Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 367/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 367/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 11379/107/2010/a2*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 367/F/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
Judecător sindic C. L.
Grefier C. F.
Pe rol se află, în rejudecare, cererea de admitere creanță formulată de creditoarea . împotriva tabelului de creanțe întocmit de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania SPRL Cluj-N. privind pe debitoarea ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
JUDECĂTORUL SINDIC
P. Sentința nr. 593/F/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar 11._ /a2 s-au respins excepțile netimbrări și tardivități contestației formulate de creditoarea AN A. R..
S-a admis cererile de repunere în termen și declarațiile de creanță formulate de creditoarele ., ., ., ., V. V. Den Berkmortel BV, I. de S. în Construcții- ISC, prin Direcția Regională în Construcții Centru, .- în insolvență, prin administrator judiciar Lichidare Patrimoniu IPURL, . B. M. Pig SRL.
S-a dispus administratorului judiciar C. de Insolvență TRANSILVANIA SPRL, cu sediul în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr.48, Silver Business Center, . înscrierea în tabelul definitiv de creanțe împotriva debitoarei . și a următorilor creditori:
- . cu suma de 711.493,77 lei,
- . cu suma de 23.936,10 lei,
- . cu suma de 158.556,75 lei,
- . cu suma de 1476,92 lei,
- V. V. Den Berkmortel BV cu suma de 291.002,35 lei,
- I. de S. în Construcții- ISC cu suma de 54.546,40 lei,
- . -în insolvență cu suma de 45.817,70 lei,
- . suma de 200.611,92 lei,
- . SRL cu suma de 642.318,97 lei,
conform ordinii de prioritate prevăzute de art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006.
S-a respins cererea de creanță completatoare formulată de C. I. pentru debitoarea . SRL
S-a respins contestația formulată de creditoarea AN A. R.-Administrația Bazinală de A. M.-Sistemul de Gospodărire a Apelor A. I., cu sediul în A. I., ., jud. A. pentru înscrierea în tabelul definitiv a sumei de_ lei și înscrierea în categoria creanțelor bugetare a sumei de 13.442,85 lei.
S-au respins cererile de înscriere a creanțelor formulate de . G. SRL și .>
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În primul rând, nu s-a reținut excepția netimbrării întrucât la data de 16.11.2011 creditoarea a depus la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și timbru judiciar de 0,3 lei (fila 90 dosar_ 0/a3), iar în ce privește susținerea privind nerespectarea termenului prevăzut de art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, aceasta este neîntemeiată deoarece termenul de 5 zile s-a împlinit într-o zi de duminică, iar potrivit disp. art.101 alin.5 Cod pr.civ., termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile lucrătoare, astfel că contestația depusă la data de 19.09.2011 este formulată în termen legal.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut că contestația creditoarei AN A. R. este neîntemeiată, față de considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit disp. art.2 pct. 58 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale noțiunea de venituri bugetare desemnează „resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-c), după caz, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și cele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b)-d)”.
Deși creditoarea este o instituție publică de interes național, sumele datorate de consumatori, ca urmare a contractelor de utilizare/exploatare a resurselor de apă încheiate între aceștia și operatorul unic al resurselor de apă nu reprezintă venituri bugetare, disp. art. 4 alin.7 din OUG nr.107/2002 stipulând în mod expres faptul că “Finanțarea activităților prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d)-s) se susțin din sursele proprii ale Administrației Naționale «A. R.»”. Or, aceste activități de la lit. d) „gospodărirea unitară și durabilă a resurselor de apă de suprafață și subterane și protecția acestora împotriva epuizării și degradării, precum și repartiția rațională și echilibrată a acestor resurse” fac obiectul contractelor care stau la baza declarației de creanță a creditoarei, așa încât nu este vorba despre venituri ale bugetului general consolidat sau ale bugetului local, ci venituri proprii ale instituției în cauză. Și în anexa 5 pct. I lit. B la OUG nr.107/2002 contribuțiile pentru primirea apelor uzate în resursele de apă fac parte din sistemul de contribuții specifice de gospodărire a apelor, astfel că, în mod corect a procedat administratorul judiciar la înscrierea creanței creditoarei în categoria creanțelor chirografare.
Referitor la cea de-a doua contestație a creditoarei AN A. R. s-a constatat că aceasta reprezintă de fapt o suplimentare a declarației de creanță inițiale cu suma de 35.000 lei reprezentând amendă rezultată din procesul verbal de contravenție nr._/27.06.2011. Or, în declarația de creanță depusă la data de 19.08.2011 creditoarea nu a făcut nici o referire la o astfel de creanță, deși actul de sancționare exista la acel moment. Completarea declarației de creanță formulată de creditoare la 27.09.2011, cu mult după expirarea termenului de depunere a declarațiilor de creanță, deși creanța invocată este anterioară deschiderii procedurii și nu reprezintă o actualizare a creanței pentru care s-a solicitat înscrierea prin declarația inițială, ci o creanță diferită, nu poate fi acceptată pentru a fi înscrisă în tabelul creanțelor deoarece orice creanță trebuie declarată în termenul de depunere a declarațiilor și nu până la definitivarea tabelului creanțelor.
În aceste condiții, față de disp. art. 62 din Legea nr. 85/2006, completarea declarației de creanță făcută de creditoarea AN A. R. la 27.09.2011 apare ca tardivă, astfel că se impune respingerea contestației și sub acest aspect.
Considerațiile anterioare privind tardivitatea completării declarației de creanță sunt valabile și în ce privește cererea de creanță completatoare depusă de C. I. pentru debitoarea . SRL. Astfel, în declarația inițială, formulată în termenul legal, temeiul creanțelor pretinse de creditoare îl reprezentau sumele cu care diverși creditori s-au înscris la masa credală a debitoarei . SRL, care era garant ipotecar pentru credite la care . avea calitatea de debitor principal. Ulterior, lichidatorul judiciar al debitoarei . SRL a solicitat și înscrierea sumei de 3.530.283,86 lei datorată de . în baza unui contract de împrumut încheiat cu aceasta. Or, nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări obiective, respectiv nedeținerea actelor la momentul formulării declarației inițiale de creanță, care să fi împiedicat pe lichidatorul judiciar al creditoarei insolvente să declare și această creanță în termen legal.
Referitor la cererile de repunere în termen și de înscriere a creanțelor declarate de creditoarele ., S.C. S. C. S.R.L, ., SC V. V. DEN BERKMORTEL, I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII,., SC M. C. SRL, .>administratorul judiciar a constatat că sunt întemeiate de vreme ce creditoarele respective nu au putut fi notificate întrucât nu figurau în lista pusă la dispoziție de către debitoare, care nu era completă întrucât contabilitatea nu era ținută la zi. După refacerea evidenței contabile, s-a constatat că și aceste societăți sunt creditori ai debitoarei, astfel încât repunerea în termen este justificată, iar în ce privește creanțele solicitate, procedând conform disp. art.66 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar a reținut că este vorba despre creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare declanșării procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Ca atare, se va dispune înscrierea creditoarelor respective în tabelul definitiv al creanțelor conform solicitărilor formulate .
În ce privește cererea de repunere în termen a creditoarei . SRL se constată că într-adevăr societatea în cauză a fost notificată la sediul social, însă corespondența a fost restituită deoarece destinatarul nu s-a prezentat pentru a o ridica. Însă, pe plicul în care se afla notificarea apare denumirea societății debitoare și sediul administratorului judiciar desemnat în cauză. Or, creditoarea a precizat că, văzând cine este expeditorul, nu a fost interesată să intre în posesia plicului în cauză, neștiind că de fapt este expediat de către administratorul judiciar al ..
Susținerile creditoarei se dovedesc a fi reale, iar disp. art.61 din Legea nr.85/2006 stipulează că administratorul judiciar trebuie să trimită notificarea deschiderii procedurii insovenței, astfel că pe plic trebuia să apară denumirea societății de insolvență și nu a debitoarei. Eventual, putea să se specifice calitatea de administrator judiciar a debitoarei ., dar precizarea doar a denumirii societății insolvente este de natură a crea confuzii cu privire la persoana expeditorului, chiar dacă s-a înscris sediul administratorului judiciar. Aceasta deoarece creditoarea nu avea de unde să cunoască cui aparține acest sediu și nici nu avea această obligație, astfel încât nu se poate considera că notificarea creditoarei s-a realizat în mod legal. În consecință, cererea de repunere în termen este întemeiată.
Referitor la temeinicia declarației de creanță, se constată că este vorba despre facturi emise de creditoare pentru marfa livrată debitoarei (porci grași și carne carcasă) și nu doar de avize de însoțire a mărfii, iar majoritatea acestor facturi au fost achitate parțial de către debitoare. Acest fapt rezultă din fișa contului 4111, în care se menționează că din suma totală de 781.197,49 lei debitoarea a achitat 653.681,26 lei, reprezentând plăți parțiale a mai multor facturi. Așadar, sunt justificate pretențiile creditoarei, fiind cert faptul că marfa a fost livrată de vreme ce a fost achitată parțial, fiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă. Ca atare, creditoarea va fi înscrisă în tabelul definitiv cu suma solicitată.
În ce privește cererile de repunere în termen și declarațiile de creanță ale . și .>se constată că ambele societăți au fost notificate la sediul menționat și în declarațiile de creanță, însă . nu a indicat nici un motiv pentru nedepunerea declarației de creanță până la data de 19.08.2011, iar . nu a ridicat notificarea de la poștă, aceasta fiind returnată administratorului judiciar. Așadar, culpa pentru nerespectarea termenului de depunere a declarațiilor de creanță aparține în exclusivitate creditoarelor în cauză, așa încât în această situație sunt aplicabile prevederile art.76 din Legea nr.85/2006 care stabilesc sancțiunea decăderii din dreptul de a fi înscrise în tabelul creditorilor.
Ultima cerere de repunere în termen ce se impune a fi analizată privește pe ., iar din actele existente la dosar judecătorul sindic a reținut că această societate comercială nu a fost notificată conform Codului de pr. civ. pe considerentul că efectuându-se compensarea datoriilor reciproce, s-a stabilit că debitoarea insolventă mai are de recuperat sume de la .. Or, . a contestat existența unor datorii către debitoare, așa încât a formulat cerere de înscriere la masa credală a debitoarei. De vreme ce se menționează că nu putea opera compensarea debitelor, . trebuia să fie notificată cu privire la deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, aceasta urmând a proceda în funcție de cum aprecia, putând accepta sau nu compensarea .
Din analiza actelor justificative depuse la dosar rezultă că datoriile debitoarei insolvente către creditoare, până la data deschiderii procedurii se ridică la suma de 358.660 Euro și 410.136 lei ( total de 1.917.297 lei ), iar debitul . către . este în sumă de 2.194.919 lei, astfel că, intervenind compensarea de drept a creanțelor, diferența se înregistrează în favoarea debitoarei.
În acest sens, se constată că din extrasele de cont emise de Banca Italo-Romena rezultă că plățile efectuate de . pentru ., către diverși furnizori, până la data de 06.07.2011, data deschiderii procedurii insolvenței împotriva ., sunt în sumă totală de 1.917.297 lei.
Pe de altă parte, facturile emise de debitoare pentru . nu au fost contestate de aceasta din urmă, prin precizarea depusă în ședința publică din data de 01.08.2012, învederându-se doar faptul că factura nr.7731/20.06.2011 nu este emisă pentru ., ceea ce este adevărat, debitul de 4.964,96 lei urmând a nu fi luat în considerare la stabilirea obligațiilor de plată ale acesteia. Factura nr.7688/20.05.2011, despre care se susține că nu există la dosar, se află depusă la fila 363 din dosar_ și este semnată de administratorul .. Așadar, nu se poate reține inexistența debitului în sumă de 333.135,57 lei conținut de această factură.
Față de aspectele expuse anterior, judecătorul sindic a reținut că că nici soldul inițial de 640.862,92 lei menționat în fișa analitică partener .- fila 349 din dosar_, nu poate fi luat în considerare deoarece nu este justificat cu acte, astfel încât sumele datorate de . către ., la data de 06.07.2011, erau de 2.194.919.
Așadar, s-a observat că debitoarea insolventă mai are de recuperat sume restante de la ., drept pentru care este întemeiat refuzul administratorului judiciar de a înscrie . la masa credală a ..
Împotriva aceste sentințe s-a declarat recurs de către creditoarea . .
P. Decizia nr. 91/2013 pronunțată de Curtea de Apel A. s-a admis recursul acestei creditoare și s-a casat partial sentința atacată, numai sub aspectul declarației de creanță formulată de creditoarea . și s-a trimis cauza spre rejudecare judecătorului sindic în aceste limite.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel A. a reținut următoarele:
In ceea ce privește recursul declarat de către creditoarea ., curtea reține că este fondat sub aspectul aprecierii greșite de către judecătorul sindic a valorii creanței creditoarei recurente, prin neluarea în considerare a înscrisurilor ce o justifică și prin respingerea valorii lor probatorii.
Analizând extrasele conturilor în lei și valută deținute de creditoare la Banca Italo Romena A. I., cu referire la filele 151-159 și 164-174 din dosar asociat a2 rezultă că, până la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, 6.07.2011, plățile interne și externe invocate ca fiind efectuate către alți creditori, în - numele societății aflate în prezent în insolvență, depășesc atât valoarea reținută ca și creanță a recurentei de 1.917.297 lei, cât și cea a debitoarei de 2.194.919 lei.
In condițiile în care valoarea plăților externe era de 480.160 euro, luarea în considerare doar a celor ce însumau 358.660 euro, fără solicitarea eventuală de înscrisuri suplimentare cu privire la plățile în care la „detalii” nu era indicată denumirea debitoarei ., ci doar nr. facturii externe, nu era justificată, limita în care critica recurentei se dovedește întemeiată.
Sub aspectul creanței reciproce a ., determinată de judecătorul sindic raportat la data de 6.07.2011 și la documentele din evidența contabilă, extrase registre și facturi acceptate, aflate la dosar, creanță necontestată de către administratorul judiciar, recurenta nu a probat susținerile cu privire la lipsa caracterului cert al acesteia, limitându-se a invoca că nu a fost indicat de unde rezultă expres.
In acest context, în măsura în care se impune efectuarea de verificări suplimentare în evidențele contabile ale celor două societăți pentru identificarea clară ă facturilor emise de beneficiari interni și externi pentru care s-au efectuat în contul debitoarei plățile ce rezultă din înscrisurile bancare depuse de recurentă și, respectiv, în ce măsură plățile invocate sunt justificate, în prezent, instanța de recurs nu poate determina valoarea exactă a creanței creditoarei . pentru a se aprecia dacă, în urma aplicării dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 devin incidente, în cazul recurentei, prevederile art. 3 alin.l pct. 8 din același act normativ.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În rejudecare, luând în considerare îndrumările Deciziei de casare judecătorul sindic a dispus citarea părților cu mențiunile cuprinse în Decizia Curți de Apel A. I..
Cu toate acestea, nu au fost depuse alte înscrisuri, mijloace de probă decât cele care au fost deja depuse și la celelalte instanțe, inclusiv în recurs ( facturi fiscale).
Ca atare, situația nu s-a schimbat cu nimic prin depunerea unei fișe a contului de la data de 0.01.2011 și până la data de 31.12.2011 care nu dovedește că . nu mai are de achitat sume restante către ..
Astfel, judecătorul sindic concluzionează că în baza acelorași acte indicate în Sentința civilă 593/F/2012 că datoriile debitoarei insolvente către creditoare, până la data deschiderii procedurii se ridică la suma de 358.660 Euro și 410.136 lei ( total de 1.917.297 lei) iar debitul . către . este în sumă de 2.194.919 lei, astfel că, intervenind compensația de drept a creanțelor diferența se înregistrează în favoarea debitoarei și că debitoarea insolventă mai are de recuperat sume restante de la ., motiv pentru care este întemeiat refuzul administratorului judiciar de a înscrie . la masa credală a ..
În consecință declarația de creanță a acesteia apare ca neîntemeiată, sens în care va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de înscriere a creanței . cu sediul procesul în A. I. .. 6, jud. A., la avocat H. A. .
Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013
Judecător indic, C. L. | ||
Grefier, C. F. |
Red. CL/10.06.2013
Dact.CF/19.06.2013
4 ex.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 208/2013.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 679/2013.... → |
|---|
