Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 10647/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 319/2014
Ședința publică din 30 Iunie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. P.
JUDECĂTOR F. M. M.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent ., împotriva Sentinței civile nr. 9388/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații B. R., B. S. E., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 18 iunie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată la data de 25 iunie 2014 pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr. 9388 din 26.ll.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR SA București .
S-a respins contestația la executare formulată de contestatori împotriva acestei intimate ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii B. R. și B. S. E., în contradictoriu cu . București.
S-a dispus anularea actelor și formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 1749/2012 al B. M. M..
S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a încheierii civile nr. 7638/CC/26.07.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.03.2008 (f. 47-59), încheiat între intimata B. Comerciala Română S.A., în calitate de împrumutător, pe de o parte, și contestatorii B. R., în calitate de împrumutat, și B. S. E., în calitate de coplătitor, pe de altă parte, banca a acordat împrumutatului un credit în sumă de 20.000 euro.
La data 08.10.2010, între B. Comerciala Română S.A., în calitate de cedent, și Secapital S.a.R.L., având ca administrator de active pe intimata ., în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanța nr. J 918/08.10.2010 (f. 86-90), prin care toate drepturile creditorului - banca, împotriva debitorilor - împrumutat și coplătitor, au fost transferate cesionarului.
În condițiile în care debitorii nu au înțeles să achite ratele aferente contractului de împrumut, cesionarul Secapital S.a.R.L., prin reprezentant legal . a solicitat B. M. M. executarea silită a titlului executoriu, cererea fiind înregistrată sub nr. 1749/ex/2012 (f. 46).
Încuviințarea executării silite a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.03.2008, a fost pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, prin Încheierea civilă nr. 7638/CC/2012 (f. 93).
Având în vedere că, în urma cesiunii, a operat transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, împreună cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmări orice bunuri/venituri ale debitorilor, instanța reține că B. C. Română S.A., nemaifiind titulara dreptului de creanță împotriva debitorilor, nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât va admite excepția lipsei calității sale procesuale pasive, urmând a respinge acțiunea față de această intimată.
Deși, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat, potrivit art. 1393, „cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea”.
În cauză, cesionarul Secapital S.a.R.L., prin reprezentant legal . a susținut că a notificat debitorilor cesiunea de creanță (f. 76, 77, 194, 195), sens în care a indicat poziția 1207 pe borderoul pentru trimiteri de corespondență cu serviciul suplimentar „recomandat” prezentate în .. 179, 196).
Borderoul menționat, ștampilat de . nu indică, însă, decât faptul că intimata a predat operatorului poștal privat o corespondență având ca destinatar pe debitorul B. R., fără însă a proba transmiterea efectivă a acelei corespondențe la adresa destinatarului sau înștiințarea acestuia de a se prezenta la oficiul poștal pentru a o ridica.
Trebuie precizat și faptul că înregistrarea cesiunii de creanță în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare nu constituie o modalitate alternativă și echivalentă de notificare a debitorului, astfel încât creditorul să aibă aptitudinea de a alege modalitatea de respectare a exigenței impuse de art. 1393 C.civ., ci, așa cum prevede art. 71 alin. (2) din OUG 50/2010, cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.
Într-o atare situație, instanța apreciază că, în cauză, nu a avut loc o notificare a debitorilor, în sensul art. 1393 C.civ., astfel încât cesiunea de creanță nu putea fi opusă contestatorilor la momentul emiterii somației din data de 24.08.2012 (f. 9) în dosarul execuțional nr. 1749/ex/2012 al B. M. M., iar actele și formele de executare subsecvente somației din dosarul menționat, efectuate la solicitarea cesionarului Secapital S.a.R.L., prin reprezentant legal ., sunt lipsite de temei legal.
În ceea ce privește cererea de anulare a încheierii civile nr. 7638/CC/26.07.2012, instanța reține că, potrivit art. 373^1 alin. (5), „încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac”.
Pe de altă parte, instanța reține că, potrivit art. 399 C.pr.civ. „(1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
(2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Reținând că textul citat nu prevede posibilitatea contestatorilor de a solicita anularea încheierii de încuviințare a executării silite, așa cum o face în cazul încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a încheierii civile nr. 7638/CC/26.07.2012, prin care s-a încuviințat executarea silită a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._/20.03.2008.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse anterior, văzând prevederile art. 399 C.pr.civ, instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii B. R. și B. S. E., și a dispus anularea actelor și formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 1749/2012 al B. M. M..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal recurenta Societatea K. ROMANIA SRL București, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii contestației formulate de către B. R. și B. S. E., ca neîntemeiată, precum și constatarea că s-au îndeplinit toate formalitățile prevăzute de lege pentru notificarea debitorilor astfel încât executarea silită este legal și îndreptățit începută așa cum a dispus instanța de fond.
In motivare s-a arătat că, pentru a dispune în acest sens, solicită instanței investită cu soluționarea prezentei cauze să aibă in vedere următoarele: Instanța de judecată investită cu soluționarea prezentei cereri, solicitând să se observe că, sub aspect procedural, (i) cererea a fost depusă în termenul legal prevăzut de articolul 301 Cod de procedura civila, si (ii) recurenta S.C K. România S.R.L., are calitate procesuala activă si interes in formularea cererii.
Sub aspectul termenului de depunere a cererii de recurs, potrivit articolului 301 Cod de procedura civila „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Mai arată că, în data de 02.03.2008 intre B. Comerciala R. S.A si debitorii B. R. in calitate de împrumutat si B. S. E., in calitate de coplătitor a fost încheiat contractul de credit de consum nr._, prin care s-au stabilit anumite drepturi si obligații intre părțile semnatare. Potrivit acestei convenții, obligația debitorilor era sa achite ratele lunar, obligație ce nu a fost respectată.
Având în vedere ca au fost depuse diligentele necesare pentru recuperarea sumelor datorate de către intimat si debitoare iar acestea au rămas fără rezultat, B. Comerciala R. S.A. a cesionat creanța către Secapital S.aR.L., in calitate de cesionar, si K. I. SRL in calitate de administrator de patrimoniu, conform contractului de cesiune de creanțe J918/08.10.2010.
In data de 08.10.2010 intre B. Comerciala R. S.A. si Secapital S.a.R.L. a intervenit contractual de cesiune de creanțe J918/08.10.2010 prin care Secapital S.a.R.L. a devenit creditorul debitorilor, contractul de cesiune de creanțe fiind încheiat între B. C. Română SA, în calitate de cedent, Secapital S.A.R.L în calitate de cesionar și K. Internațional SRL în calitate de administrator de patrimoniu.
Menționează faptul ca cedarea debitului a fost înregistrata în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr._-MXT, iar cesiunea de creanță a fost notificată debitorului B. R. B., conform borderoului de posta atașat prezentei precum si prin dovada de comunicare semnata de către debitor in 13.12.2011. Prin Sentința civila nr. 7638/CC/26.07.2012, instanța de fond a dispus încuviințarea executării silite in dosarul de executare nr. 1749/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M..
Astfel cum rezulta din considerentele sentinței, soluția de anulare a executării silite in dosarul execuțional nr. 1749/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M., a fost întemeiată pe următorul motiv: nu a avut loc o notificare a debitorilor, in sensul ari. 1939 C. Civ., astfel încât cesiunea de creanța nu putea fi opusa contestatorilor la momentul emiterii somației din data 24.08.2012 in dosarul execuțional nr. 1749/2012 al B. M. M., iar actele si formele de executare subsecvente somației din dosarul menționat, efectuate la solicitarea cesionarului Secapital S.A.R.L., prin reprezentant legal ., sunt lipsite de temei legal.
Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșita a legii, iar instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura acestuia.
Cu titlu prealabil dezvoltării criticilor formulate împotriva hotărârii de prima instanță, instanța de recurs solicită să se observe ca potrivit articolului 3041 Cod procedura civila, „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de articolul 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
Prin Încheierea nr. 7638/CC din data de 26.07.2012, Judecătoria Bistrița a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de către Biroul Executorului M. M..
Îmbrățișează punctul de vedere al instanței de fond, care analizând actele dosarului constată faptul ca a fost înregistrată în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare cedarea debitului numitului B. R., totodată a fost notificat de cesiunea produsă așa cum rezultă din borderoul postai atașat prezentei precum si din confirmarea de primire semnată de însuși debitorul în l3.l2.20ll. Nu pot fi reținute alegațiile instanței de fond cu privire la faptul că debitorului B. R. nu îi este opozabilă cesiunea de creanță ce a avut loc. Analizând sentința recurată se poate observa cu ușurință că instanța de fond a pronunțat o sentință contradictorie. Pe de o parte, se reține în considerente faptul că cedarea debitului debitorului B. R. a fost înregistrată în AEGRM, ceea ce însemnă că acesta cesiune îi este opozabilă, iar pe de altă parte, instanța dispune anularea tuturor actelor de executare silită în dos.exec.nr. l749/20l2, emise de Biroul exec.M. M., acte ce au fost întocmite în temeiul legii privind debitorul B. R..
In concluzie susține că, ținând cont de faptul că executarea silită desfășurată în cadrul dosarului exec.nr. l749/20l2 a fost întotdeauna guvernată de legalitatea îndeplinirii actelor de executare silită,privind pe debitorul B. R., aspect ce rezultă din chiar acele de executare silită, instanța de judecată este rugată să constate netemeinicia anulării tuturor actelor de executare silită.
Prin întâmpinarea depusă la dosar f. 83-87, intimații B. R. și B. S. au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul-recurent, cu consecința menținerii soluției de admitere a contestației la executare pronunțată de instanța de fond prin sentința civilă nr:9388/2013, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării intimații arată că au încheiat cu B. C. Română la data de 20.03.2008 un contract de credit bancar pentru persoane fizice nr._ pentru suma de 20.000 euro contract care, în temeiul legii speciale privind activitatea bancară constiutie titlu executoriu.
La data de 28.08.2012, intimaților le-a fost comunicată somația prin care li se punea în vedere să achite recurentei . suma totală de 118.082,79 lei în temeiul contractului încheiat de către intimați cu B. C. Română.
Împotriva acestei somații și a executării silite înseși demarate în dosarul execuțional nr. 1749/2012 al B. M. M. împotriva intimaților au formulat contestație la executare, care a fost soluționată prin sentința Civilă nr.9388/2013 din 26.11.2013 în Dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, instanța de fond admițând în parte contestația formulată, în sensul anulării tuturor actelor si formelor de executare demarate în dosarul execuțional nr. 1749/2012.
Recurenta înțelege să critice sentința pronunțată, solicitând instanței de recurs să modifice hotărârea pronunțată, în sensul respingerii contestației la executare formulată de intimați .
Titlul executoriu care a stat la baza executării silite este contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat de subsemnații cu BCR, contractul de credit bancar constituind conform art.56 alin.2 din Legea nr.58/1998 titlu executoriu. Astfel, această lege specială reglementează exclusiv drepturile instituțiilor bancare și nu ale persoanelor juridice cum este cazul de față.
Așadar, în temeiul unei cesiuni de creanță care a intervenit între creditoarea BCR cu care intimații au contractat, și recurenta, formele de executare silită au fost demarate de persoane juridice cu care intimații nu au nici un raport juridic, aspect pentru care, am considerat că se impune anularea executării silite înseși, teză îmbrățișată si de instanța de fond.
Întreaga analiză în speța de față se impune a fi realizată raportat la operațiunea juridică a cesiunii de creanță, convenție care s-a realizat între creditoarea S.C. BCR S.A., cu care intimații au încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ la data de 20.03.2008 și intimata S.C. SECAPITAL S.A.R.L., prin mandatar S.C. K. I. S.R.L. Pe cale de consecință, intimații au dobândit calitatea de debitori cedați în triunghiul juridic astfel constituit.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanță se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților. Consimțământul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune. Cu toate că cesiunea de creanța își produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei față de terți, implicit pentru debitorul cedat, trebuiesc îndeplinite anumite formalități de publicitate.
Din perspectiva calității juridice a intimaților astfel dobândită, înțeleg să se prevaleze de inopozabilitatea cesiunii de creanță, întrucât intimații nu au fost niciodată notificați despre această cesiune. Ori este binecunoscut aspectul că, cesiunea față de debitorul cedat începe a-și produce efectele din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, și anume de la data comunicării dovezii scrise a cesiunii. înainte de a i se comunica notificarea, debitorul cedat poate face în mod valabil plata cedentului, mai ales, în contextul în care, într-o atare situație, condițiile raportului juridic inițial îi pot fi mai favorabile acestuia.
Cu toate că, după cum se observă din dosarul cauzei, cesionarul depune un scris intitulat Notificare, în antetul căruia apare numele și adresa intimaților, însoțit de un alt înscris informații importante, prin care i se pune în vedere achitarea unui debit de 86.402, 77 RON, în termen de 5 zile, acesta nu face dovada comunicării acestei notificări.
Toate precizările de mai sus duc la concluzia că, în realitate, chiar dacă lipsa notificării cesiunii nu are nici o influență asupra validității acestei operațiuni juridice, fiind guvernată de principiul consensualismului, în ceea ce privește eficacitatea acesteia, este necesară a fi făcută opozabilă debitorului cedat, întrucât lipsa acestei notificări echivalează cu lipsa opozabilității față de debitorul cedat. Iar lipsa opozabilității nu generează altceva decât imposibilitatea efectuării oricărui act împotriva acestuia, în speță, imposibilitatea demarării executării silite contra intimaților, înainte de notificare.
Față de susținerile intimatei potrivit cu care la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care dovedesc că pe lângă înscrierea debitului în arhiva electronică, s-a comunicat si notificarea cesiunii de creanță, soluția instanței de fond este în sensul celor arătate de intimați, respectiv că, aceste susțineri nu au fost dovedite.
În mod eronat critică recurenta soluția adoptată, aserțiunile acesteia potrivit cu care instanța de fond a pronunțat o soluție contradictorie fiind nefondate. În mod corect și legal motivează instanța de fond soluția adoptată, în sensul că, borderoul menționat de intimată, nu indică decât faptul că, intimata a predat operatorului poștal privat o corespondență având ca destinatar pe debitorul B. R., fără însă a proba transmiterea efectivă a acelei corespondențe la adresa destinatarului sau înștiințarea acestuia de a se prezenta la oficiul poștal pentru a o ridica.
Totodată, soluția justă a instanței de fond arată că, înregistrarea cesiunii de creanță în Arhiva electronică de garanții reale mobiliare, de care se prevalează intimata nu constituie o modalitate alternativă si echivalentă de notificare a debitorului, astfel încât creditorul să aibă aptitudinea de a alege modalitatea de respectare a exigenței impuse de art.1393 C.civ., ci, așa cum prevede art.71, alin. 2 din OUG 50/2010, cesiunea individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent. ., instanța în mod corect, apreciază că, în cauză nu a avut loc o notificare a debitorilor, în sensul art.1393 C.civ, astfel încât cesiunea de creanță nu poate fi opusă contestatorilor la momentul emiterii somației.
Solicită a se observa aspectul că intimata anexează în probațiunea recursului formulat un borderou de poștă, respectiv confirmarea de primire, care susține aceasta că face dovada faptului că, cesiunea de creanță a fost comunicată debitorului R. B., fiind semnată de acesta la data de
13.12.2011!, aspect cu totul nereal, în primul rând datorită faptului că, numele care apare pe aceasta nu este al intimaților, ci este numele fiului său B. R. B., semnătura de asemenea nu aparține intimatului, mai mult, aceasta nu a fost depusă la dosarul instanței de fond pentru o pretinsă dovedire a celor susținute. Se poate deduce că, această pretinsă dovadă de comunicare este în legătură cu un alt dosar sau în temeiul unor raporturi contractuale pe care fiul intimatului le are cu recurenta, însă datorită aceleași adrese de domiciliu, intimata din eroare sau cu bună-știință înțelege să se prevaleze de acest aspect, în încercarea de a dovedi o comunicare ce nu a avut loc.
Prin urmare, pentru aceste motive, se solicită respingerea recursului formulat și menținerea Sentinței civile nr.3988 din 26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița ca fiind legală și temeinică, în sensul admiterii contestației la executare formulate de intimați.
In drept s-au invocat disp.art. ll5 și urm. C.pr.civ.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele potrivit art.304 și 304/l C.pr.civ., tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legal nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare a hotărârii.
Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a actelor depuse la dosar și a probelor administrate în cauză și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie și anume a dispozițiilor arr.l393 C.civ.
Borderoul poștal depus pentru susținerea recursului este adresat numitului B. R. B. (f.8 verso) și nu recurentului B. R. și nu indică decât faptul că recurenta a predat operatorului poștal o corespondență având ca destinatar pe B. R. B. și nu probează transmiterea efectivă a notificării cesiunii de creanță intimaților B. R. și B. S. și nici înștiințarea acestora de a se prezenta la oficiul poștal pentru a o ridica.
In această situație instanța de fond în mod justificat a constatat că în cauză nu a avut loc o notificare a debitorilor în sensul articolului din Codul civil menționat și nici a art. 7l din OUG nr. 50/20l0 și în consecință cesiunea de creanță nu poate fi opusă intimaților la momentul emiterii somației în data de 24.08.20l2 în dosarul execuțional nr. l749/ex/20l2 al B. M. M. iar formele de executare derulate ulterior sunt fără temei legal (f.9 dosar judecătorie).
Pentru considerentele menționate, tribunalul în baza prev.art. 3l2 alin.l C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
In baza art.274 C.pr.civ., tribunalul va obliga recurenta să plătească intimaților suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (f.89).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de recurenta ., cu sediul în București,., ., împotriva sentinței civile nr. 9388/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații B. R., B. S. E., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, având ca obiect contestație la executare.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. C. I. P. F. M. M. L. C. A.
RED/DACT
CV/CR/2 ex.
Jud.fond: C. R. R.
12.l2.20l4
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Încheierea nr.... → |
|---|
