Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 4122/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4122/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 3101/111/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL BIHOR
Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscală
DOSAR NR._ / 2013
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 4122/F/2013
Ședința publică din data de 11-12-2013
Judecător-sindic: C. M.
Grefier: D. M.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M. A. C. cu sediul în Oradea .. 6, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâtul P. D. C. domiciliat în ., jud. Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27.11.2013 când partea prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 4.12.2013, iar apoi pentru azi 11.12.2013, după care:
JUDECĂTOR SINDIC
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.03.2013, scutită de taxă timbru și timbru judiciar lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M. A. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. D. C. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.375.875, 77 lei.
În motivare se arată că după deschiderea procedurii de insolvență față de debitorul S.C. M. T. .. a fost notificat pârâtul în vederea predării documentelor contabile și a întregii gestiuni. După numeroase încercări a reușit să stabilească legătura cu acesta, iar din verificarea ultimei balanțe rezultă că la data de 31.07.2010 societatea înregistra active reprezentând mijloace fixe, stocuri de marfă și ambalaje în valoare de 1.018.850 lei, precum și creanțe de 3.070.556 lei.
Din discuțiile purtat cu pârâtul a rezultat că în realitate bunurile nu există, fapt pentru care a și fost începută urmărirea penală împotriva societății. La data de 19.09.2012 au fost aduse la cunoștința acestuia obligațiile ce îi revin, însă bunurile și actele nu au fost predate susținându-se fără nicio dovadă că baza de date a fost furată. În aceste condiții, se impune admiterea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. d ) și e ) din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă a solicitat ca în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 V.C.pr.civ. să se dispună suspendarea judecării cauzei întrucât este trimis în judecată alături de debitor pentru infracțiuni reglementate de Legea nr. 85/2006. Suspendarea se impune întrucât ar putea exista o dublă sancționare atât pe linie civilă, cât și pe latura civilă a acțiunii penale.
Până la acest moment nu a fost valorificat întregul activ al debitorului pentru a se stabili cu certitudine cuantumul creanțelor ce nu a fost acoperit. Toate mijloacele fixe deținute au fost predate lichidatorului judiciar, comunicarea datelor contabile fiind imposibilă întrucât a avut loc o spargere la sediul societății. Întrucât starea de insolvență se datorează cel mult unei culpe manageriale, se impune respingerea cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt că prin sentința ./2010 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei S.C. M. T. .., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar, iar apoi lichidator Cabinet Individual de Insolvență M. A. C.. Potrivit tabelului definitiv de creanțe întocmit de acesta pasivul debitoarei se ridică la suma de 4.357.875, 77 lei.
Reprezentând o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 C.civ., ea are un caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite. Întrucât lichidatorul judiciar a invocat în susținerea cererii sale incidența a două dintre cazurile prevăzute la art. 138, ele urmează a fi analizate în mod distinct.
Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 lit. d ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Pârâtul nu a prezentat lichidatorul judiciar toate documentele contabile aferente activității desfășurate de către debitorul în cei trei ani anterior deschiderii procedurii falimentului deși art. 73 lit. c ) din Legea nr. 31/1990 instituie răspunderea în sarcina lui pentru corecta lor ținere. Față de împrejurarea că nici după notificarea transmisă de lichidatorul judiciar nu a făcut dovada existenței lor, iar din probele administrate nu rezultă că acestea ar fi fost sustrase consideră că este incidentă ipoteza instituită de art. 138 alin. 1 lit. d ) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la cea de-a doua ipoteză invocată reține că potrivit art. 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face dacă aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Fapta ilicită prevăzută de lege presupune schimbarea destinației unei părți din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasă din patrimoniul acesteia. Nu interesează din punctul de vedere al aplicării acestei ipoteze dacă a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefăcând nicio distincție în acest sens.
Din cuprinsul balanței de verificare prezentată administratorului judiciar rezultă că debitorul figura cu bunuri în valoare totală de 1.018.850 lei. Separația de patrimonii dintre pârât și debitorul falit împiedică exercitarea atributelor conferite de dreptul de proprietate asupra unor bunuri care nu se află în patrimoniul primului.
Ca și gaj general al creditorilor bunurile amintite pot fi folosite numai în vederea stingerii obligațiilor pe care debitorul le are față de aceștia, existând obligația în sarcina pârâtului de a le preda lichidatorului judiciar. Refuzul acestuia de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile amintite conduce la concluzia că le-a deturnat în favoarea sa, astfel încât și acest caz este incident.
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999 C.civ: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 4.357.875, 77 lei urmează a fi examinate celelalte două.
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor- „ La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar… de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte”. Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, judecătorul sindic reține că prin faptele reține în sarcina sa pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, instanța consideră că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la neîntocmirea actelor contabile și la deturnarea unei părți importante din activul debitorului, pârâtul a avut reprezentarea diminuării patrimoniului debitoarei, rezultat pe care l-a și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea lui îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Față de toate acestea, instanța va admite cererea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M. A. C. cu sediul în Oradea .. 6, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâtul P. D. C. domiciliat în ., jud. Bihor.
Obligă pârâtul la plata sumei de 4.357.875, 77 lei reprezentând pasivul debitorului S.C. M. T. ..
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.12.2013.
Judecător sindic, Grefier,
C. M. D. M.
4 ex. 14.12.2013 - CM/DM
Se va comunica:
1.- lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M. A. C. cu sediul în Oradea .. 6, jud. Bihor
2. pârâtul P. D. C. domiciliat în ., jud. Bihor
| ← Procedura insolvenţei. Încheierea nr. 2529/2013. Tribunalul BIHOR | Procedura insolvenţei. Încheierea nr. 253/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
