Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2016. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2016 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBBAC:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 12/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G.
Judecător G. A.
Judecător M. M.
Grefier G.-M. H.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe recurent U. A. TERITORIALĂ MOINEȘTI și pe intimat S.C. P. S. MOINEȘTI PRIN LICHID. JUDICIAR A.P.I. G. SPRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurent U. A. TERITORIALĂ MOINEȘTI consilier juridic C. M., cu delegație la fila 13 din dosar, și pentru intimat - S.C. P. S. MOINEȘTI PRIN LICHID. JUDICIAR A.P.I. G. SPRL practician în insolvență L. C., cu delegație la fila 14 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, ne mai fiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic C. M. pentru recurentă solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în sensul respingerii cheltuielilor de judecată. Fără cheltuieli de judecată pentru calea de atac.
Practician în insolvență L. C. pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Dezbaterile fiind încheiate instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 541/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea creditoare S.C. P. S. S.A., C.U.I._, nr. înreg.: J_, cu sediul social în Bacău, prin lichidator judiciar A.P.I. G. SPRL, cu sediul în municipiul Bacău,., ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimata debitoare U.A.T. MOINEȘTI cu sediul în municipiul Moinești ,județul Bacău, efectuată în cadrul dosarului de executare silită nr. 15/2012 al B.E.J. B. J., cu sediul în Moinești, .,parter, jud. Bacău, a fost anulat procesul verbal de închidere a executării nr.15 din data de 18.07.2013 al B.E.J. B. J., a fost obligat B.E.J. B. J. să continue executarea silită începută în cadrul dosarului de executare silită nr. 15/2012 al acestui birou, a fost obligată intimata U.A.T. MOINEȘTI la plata către contestatoarea creditoare S.C. P. S. S.A., a sumei de 1000 lei RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
2. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
“Asupra contestației de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la judecătoria Moinești, contestatoarea . Moinești, reprezentată prin lichidator judiciar A.P.I. G. SPRL, în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc B. J., a formulat plângere împotriva Biroul Executorului Judecătoresc B. J. și a solicitat obligarea intimatului să continue executarea silită în dosarul de executare nr. 15/2012 și să pună în posesie contestatoarea cu autovehiculul identificat în garajul U.A.T. Moinești, astfel cum este descris în procesul verbal de constatare și de aplicare sechestru din data de 13.12.2012 și în procesul verbal de constatare din 16.07.2013.
În motivarea cererii se arată că a solicitat B.E.J. B. J. punerea în executarea a sentinței civile nr. 478/30.03.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 1432/01.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Executarea a fost încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Moinești la data de 09.02.2012.
La data de 13.12.2012 executorul judecătoresc a identificat în garajul proprietatea U.A.T. Moinești autovehiculul ce face obiectul executării silite, întocmind un proces verbal de constatare și aplicare sechestru. Precizează că nu a fost convocată efectuarea acestui act de executare, iar de procesul verbal întocmit a luat cunoștință din dosarul nr._ .
În urma discuțiilor purtate cu executorul judecătoresc, contestatoarea a fost convocată la data de 16.07.2013 pentru identificarea bunului. La garajul debitoarei a fost identificat autovehiculul marca Mercedes Benz Sprinter 311 CDI, cu . șasiu WDB9036131R891844 și număr de înmatriculare R-R 7434. Pe brațul ridicător al platformei de lucru ridicătoare era inscripționată, cu vopsea, denumirea ”Rothlehner 160 T”. A solicitat punerea în posesia autovehiculului, însă executorul judecătoresc a dispus închiderea dosarului de executare, motivând că din existența acelei inscripții pe brațul ridicător al platformei a concluzionat că autovehiculul identificat în garajul debitoarei nu este autovehiculul din titlul executoriu.
Susține că această concluzie este infirmată de faptul că numărul de șasiu și numărul de înmatriculare coincid cu numerele înscrise în documentele însoțitoare ale facturii de achiziție a autovehiculului din Germania, reprezentanții debitoarei au declarat în procesul verbal încheiat la data de 16.07.2013 că autovehiculul prezentat este singurul autovehicul cu platformă ridicătoare deținut. Consideră că inscripția de pe brațul ridicător al platformei nu este relevantă, aceasta putând fi aplicată, iar această mențiune nu se află în cartea de identitate la caracteristici. Menționează că Rothlehner este numele unui proprietar anterior, așa cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului.
În drept, își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 7, 25, 77 și urm. din Legea nr. 85/2006, art. 85, 371 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 52 și urm., 56 din Legea nr. 188/2000.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din data de 08.12.2014, instanța a calificat cererea ca fiind o contestație la executare și a fost introdusă în cauză U.A.T. Moinești, în calitate de intimată și a fost scos de pe concept B.E.J.B. J., acesta neavând calitate de intimat.
Intimata U.A.T. Moinești nu a formulat întâmpinare.
A fost atașat, în copie, dosarul de executare nr. 15/2002.
În cauza a fost administrată proba cu expertiză tehnică auto.
Analizând contestația formulată și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1432/01.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ s-a dispus obligarea Primăriei mun. Moinești să predea către . platforma de lucru ridicătoare Sprinter 311 CDI cu platformă de lucru Ruthmann tip TB 220 V2.
Contestatoarea a solicitat Biroului Executoresc B. J. punerea în executare a titlului executoriu mai sus menționat. Prin încheierea pronunțată la data de 09.02.2012 de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită.
La data de 13.12.2012 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de constatare și aplicare sechestru, în care a menționat că a identificat autovehiculul care face obiectul executării în garajul proprietatea mun. Moinești și că . șasiu și numărul de înmatriculare corespund cu cele înscrise în înscrisurile prezentate de creditoare.
În urma solicitărilor creditoarei de a i se comunica stadiul executării silite, a fost convocată pentru data de 16.07.2013 la sediul debitoarei pentru a verifica elementele de identificare a autovehiculului și, eventual, pentru ridicarea acestuia și predarea către creditoare.
La data de 16.07.2013 executorul judecătoresc a întocmit un nou proces verbal de constatare, în care a menționat faptul că brațul platformei identificate în garajul debitoarei are o altă denumire și un alt număr decât cele indicate în titlul executoriu, iar la data de 18.07.2013 a întocmit procesul verbal de închidere a executării, motivând că nu a putut identifica bunul despre care se face vorbire în titlul executoriu, pentru a fi predat creditorului.
Instanța reține că măsura luată de executorul judecătoresc de a dispune încetarea executării este greșită, întrucât din actele existente în dosarul de executare silită și din caracteristicile autovehiculului identificat în garajul proprietatea debitoarei rezultă, fără dubiu, că autovehiculul identificat în posesia debitoarei este cel vizat de titlul pus în executare, relevante fiind în primul rând . șasiu și numărul de înmatriculare, coroborate apoi cu caracteristicile menționate în factura și cartea de identitate prezentate de creditoare cu cele constatate la autovehiculul aflat în posesia debitoarei. Împrejurarea că pe brațul platformei este inscripționată o altă denumire și un alt număr decât cele menționate în titlul executoriu. Nu are o relevanță deosebită inscripția de pe brațul platformei, în condițiile în care în hotărârea judecătorească care constituie titlul executoriu este menționată factura nr. 028/2007, cu care contestatoarea a achiziționat platforma, iar datele de identificare și caracteristicile menționate în această factură și în cartea de identitate a autovehiculului corespund cu cele ale autovehiculului identificat în garajul proprietatea debitoarei. Această concluzie este întărită și de raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul stabilind, după analizarea caracteristicilor din actele prezentate de creditoare și a celor constatate la autovehiculul expertizat, că autovehiculul aflat în posesia intimatei este cel descris în factura nr. 028/2007.
De altfel, debitoarea nu a prezentat un înscris care să ateste dreptul său de proprietate sau măcar posesia, iar în adresele de răspuns la somațiile trimise de executorul judecătoresc, intimata-debitoare a fost de acord să predea bunul (f. 154, 165), însă au tergiversat predarea, motivând fie că nu a fost soluționată o cale de atac extraordinară, fie că un pretins proprietar se opune la predarea bunului.
Față de considerentele mai sus enunțate, în temeiul art. 404 din Codul de procedură civilă, instanța va admite contestația și va dispune anularea procesului verbal de închidere a executării nr. 15 din 18.07.2013 și obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită în dosarul nr. 15/2002.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul expertului.”
3. Împotriva aceste sentințe a declarat recurs UAT – Municipiul Moinești solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei la rejudecare, în sensul respingerii cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
S-a arătat în motivarea căii de atac faptul că în cadrul litigiului de fond s-a stabilit cadrul procesual, petenta indicând că dorește să se judece cu B. B. J., având ca obiect plângere, iar instanța de fond, după 10 termene, prin încheierea din data de 8.12.2014, a calificat obiectul acțiunii ca fiind contestație la executare și nu plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc și a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a debitorului UAT Moinești.
S-a arătat că până la introducerea în cauză a recurentei, instanța a procedat la administrarea de probatorii, ea neavând posibilitatea de a formula obiecțiuni. Arată că în mod greșit instanța de fond a obligat UAT la plata cheltuielilor de judecată, întrucât fundamentul cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a executorului B. J..
S-a mai susținut că instanța nu a analizat culpa procesuală pentru a stabili corect cheltuielile de judecată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 al 1 pct 8 c.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă de debitoarea P. S. prin lichidator, s-a solicitat respingerea ca nefundat a recursului, arătându-se că soluția cu privire la cheltuielile de judecată a fost corectă, întrucât din actele de al dosar rezultă că UAT nu și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile.
4. Examinând recursul formulat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu titlu prealabil, instanța reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor codului de procedură din 1865, având în vedere dispozițiile art. 3 din L 76/2012, raporta la data începerii executării silite care face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, instanța reține că motivul de recurs invocat, respectiv art. 488 pct 8 c.pr. civ 2013, este corespondent în codul de la 1865, aplicabil în cauză, ca art. 304 pct 9, respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța reține astfel că recurenta invocă drept argumente în sprijinul motivului de casare arătat, faptul că instanța de fond a stabilit greșit culpa procesuală, aspect în raport de care a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecată prilejuite de administrarea, la fond a probei cu expertiză tehnică.
În cuprinsul argumentelor invocate, recurenta arată că instanța de fond a procedat greșit la recalificarea căii procedurale alese de parte pentru valorificarea dreptului său.
Instanța de recurs găsește întemeiat motivul de casare pentru următoarele considerente:
Din analiza dosarului de fond, rezultă că reclamanta . a învestit instanța de judecată cu o plângere împotriva biroului executorului judecătoresc Bara J., arătându-se în motivare faptul că în mod greșit executorul a întocmit procesul verbal din data de 18.07.2013, prin care a dispus închiderea dosarului de executare nr 15/2012, prezentând și motivele pentru care modul de acțiune al executorului nu ar fi fost întemeiat. În partea finală a plângerii, reclamanta solicită admiterea plângerii și obligarea pârâtului bej să continue executarea în dosarul nr. 15/2012.
Instanța de recurs mai reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea în drept pe dispozițiile art. 7, art. 25, art. 77 din L 85/2006, art. 85, art. 371 și urm c.pr.civ., art. 52 și urm și art. 56 din L 188/2000 privind executorii judecătorești.
Potrivit art. 52 L 188/2000 ART. 52
(1) Executarea silită și celelalte acte care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.
ART. 56*)
(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Prin urmare, instanța de recurs reține, că, raportat la motivarea în drept și în fapt și la denumirea folosită de reclamantă, aceasta înțeles să învestească instanța de fond cu o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua un act de executare.
Astfel, reține instanța de recurs, calificarea cererii de chemare în judecată ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm C.pr.civ., nu a fost legală. Această calificare a cererii, în lipsa unei învestiri din partea reclamantei, cu respectarea dispozițiilor legale, la un termen de judecată ulterior administrării probelor, a condus la pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri cu încălcarea legii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 c.pr civ 1865, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, același articol fiind interpretat în doctrină și jurisprudență în sensul că judecătorul nu poate schimba obiectul acțiunii, ci numai temeiul de drept, respectiv textul de lege invocat de parte, după punerea în dezbaterea părților și numai în situația în care acesta nu corespunde situației de fapt calificate juridic de parte, respectiv cauzei acțiunii.
Mai mult, instanța a dispus introducerea în cauză din oficiu a unui pârât, respectiv a recurentei, în contextul în care reclamantul nu a învestit instanța cu o cerere împotriva acestuia.
Prin schimbarea căii procedurale alese de reclamant și prin introducerea în cauză a unui subiect de drept în lipsa cererii părților, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și s-a pronunțat pe altceva decât cererea cu care a fost învestită inițial.
Mai reține instanța și că, deși prin cererea de recurs recurenta critică, în principal soluția pe cheltuielile de judecată, aceasta a formulat critici și cu privire la introducerea sa în procesul în curs, stabilirea acestei chestiuni derivând dintr-o justă soluționare a cauzei la fond, și stabilirea implicit, a culpei procesuale, în funcție de obiectul acțiunii, respectiv plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, întemeiată pe art. 56 L 188/2000 și de părțile stabilite de reclamantă, în temeiul principiului disponibilității.
5. Față de considerente expuse, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale, având în vedere dispozițiile art. 312 al 3 c.pr. civ., apreciind că hotărârea recurată a soluționat procesul fără cercetarea fondului cauzei, întrucât s-a pronunțat pe un alt obiect decât cel cu care a fost învestită, va casa sentința și o va trimite spre rejudecare Judecătoriei Moinești.
Instanța de trimitere va rejudeca pricina având în vedere cererea cu care a fost învestită, respectiv plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, și cu citarea în cauză a părților din respectiva acțiune, respectiv . prin lichidator și B. B. J., urmând ca în funcție de situația de fapt reținută să stabilească culpa procesuală și partea care trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurent U. A. TERITORIALĂ MOINEȘTI cu sediul în Moinești, .. 14, jud. Bacău, C._, împotriva sentinței civile nr. 541 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar_, în contradictoriu cu intimat S.C. P. S. MOINEȘTI PRIN LICHID. JUDICIAR A.P.I. G. SPRL cu sediul în Bacău, ., ., jud. Bacău,C._.
În baza art. 312 al 5 C.pr. civ. casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Moinești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 26.01.2016.
PREȘEDINTE L. G.
Judecător G. A.
Judecător M. M.
Grefier G.-M. H.
Red/ sentință P. D. M.
Red/th DEC GL/3.03.2016
Tehnored G.H. /2 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 70/2016. Tribunalul BACĂU | Pretenţii. Sentința nr. 4/2016. Tribunalul BACĂU → |
|---|
