Obligatia de a face. Încheierea nr. 669/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Încheierea nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 655/112/2014*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 669/CC/2014

Ședința camerei de consiliu din data de 27 martie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție

GREFIER: M.-M. E.

Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanții P. E. V. și Irimias Garofița împotriva pârâtului R. M. I., având ca obiect sechestru asigurător.

Cauza se soluționează de urgență, fără citarea părților, conform art. 953 alin. 2 C.proc.civ.

În temeiul art. 953 alin. 1 C.proc.civ. tribunalul constată că este competent să soluționeze cererea.

Se constată că la aceeași dată, în același dosar, reclamanții au formulat și cereri de înființare a sechestrului asigurător asupra averii mobile și imobile a celorlalți pârâți R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița, invocând aceleași motive de fapt și de drept.

Având în vedere că toate cererile sunt formulate de reclamanți împotriva fiecărui pârât din acțiunea principală, invocându-se aceleași temeiuri de fapt și de drept, în vederea asigurării unei bune judecăți, tribunalul în baza art. 139 C.proc.civ. dispune conexarea cererii formulate de reclamanți împotriva pârâtului R. R. B., respectiv a cererii formulate de reclamanți împotriva pârâtei S.C. T. S.A. Bistrița la cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului R. M. I., urmând ca aceste cereri să fie judecate împreună.

Tribunalul constată că cererile sunt legal timbrate cu taxă judiciară de timbru.

Nefiind cereri de formulat și excepții de soluționat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând constată,

Prin cererile înregistrate la data de 24 martie 2014 în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanții P. E. V. și Irimias Garofița au solicitat în contradictoriu cu pârâții R. M. I., R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița înființarea unui sechestru asigurator provizoriu pentru asigurarea executării creanței în sumă de 1.600.000 euro sau a echivalentului acestei sume asupra întregii averi mobile și imobile a fiecărui debitor.

În motivare s-a arătat faptul că cerințele legale pentru adoptarea acestei măsuri sunt îndeplinite, deoarece creanța este constatată printr-un înscris, aceasta este exigibilă sub aspectul debitului datorat, iar pentru executarea ei s-a promovat acțiune în justiție obiect al dosarului nr._ .

Față de valoarea creanței, de depășirea cu mult a scadenței obligației, de costurile deosebit de ridicate ale procesului s-a solicitat instituirea măsurii fără plata vreunei cauțiuni.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 951 și urm. C.proc.civ.

Cererile au fost legal timbrate cu taxă judiciară de timbru anulată la dosar.

Examinând cererile deduse judecății, conexate în vederea asigurării unei bune judecăți și văzând și actele dosarului înregistrat sub nr._ aflat în procedura completării lipsurilor, tribunalul reține faptul că la data de 20 martie 2014 reclamanții au investit tribunalul cu o acțiune îndreptată împotriva pârâților solicitând obligarea pârâtului R. M. I. la executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 2008 între reclamanți și pârâtul R. M. I. în sensul încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare a 12 apartamente cu părțile indivize comune și terenul aferent situate în complexul locativ de pe locația ., precum și predarea în posesie a acestor imobile.

În situația refuzului încheierii actului autentic sau a imposibilității încheierii acestuia s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului încheiat și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării tuturor pârâților la restituirea prețului de 1.600.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, actualizată cu dobânda medie bancară.

În motivarea cererii de chemare în judecată promovate reclamanții au susținut că inițial între aceștia și pârâtul R. M. I. s-a încheiat la data de 15 mai 2008 un contract de împrumut pe timp de 3 ani, cu o dobândă de 20% pe an, suma împrumutată fiind de 1.000.000 euro. Această sumă a fost transferată în contul bancar al împrumutatului.

Ulterior, la data de 31 iulie 2008 părțile contractului de împrumut au căzut de acord ca în contul sumei împrumutate și a dobânzii contractate, în cuantum total de 1.600.000 euro, pârâtul R. M. I. să vândă reclamanților 12 apartamente dintr-un ansamblu urbanistic viitor ce urmează a se realiza pe un teren proprietatea .. În aceste condiții, reclamanții arată că vechiul contract de împrumut s-a reziliat ca urmare a înlocuirii obligației de restituire a sumei împrumutate cu cea de a vinde în contul sumei împrumutate și a dobânzii contractate.

Construcțiile preconizate a fi vândute nu au fost încă edificate, nu s-a început nici măcar executarea lor, deși au trecut deja 6 ani.

Chemarea în judecată a pârâților R. R. B. și . s-a realizat în temeiul asocierii acestora cu pârâtul R. M. I. și a utilizării sumei de bani în discuție în asociere.

La data de 24 martie 2014 reclamanții au solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale fiecărui pârât, fără cauțiune, justificat de faptul că există o creanță a reclamanților constatată prin act scris, ea este exigibilă și pentru realizarea ei s-a promovat acțiune în justiție.

Pornind de la această stare de fapt tribunalul urmează a analiza îndeplinirea cerințelor legale pentru luarea măsurii asigurătorii.

Art. 952 C.proc.civ. reglementează trei situații distincte în care se poate cere înființarea sechestrului asigurător.

Astfel, conform acestui text legal „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.

În fine, instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.

În ipoteza în care reclamanții susțin teza rezilierii contractului de împrumut și înlocuirii obligației de restituire cu o obligație nouă, aceea de vânzare a unor apartamente, teză afirmată și în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 2008, se reține că actul scris de care se prevalează reclamanții este antecontractul de vânzare-cumpărare cu dată certă, încheiat la data de 31 iulie 2008 între pârâtul R. M. I. în calitate de promitent vânzător și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători (f. 9).

Prin acest act promitentul vânzător s-a obligat să vândă promitenților compărători 12 apartamente situate în complexul care se va construi pe locația . pentru prețul de 1.300 euro/m.p. inclusiv TVA, urmând ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică vânzătorul să transmită cumpărătorilor odată cu proprietatea asupra apartamentelor și proprietatea asupra cotelor-părți din terenul aferent și din părțile comune ale clădirii.

Conform art. 4 al contractului încheiat, părțile s-au obligat să încheie contractul în formă autentică în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a lucrărilor și de la întabularea în cartea funciară a blocurilor, sub sancțiunea plății penalităților de întârziere de 1% pe zi.

Pentru ipoteza în care vânzătorul refuză să încheie contractul în formă autentică s-a prevăzut obligația acestuia de a plăti integral contravaloarea antecontractului încheiat.

Pornind de la această stare de fapt tribunalul va analiza separat cererea îndreptată împotriva fiecărui pârât.

Astfel în ceea ce privește pe pârâtul R. M. I., tribunalul reține că alin. 1 al art. 952 C.proc.civ. prevede ca și condiții pentru înființarea sechestrului asigurător:

1. existența unui act scris constatator al creanței creditorului ce nu constituie titlu executoriu,

2. caracterul exigibil al creanței,

3. promovarea unei cereri de chemare în judecată în scopul realizării creanței.

Acestor condiții li se adaugă și cea prevăzută la art. 951 C.proc.civ. și anume aceea ca obiectul cererii de chemare în judecată intentate de creditor să constea în plata unei sume de bani.

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii principale de chemare în judecată promovată de reclamanți la data de 20 martie 2014, aflată în etapa prealabilă a completării lipsurilor, obiectul principal al acțiunii îndreptate împotriva pârâtului R. M. I. constă în obligarea la executarea în natură a antecontractului încheiat la data de 31 iulie 2008, în sensul vânzării către reclamanți a unui număr de 12 apartamente.

D. în subsidiar, în ipoteza constatării refuzului sau imposibilității de realizare a obiectului principal s-a solicitat de la acest pârât plata unei sume de bani.

Cererea nu este una care se întemeiază pe prevederile art. 34 C.proc.civ., care ar putea justifica o cerere de înființare a unui sechestru asigurător, atât timp cât s-a solicitat obligarea de îndată la executarea antecontractului încheiat.

Actul de care se prevalează reclamanții – antecontractul de vânzare-cumpărare are caracter de act scris, nu constituie titlu executoriu, însă este lipsit de cerința exigibilității creanței.

Potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Conform art. 1417 C.civ., debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvență declarată în condițiile legii, precum și atunci când, cu intenție sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanțiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanțiile promise.

Starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, față de valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede altfel, această stare se constată de instanță, care, în acest scop, poate ține seama de anumite împrejurări, precum dispariția intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanșarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită și altele asemenea.

Decăderea din beneficiul termenului poate fi cerută și atunci când, din culpa sa, debitorul ajunge în situația de a nu mai satisface o condiție considerată esențială de creditor la data încheierii contractului. În acest caz, este necesar să se fi stipulat expres caracterul esențial al condiției și posibilitatea sancțiunii decăderii, precum și să fi existat un interes legitim pentru creditor să considere condiția respectivă drept esențială.

Nu rezultă din actele dosarului îndeplinirea cerințelor art. 1417 C.civ., iar decăderea debitorului din beneficiul unui termen contractual nu intervine de drept, ci la cererea creditorului.

Așa cum rezultă explicit din cuprinsul art. 4 al actului, scadența îndeplinirii obligației încheierii actului autentic a fost stabilită ca fiind termenul de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a lucrărilor și de la întabularea în cartea funciară a blocurilor.

Or, nu există la dosar vreo dovadă din care să rezulte că s-a încheiat un proces-verbal de finalizare a lucrărilor, că s-a realizat înscrierea imobilelor în evidențele de carte funciară pentru a se putea verifica împlinirea sau neîmplinirea termenului scadent de 30 de zile. Dimpotrivă, reclamanții invocă neînceperea lucrărilor de construire la acest moment.

O altă scadență, cum ar fi cea invocată de reclamanți, de 3 ani calculată de la momentul încheierii antecontractului, nu poate fi reținută la acest moment, peste conținutul actului scris de care se prevalează reclamanții.

De altfel, chiar reclamanții invocă omisiunea de cuprindere în antecontractul încheiat a unei scadențe certe a obligației vânzării unor bunuri viitoare.

Raportat la termenul de scadență a îndeplinirii obligației expres prevăzut în art. 4 al actului scris încheiat de părți, tribunalul reține că reclamanții nu au o creanță exigibilă.

Având în vedere că se invocă de către reclamanți înlocuirea obligației inițiale cu o alta nouă, în aceleași condiții inclusiv în ceea ce privește scadența, omisiunea menționării în noul act a scadenței noii obligații, este necesar a fi administrate probe în scopul stabilirii voinței părților în privința scadenței, a refuzului sau imposibilității îndeplinirii obligației principale.

În lipsa acestora, analiza scadenței trebuie făcută în raport de mențiunile cuprinse în antecontractul de vânzare-cumpărare. Or, față de termenul prevăzut în art. 4 al actului, în lipsa altor probe, nu poate fi reținut caracterul exigibil al creanței.

Ca atare, cerințele alin. 1 al art. 952 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite.

Textul alin. 2 al art. 952 C.proc.civ. nu poate fi aplicat, întrucât pe de o parte, există un act scris ce constată o creanță a reclamanților față de pârâtul R. M. I., iar pe de altă parte, lipsește condiția de admisibilitate a depunerii cauțiunii de jumătate din valoarea reclamată odată cu formularea cererii de înființare a sechestrului.

A.. 3 al art. 952 C.proc.civ. recunoaște posibilitatea încuviințării sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.

Aceste prevederi nu pot fi aplicate atât timp cât în cauză nu s-au dovedit împrejurările enunțate de text (micșorarea de debitor prin fapta sa a asigurărilor date creditorului sau lipsa asigurărilor promise, existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea) care se circumscriu noțiunii de insolvabilitate a debitorului susceptibile să conducă la pronunțarea decăderii debitorului din beneficiul termenului contractual.

Prin urmare, în sensul art. 952 alin. 3 C.proc.civ., nu orice creanță constatată în scris, dar neexigibilă deschide vocația creditorului la o cerere legitimă de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului, ci doar o anumită conduită a debitorului, prevăzută de norma legală, îndreptățește o atare solicitare.

În ceea ce privește pârâții R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița, așa cum rezultă din cuprinsul cererii principale de chemare în judecată promovată de reclamanți, obiectul principal al acțiunii îndreptată împotriva acestor pârâți constă în obligarea lor alături de pârâtul R. M. I. la plata unei sume de bani în ipoteza subsidiară în care se constată refuzul sau imposibilitatea de realizare a obiectului principal.

Actul de care se prevalează reclamanții – antecontractul de vânzare-cumpărare nu are ca parte și pe pârâții R. R. B. ori S.C. T. S.A. Bistrița, obligația fiind asumată doar de numitul R. M. I., între reclamanți și pârâții R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița neexistând depus la dosar vreun act scris din care să rezulte calitatea de creditori a reclamanților și calitatea de debitor a pârâților în raport cu reclamanții.

Singurele acte depuse la dosar cu privire la pârâta S.C. T. S.A. Bistrița sunt extrasele de carte funciară și Hotărârea Consiliului local nr. 111/31.07.2008 de aprobare a Planului Urbanistic Zonal pentru construire imobile pe o suprafață ce include și teren proprietatea pârâtei, ce atestă doar faptul că pe proprietatea pârâtei s-a aprobat construirea unui ansamblu de locuințe.

În lipsa unui act scris care să constate o creanță a reclamanților față de pârâții R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița, prevederile art. 952 alin. 1 C.proc.civ. nu pot fi aplicate.

Textul alin. 2 al art. 952 C.proc.civ. nu poate fi aplicat, întrucât deși raporturile dintre reclamanți și pârâții R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița nu sunt reglementate printr-un act scris ce constată o creanță a reclamanților față de acești pârâți, în cauză lipsește condiția de admisibilitate a depunerii cauțiunii de jumătate din valoarea reclamată odată cu formularea cererii de înființare a sechestrului.

Norma prevede imperativ obligația achitării cauțiunii, cuantumul acesteia și momentul depunerii dovezii.

În cauză o asemenea cauțiune nu a fost achitată, astfel încât dispozițiile alin. 2 din art. 952 C.proc.civ. nu pot fi aplicate.

A.. 3 al art. 952 C.proc.civ. nu este incident pe același considerent al inexistenței la dosar a unui act scris din care să rezulte calitatea de creditori a reclamanților și calitatea de debitor a pârâților R. R. B. și S.C. T. S.A. Bistrița în raport cu reclamanții.

În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 951, art. 952, art. 953, art. 662 alin. 4 C.proc.civ., art. 1417 C.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții P. E. V., CNP_ și Irimias Garofița, CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la sediul apărătorului C. N. în Cluj-N., ., județul Cluj împotriva pârâților R. M. I., domiciliat în Livezile nr. 269, județul Bistrița-Năsăud, CNP_, R. R. B., domiciliat în Livezile nr. 261, județul Bistrița-Năsăud, CNP_ și .. Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, CUI_, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J._ .

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. C. F. M.-M. E.

red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare

27.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Încheierea nr. 669/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD