părților contractante de a stabilii, fără a impune o obligație în acest sens, întinderea prejudiciului ce trebui suportat de utilizator, în cazul în care contractul se reziliază din culpa acestuia.
Clauza 13 din condițiile generale de leasing financiar reprezintă o derogare, permisă de legiuitor de la art. 15 din OG nr. 51/1997, motiv pentru care contestatoarea apreciază că este îndreptățită să considere că clauza 13 este conformă cu legea, sens în care trebuie sa i se acorde eficiența juridică stabilita de către legiuitor.
Codul Civil Român recunoaște dreptul contestatoarei de a solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate.
Art. 1084 C.civ. vechi: „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările mai jos menționate."
Art. 1085 C.civ. vechi: „Debitorul nu răspunde decât de daunele-interese care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său."
Art. 1086 C.civ. vechi: „Când convenția cuprinde că partea nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică."
Ratele de leasing trebuie restituite în totalitate, acestea reprezentând finanțarea acordată și, prin urmare, prin neachitarea lor, prejudiciul înregistrat este evident.
De asemenea, conform planului de eșalonare a ratelor de leasing, debitoarea trebuia să achite, odată cu plata fiecărei rate, o dobândă convențională.
Restituirea dobânzii aferentă fiecărei rate de leasing reprezintă beneficul pe care contestatoarea trebuie să-l obțină în urma finanțării acordate utilizatorului.
Art. 1084 C.civ. vechi: „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările mai jos menționate."
Așadar, aceste două categorii de debite nu reprezintă altceva decât recuperarea în totalitate a finanțării acordate (prejudiciul efectiv suferit) și dobânda contractuală (beneficiul nerealizat în urma finanțării acordate).
În cauză nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză a contestatoarei. Singura situație care fi putut duce la o îmbogățire fără justă cauză a contestatoarei ar exista doar dacă, după rezilierea contractului, aceasta ar fi trecut la solicitarea întregului debit, fără să fie scăzută din acesta suma obținută din valorificarea autoturismului către o terță persoană.
O asemenea situație ar fi fost nu numai o încălcare a art. 13 din condițiile generale de leasing financiar, dar ar fi reprezentat într-adevăr o îmbogățire fără justă cauză a contestatoarei, deoarece s-ar fi încasat o sumă mai mare decât valoarea contractului de leasing.
Administratorul judiciar a considerat clauza 13 din condițiile generale de leasing financiar ca fiind o clauză leonină, deoarece contestatoarea, în calitate de finanțator, ar fi prevăzut o contraprestație cu mult mai mare de cât beneficiul contractului.
Clauza leonină este reglementată de art. 1513 din vechiul cod civil, aplicabil în prezenta cauză, care prevede că „(1) Este nul contractul prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor; (2) Asemenea, nulă este convenția prin care s-a stipulat că unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a participa la pierderi."
Dispozițiile art. 1513 vechiul cod civil sunt inaplicabile contractelor de leasing. Așa cum rezultă cu claritate din cuprinsul articolului menționat mai sus, acestea se aplică doar în cazul contractelor de asociere, unde unui asociat îi revine totalitatea câștigurilor și nu participă în niciun fel la suportarea pierderilor.
Acest gen de contracte au la bază principiul asocierii între două sau mai multe persoane, care se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împărți foloasele ce ar putea deriva. Însă contractul de leasing nu este un contract de asociere, iar părțile contractante nu au calitate de asociați.
P. contractul de leasing financiar contestatoarea, în calitate de finanțator, a transmis contestatoarei, în calitate de utilizator, folosința asupra unui bun, reprezentat de un autoturism Dacia L.. In acest sens contestatoarea a achiziționat bunul, achitând în totalitate prețul acestuia, urmând ca debitorul să restituie finanțarea prin plata unor rate de leasing. Ratele lunare nu reprezintă altceva decât o plată pentru folosința unui bun asupra căruia contestatoarea are un drept de proprietate și pe care l-a achiziționat, plătind din veniturile proprii, valoarea integrrală a acestuia.
Contestatoarea este o societate comercială, care are ca scop obținerea de profit și nicidecum asocierea cu debitoarea prin încheierea contractului de leasing.
În ceea ce privește creanța respinsa, contestatoarea a înțeles să exemplifice dispozițiile legale și contractuale în baza cărora a fost calculată suma de 11.792,72 lei ce reprezintă creanța respinsa de administratorul judiciar, astfel:
Suma de 11.139,23 lei, ce reprezintă diferența de capital finanțat de la data rezilierii contractului de leasing financiar, respectiv 08.08.2012, a fost calculată conform art. 13 al contractului de leasing și art. 10 lit. d si art. 15 din O.G. nr. 51/1997.
Suma de 653,49 lei, ce reprezintă dobânda calculată la diferența de capital finanțat, a fost calculată în temeiul art. 10.6. și art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d și art. 15 din O.G. nr. 51/1997 pentru ratele de leasing pe care contestatorul le mai avea de achitat până la data finalizării contractului de leasing.
In aceste condiții, contestatoarea a apreciat că nu poate fi respinsă creanța sa deoarece contactul de leasing are o reglementare specifică, care impune amortizarea bunului în integralitate.
Ori, în cauză sunt incidente prevederile art. 13 din OG nr. 51/1997, precum și dispozițiile art. 10 lit. d, art. 11 și art. 15 din O.G. nr. 51/1997, contestatoarea fiind îndreptățită să recupereze în cadrul procedurii insolvenței întreaga investiție financiară efectuată la solicitarea expresă, directă și nemijlocită a debitorului insolvabil.
Având în vedere faptul că atribuțiile judecătorului sindic implică un control judecătoresc al activității administratorului judiciar, administratorul judiciar nefiind în măsură să aprecieze unilateral asupra legalității și temeiniciei unor cereri formulate de creditor, contestatoarea a solicitat admiterea contestației și modificarea în parte a tabelului preliminar în sensul înscrierii creditoarei . IFN SA în tabelul creditorilor debitoarei . cu suma de 46.330,87 lei.
Contestatoarea a motivat în drept contestația pe prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările ulterioare, codul de procedură civilă, codul civil, O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
La data de 27.11.2013 intimatul Cabinetul I. de Insolvență Z. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca netemeinica si nelegala a contestației formulata de creditorul . SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei . pentru înscrierea parțiala a creanței solicitate.
Intimatul a arătat că în fapt, creditorul . SA prin cererea de admiterea a creanței a solicitat înscrierea creanței in cuantum de 46.330,87 lei iar in urma verificării a fost înscris parțial cu suma de 34.538,15 lei cu titlu de creanța chirografara, conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Din creanța solicitata nu a fost înscrisă suma totala de 11.792,72 lei reprezentând diferența de capital finanțat de la data stopării in suma de 11.139,23 lei si dobânda calculata la diferența de capital finanțat in suma de 653,49 lei pentru considerentele detaliate in continuare.
Creditorul a fost notificat cu privire la înscrierea parțiala a creanței prin adresa nr._ 13/2 din 07.11.2013 si a formulat contestație in termen legal.
Bunul care a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr._/15.10.2009 reziliat a fost predat reprezentantului creditorului de către societatea debitoare la data de 08.08.2012, conform procesului verbal anexat la notificarea comunicata creditorului.
Creditoarea a pretins si ratele scadente după acest moment, respectiv după data predării bunului, pe care le declara scadente ca efect al rezilierii contractului, invocând in mod eronat dispozițiile art. 13 din contractul de leasing reziliat.
Raportat la dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997, cele cuprinse in art. 13 din contractul părților apar ca o veritabila clauza leonina in care finanțatorul a prevăzut o contraprestație in favoarea sa cu mult mai mare decât beneficiul cocontractantului sau, care dezechilibrează serios egalitatea părtilor contractante, dar si o clauza abuziva, fiind inclusa . redactat de finanțator si pe care debitorul nu a avut posibilitatea sa o negocieze, așa cum s-a exprimat si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 162/2002, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 549/26.07.2002.
In motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 11,14,15 din O.G. nr. 51/1997 republicata sunt contrare prevederilor art. 134 alin. 1 si 2 din Constituția României deoarece „finanțatorul are facultatea si chiar dreptul de a insera in mod practic, nelimitat clauze împovărătoare in contractul de leasing, pentru cealaltă parte" si ca utilizatorul „este practic obligat de către finanțator, prin poziția comerciala pe care acesta o are, sa accepte clauze pe care, in alte condiții nu le-ar fi acceptat", ceea ce in opinia sa ar duce la încheierea unor contracte in care predomina „clauze leonine".
In situația in care s-ar accepta contrariul celor mai sus, ar însemna sa se anuleze, practic, principiul îmbogățirii fără just temei in folosul creditoarei.
Daca s-ar accepta teza invocata de creditoare, disproporția dintre drepturile si obligațiile părților este mai mult decât evidenta si excesiv de împovărătoare pentru debitoarea utilizatoare, fiind astfel contrara prevederilor art. 1270 din noul cod civil, care conferă putere de lege numai convențiilor legal făcute.
Astfel, s-a ajunge in situația in care creditoarei ii este mai profitabil sa nu se execute contractul decât sa se execute si, ca urmare a rezilierii, sa obtina pe langa bunurile finanțate si plata restului ratelor de leasing, penalități, daune si alte pretenții.
Pentru aceste motive s-a considerat ca daunele interese pretinse de creditoare prin invocarea dispozițiilor art. 13 din contractul de leasing reziliat nu au un caracter cert, lichid si exigibil, iar aceasta clauza din contract este abuziva ca urmare a incalcarii de către creditoare a dispozițiilor art. 11 din noul cod civil.
P. contestația depusa creditoarea a invocat ca administratorul judiciar a refuzat înscrierea integrala a creanței fara a lua in considerare prevederile art. 13 din contractul de leasing financiar încheiat de parti cat si prevederile art. 15 din O.G. 51/1997 republicata.
Având in vedere susținerile contestatoarei, intimatul a precizat ca își menține punctul de vedere din notificarea comunicata creditoarei privind înscrierea parțiala a creanței si a solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestației depusa de creditoare.
In drept intimatul și-a motivat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 11 si 1270 din noul cod civil, art. 205 si urm. NCPC coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
P. încheierea nr.269/F/2013 pronunțată în dosar nr._ 13 al Tribunalului A. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei ..
La data de 07.11.2013 lichidatorul judiciar a procedat la afișarea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, tabel în care este înscrisă și creditoarea . IFN S.A, cu o creanță chirografară admisă de 34.538,15 lei, din totalul solicitat de 46.330,87 lei.
Potrivit declarației de creanță (f.136 vol.declarații), creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 46.330,87 lei rezultând din contractul de leasing nr._, din care suma de 11.139,23 lei reprezintă diferența de capital finanțat de la data stopării + 653,49 lei dobânda calculată la această sumă.
În ce privește diferența solicitată cu titlu penalități, asigurări și comision recuperare debit, așa cum s-a arătat anterior, creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor de către lichidatorul judiciar. În schimb, valoarea reprezintând diferența de capital finanțat de la data stopării solicitată de către creditoare este neîntemeiată, lichidatorul judiciar, procedând în mod corect la respingerea acesteia.
Creditoarea a invocat ca temei al cererii sale, clauza de la art.13 din Condițiile generale la contractul de leasing încheiat cu debitoarea, în conformitate cu care finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract, inclusiv dobânda de prefinanțare neachitată și valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neachitate, facturate sau nefacturate.
Potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligațiile expres prevăzute de lege în sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numără la lit. d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract, iar la lit. j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing, neexistând nici o normă legală care să prevadă obligația acestuia ca, la încetarea contractului de leasing, deși bunul este restituit finanțatorului, utilizatorul să plătească în continuare ratele de leasing până la expirarea duratei contractuale stabilite inițial.
În acest sens este și norma prevăzută în art. 15 din O.G. nr. 51/1997, potrivit căreia „în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Este adevărat că în contractul încheiat între părți s-a înscris la art.13 clauza invocată de creditoare și că potrivit art. 969 al. 1 vechiul Cod civil (care este aplicabil în cauză față de data nașterii raporturilor juridice dintre părți) „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, însă trebuie avute în vedere și prevederile art. 970 al. 2 C. civ., conform cu care convențiile „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa”.
Având în vedere că această clauză nu a fost negociată de către părți, contractul fiind unul de adeziune, și că, prin primirea bunului și a sumelor restante până la data încetării contractului, la care se pot calcula penalități de întârziere sau dobânzi, creditoarea este despăgubită integral, se apreciază că nu ar fi echitabil ca debitoarea să fie obligată și la plata valorii de finanțare neacoperită, o asemenea sarcină fiind excesivă și provocând un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților din contractul de leasing.
Astfel, s-ar ajunge în situația nefirească, inechitabilă, ca îndeplinirea obligației asumate prin art.13 din contractul de leasing (obligație care de altfel este echivocă, nerezultând expres că utilizatorul se obligă la plata valorii de finanțare neacoperită) să fie excesiv de oneroasă pentru debitoare, având în vedere și situația sa juridică actuală, respectiv de aflare în procedura insolvenței.
Art.15 din OG 51/1997 nu poate fi invocat ca temei al plății valorii de finanțare, în condițiile în care textul de lege face vorbire despre sumele datorate de utilizator până la data restituirii bunului, ca efect al rezilierii contractului, sume care presupun desigur, ratele de leasing, câtă vreme același text de lege face vorbire în prima sa teză despre sancțiunea pe care o poate aplica finanțatorul în situația în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a acestor rate, timp de două luni consecutive. Pentru identitate de rațiune, nici art.10 lit.f din același act normativ nu poate fi luat în considerare, acesta consacrând obligația utilizatorului de a suporta obligațiile care decurg din folosirea bunului, pentru situația în care contractul de leasing rămâne în ființă.
Așa fiind, creditoarea nu poate pretinde diferența de capital finanțat de la data stopării și nici dobânda calculată la această sumă.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic apreciază neîntemeiată contestația creditoarei . SA motiv pentru care în temeiul art.73 din Legea 85/2006, urmează a o respinge.
Va declara tabelul creanțelor definitiv, iar în baza art.74 alin.1 din Legea 85/2006 va dispune afișarea sa la sediul instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de creditoarea . SA, cu sediul ales în București, ., . (prin mandatar .), împotriva tabelului preliminar al creanțelor privind pe debitoarea ., întocmit de administrator judiciar C. I. DE INSOLVENȚĂ Z. A..
Declară tabelul creanțelor definitiv.
În baza art.74 alin.1 din Legea 85/2006 dispune afișarea sa la sediul instanței.
În dosarul inițial a fost stabilit termen de verificare la data de 11.02.2014.
Executorie. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul si motivele de apel se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
Judecător sindic, M. P. | ||
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.M.P.
18.12.2013/4ex.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 774/2013.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 238/2013.... → |
|---|
