Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 657/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 657/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 3400/111/2010/a1
ROMANIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscală
DOSAR NR._ 10 a1
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 657/F/2013
Ședința publică din data de 06-03-2013
PREȘEDINTE: C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de lichidatorul judiciar E. I., cu sediul în Beiuș, .. Bihor împotriva pârâtului B. G. R. domiciliat în Italia . nr. 5 având ca obiect atragerea răspunderii civile în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 20.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.02.2013, iar apoi pentru azi 06.03.2013, după care:
JUDECĂTORUL SINDIC
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2012, scutită de taxă de timbru lichidatorul judiciar E. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. G. R. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de1.212.946, 81 lei reprezentând pasivul debitoarei S.C. Pino Fruct S.R.L.
În motivare se arată că după deschiderea procedurii insolvenței l-a notificat pe pârât în vederea predării documentelor contabile, însă acesta nu i le-a prezentat până în prezent. Conform datelor culese de pe site-ul Ministerului Finanțelor societatea a depus ultimul bilanț în anul 2009, din cuprinsul acestuia rezultând că deține stocuri de marfă în valoare de 152.433 lei, active imobilizate de 75.027 lei și lichidități de 83.122 lei. În măsura în care acestea ar fi fost predate, s-ar fi putut acoperi o parte din pasiv, astfel încât se impune admiterea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. d ) și e ) din Legea nr. 85/2006.
Reprezentând o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute.
Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 C.civ., ea are un caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite. Întrucât lichidatorul judiciar a invocat două ipoteze diferite, ele urmează a fi examinate în mod distinct.
Astfel, din examinarea art. 138 alin. 1 lit. d ) din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic reține că antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Pârâtul nu a prezentat lichidatorului judiciar nici un document contabil deși a fost notificat în acest sens. În condițiile în care art. 73 din Legea nr. 31/1990 stabilește în mod clar răspunderea administratorilor pentru existența și corecta ținere a actelor contabile, consideră că este incidentă ipoteza instituită de art. 138 alin. 1 lit. d ) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la cel de-al doilea caz reține că potrivit art. 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face dacă aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Fapta ilicită prevăzută de lege presupune schimbarea destinației unei părți din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasă din patrimoniul acesteia. Nu interesează din punctul de vedere al aplicării acestei ipoteze dacă a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefăcând nicio distincție în acest sens.
Separația de patrimonii dintre pârât și debitorul falit împiedică exercitarea atributelor conferite de dreptul de proprietate asupra unor bunuri care nu se află în patrimoniul primului. Ca și gaj general al creditorilor bunurile amintite pot fi folosite numai în vederea stingerii obligațiilor pe care debitorul le are față de aceștia, existând obligația în sarcina pârâtei de a le preda lichidatorului judiciar. Refuzul acestuia de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar atât sumele de bani, cât și sumele reflectate de bilanțul aferent anului 2009 permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că bunurile au fost deturnate de către pârât, astfel încât sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. e ) din Legea nr. 85/2006
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999 C.civ: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 1.212.946, 81 lei urmează a fi examinate celelalte două.
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor- „ La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar… de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte”. Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, judecătorul sindic reține că prin faptele stabilite în sarcina lui pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, consideră că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la neîntocmirea actelor contabile și la deturnarea unei părți importante din patrimoniu, pârâtul a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care l-a și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea lui îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Față de toate acestea, instanța va admite cererea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar E. I., cu sediul în Beiuș, .. Bihor împotriva pârâtului B. G. R. domiciliat în Italia . nr. 5.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.212.946, 81 lei reprezentând pasivul debitoarei S.C. Pino Fruct S.R.L.
Definitivă. Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06.03.2013.
Judecător sindic, Grefier,
C. M. D. M.
Red. C.M/D.M.
4 ex/15.03.2013
Se va comunica cu:
1.- lichidatorul judiciar E. I., cu sediul în Beiuș, .. Bihor
2.- pârâtul B. G. R. domiciliat în Italia . nr. 5
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 3688/2013. Tribunalul BIHOR | Procedura insolvenţei. Încheierea nr. 2187/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
