Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 156/2016. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2016 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 156/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBAC:2016:009._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 156/A/2016
Ședința publică de la 09 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător C. I.
Grefier A. O. B.
Pe rol judecarea apelului de Litigii cu profesioniștii privind pe apelant S.C. T. CT S.A.ONEȘTI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR S.C. PROFESIONAL TENARUS I.P.U.R.L. ONEȘTI formulat împotriva sentinței civile nr. 1581C/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. C. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio în conformitate cu dispozițiile art.231 alin.4C.p.c.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, se învederează faptul că procedura este legal îndeplinită cu părțile.
Instanța, constată apelul formulat în termen, motivat, solicitându-se judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și trece la deliberare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, reține următoarele:
I. ANALIZA INSTANȚEI DE FOND
Prin sentința civilă nr. 1581c/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., prin administrator judiciar ., în contradictoriu cu pârâta C. C. M., ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: „În cuprinsul cererii formulate de către reclamantă se arată că între pârâtă și fostul furnizor de agent termic, .., a fost încheiat la data de 30.09.2005 contractul nr._, iar la data de 01.11.2006 reclamanta a preluat serviciul de furnizare a agentului termic de la .. împreună cu consumatorii branșați, însă un asemenea înscris nu a fost depus la dosar
. Un contract cu acest număr este menționat în înscrisul intitulat „anexă calcul dobândă legală în perioada 01.11.2006 și 30.03.2015” depus la dosar (file 9-16), precum și în cuprinsul facturilor emise (file 17-23).
În cauză s-a solicitat obligarea pârâtei la plata mai multor facturi, ultima fiind din data de 30.06.2007, scadentă la data de 14.08.2007.
La termenul din 19.06.2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind citate ambele părți cu mențiunea de a pune concluzii pe excepție.
Referitor la această excepție, instanța reține că acțiunea a fost înregistrată la instanță în data de 08.04.2015, iar data scadenței ultimei facturi a fost 14.08.2007. Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, aplicabil în cauză (conform art. 201 din Legea nr. 71/2011), dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, iar termenul de prescripție este de 3 ani conform art. 3 din același act normativ.
Acest termen de prescripție se întrerupe în condițiile art. 16 din Decretul 167/1958 prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, având în vedere cele arătate, în cauză nefiind făcută dovada unui caz care să determine nici suspendarea termenului de prescripție, urmează a fi admisă excepția, iar acțiunea a fi respinsă ca fiind prescrisă, fiind avut în vedere inclusiv principiul prescripției extinctive conform căruia odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii (art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958). ”
II. CEREREA DE APEL
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta ., solicitând admiterea căii de atac și desființarea hotărârii primei instanțe
În motivarea cererii, apelanta a arătat că în speță sunt aplicabile prevederile art.2513 Noul Cod Civil, care stipulează expres că prescripția poate fi invocată de către debitor doar prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate. În opinia părții, întrucât, așa cum reiese din reglementarea legală, excepția prescripției are un caracter relativ, nu putea fi invocată din oficiu de către instanță.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
III. ANALIZA INSTANȚEI DE CONTROL JUDICIAR
Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate, instanța de apel reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins acțiunea formulată de apelanta-reclamantă, având ca obiect cerere de valoare redusă, ca prescrisă.
Prin motivele de apel, nu se aduc critici propriu-zise privind soluția instanței de respingere a acțiunii ca prescrisă, apelanta fiind nemulțumită doar de faptul că excepția prescripției a fost invocată din oficiu de instanță. În opinia părții, procedând în acest mod, prima instanță a încălcat dispozițiile art.2512 și 2513 din Noul Cod Civ, care au schimbat natura acestei excepții dintr-una absolută(potrivit Codului civil de la 1864) într-una relativă, putând fi ridicată doar de pârât prin întâmpinare.
Tribunalul constată că aceste critici sunt nejustificate, pretențiile apelantei-reclamante vizează perioada cuprinsă între 31.12._07, în speță nefiind deci incidente prevederile art.2513 din Noul Cod civil. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/17.01.2014 pronunțată într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că „prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”. Acesta înseamnă că, excepția prescripției dreptului material la acțiune putea fi invocată atât de instanță, cât și de oricare dintre părți în orice stadiu al pricinii.
Cu privire la soluția propriu-zisă, având în vedere data introducerii acțiunii – 08.04.2015, instanța reține faptul că nu a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani de zile, prima instanță apreciind corect că dreptul material la acțiune pentru pretențiile solicitate este prescris.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 cod de procedură civilă, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. T. CT S.A.ONEȘTI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR S.C. PROFESIONAL TENARUS I.P.U.R.L. ONEȘTI, cu sediul în Onești, ., jud.Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1581C/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. C. M., domiciliat în Onești, ., ., jud.Bacău.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Februarie 2016.
PREȘEDINTE M. M.
Judecător C. I.
Grefier A. O. B.
Red sent. jud. A. E.
Red/tehno dec. jud.I. C./25.02.2016
A.B. 11 Februarie 2016
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 92/2016.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 41/2016. Tribunalul BACĂU → |
|---|
