Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 638/190/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 219/2014
Ședința Camerei de consiliu din 04 Iunie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . prin AFEE Bistrița împotriva Încheierii civile nr.315/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ având ca obiect încuviințarea executării silite față de intimat debitorul B. I..
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după parcurgerea procedurii reglementate de art. 471 C. pr.civ., apelul este declarat în termen, motivat, comunicat, legal timbrat.
Se reține că intimata nu a formulat întâmpinare.
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 alin. 1 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză.
Instanța constatând că nu sunt alte cereri de formulat precum și că s-a solicitat judecarea apelului în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată;
Prin Încheierea civilă nr.315/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ , s-a respins cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII, de încuviințare a executării silite în baza facturii fiscale nr._/30.04.2012, a facturii fiscale nr._/27.05.2012 și a facturii fiscale nr._/26.06.2012, obiect al dosarului execuțional nr. 6/ex/2014, referitor la creditoarea ., succesoare de drept a . de F. a Energiei Electrice, E. F. Transilvania Nord SA, prin AFEE Bistrița.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 632 alin. (1) NCPC executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. A.. (2) al aceluiași articol prevede că sunt titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Creditoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 5 alin. (3) din HG 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A., conform cărora „filialele Societății Comerciale "E." - S.A., prevăzute la art. 1 alin. (2), preiau, conform obiectului lor principal de activitate, toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, facturile de energie electrică constituind titlu executoriu”. Pe de altă parte, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea HG 675/2007, instanța reține că sensul articolului de care se prevalează creditoarea nu poate fi acela de recunoaștere a caracterului executoriu a facturilor fiscale emise consumatorilor, de natura celor depuse la dosar, de vreme ce actul normativ vizează, așa cum prevede chiar titlul său, reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A. Raportat la aspectele reținute anterior și ținând seama de dispozițiile art.665 alin.(5), pct.2 NCPC, instanța va respinge cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII de încuviințare a executării silite a debitoarei B. M., în baza facturilor fiscale nr._/30.04.2012, nr._/27.05.2012 și nr._/26.06.2012.
Împotriva încheierii civile nr.315/22.01.2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, S.C. E. F. S.A., în termen legal, a declarat apel, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a încheierii atacate și încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B. M., solicită, de asemenea, în conformitate cu prevederile art.453 NCPC, să fie obligat debitorul-intimat la plata cheltuielilor de judecată oczionate de acest proces, susținând următoarele motive:
Raportat la criticile instanței de executare, apreciem că aceasta a comis o eroare, interpretând greșit probele existente la dosar, a H.G.nr.675/2007, a Legii nr.24/2000, respectiv cu ignorarea dispozițiilor Deciziei nr.57/1999 privind contractele cadrul de furnizare a energiei electrice emisă de A.N.R.E., pe cele ale Legii nr.318/2003-legea energiei, așa cum a fost modificată prin Legea nr.13/2007, care la rândul său a fost modificată prin Legea nr.123/2012, respectiv prevederile legale care reglementează forma de reorganizare a unei societăți comerciale prin divizare parțială respectiv prin fuziune prin contopire și anume ne referim la Legea nr.31/1990, respectiv la prevederile Codului de procedură civilă. Cu privire la prima critică formulată de instanța de executare, supune atenției instanțe, următoarele considerente: în lipsa unui Cod de procedură administrativ, definiția actului administrative o găsim în prezent în Legea 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căreia actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Actul administrativ concretizează voința autorității publice ca subiect de drept special, investit cu putere publică și, în consecință, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic de drept public. Actul administrativ este obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența sa, pentru autoritatea publică emitentă sau inferioară, precum și pentru autoritatea publică superioară; actul administrativ este executoriu din oficiu, în sensul că poate fi executat imediat după aducerea sa la cunoștința persoanelor interesate, respectiv publicarea sa, așadar din momentul din care produce efecte juridice; actul administrativ are forță executorie și impune unilateral fără ca, de regulă, contestarea sa să aibă efect suspensiv de executare; actele administrative sunt emise pe baza legii, în scopul executării sau organizării executării legii; actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, formulate în abstract, destinate unui număr nedeterminat de persoane; un astfel de act este fiind și Hotărârea de Guvern;
Cu privire la cea de a doua critică formulată de instanța de executare, supune atenției instanței, următoarele considerente: titlul actului administrative cuprinde denumirea generică a actului, precum si obiectul reglementării exprimat sintetice, existând obligativitatea să fie în concordanță cu cuprinsul actului administrativ; Partea dispozitivă a actului administrativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera respectivă, elementul structural de bază constituindu-l articolul care cuprinde de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date; în cazul în care dispoziția are o anumită întindere, un articol poate avea două sau mai multe alineate; Față de cele de mai sus, finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea unui act administrativ, în speță Hotărârea de Guvern nr.675/2007, este data de partea dispozitivă a actului administrativ și nu de titlul acestuia, cum greșit a reținut instanța de executare;
Apelanta a mai precizat că prin art.638 aiin.1 pct.3 Cod proc.civilă, legiuitorul recunoaște puterea executorie și unei alte categorii de înscrisuri, respectiv "alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie", iar prevederile art.5 alin.3 din HG 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parțial a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energie! electrice, filiale ale Societății Comerciale "E."SA, stabilesc faptul că factura de energie electrică constituie titlu executoriu; în continuare HG 930/2010 nu abrogă dispozițiile HG 675/2007, ci îi aduce doar completări, menținând normele care vizează strict reorganizarea furnizorilor de energie electrician scopul căreia a fost adoptată.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și în coordonatele stabilite de art.476 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, fiind corecte statuările acesteia referitoare la neîntrunirea cumulativă de către creanța supusă examinării a condițiilor precis prescrise de art. 662 alin. 1 și 2 din noul cod civil pentru demararea executării silite.
Pe de altă parte, prioritar analizării cerințelor creanței și contrar susținerilor primei instanțe și criticilor formulate de apelantă, Tribunalul constată însă că apelanta nu deține în momentul de față un titlu executoriu apt de punere în executare silită.
Într-adevăr, art.5 alin.3 din HG nr.675/2007 prevăd că filialele S.C. „E.” S.A. preiau toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, menționându-se totodată că facturile de energie electrica constituie titlu executoriu.
În pofida acestor reglementări, raportat la obiectul actului normativ menționat (reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice), considerăm că actul arătat are un caracter administrativ și este opozabil doar între structurile (entitățile) la care face punctual referire, neavând astfel calitatea de titlu executoriu susceptibil de a declanșa executarea silită, respectiv de înscris recunoscut ori calificat ca atare în mod expres exclusiv prin lege (ca act legislativ ori cu putere legislativă).
Conform art.632 alin.1 din noul C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alin. 2 al aceluiași articol de lege arătând clar că sunt titluri executorii numai hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 665 alin.5 pct.3 din același cod, în ipoteza în care înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite.
Ca atare, plecând de la premisa că noțiunea de lege la care trimit textele de procedură nu are în vedere sensul general și comun al termenului ci cel restrâns căci procedura de executare silită reprezintă faza a II-a procesului civil guvernată de norme de procedură specifice, conchidem că a reglementa și califica un înscris ca fiind titlu executoriu pe calea unui act administrativ cu caracter normativ secundum legem încalcă direct dispozițiile constituționale și reprezintă cea mai gravă formă de nelegalitate a unui act administrativ.
D. urmare, în stadiul actual legislativ în măsura în care creditorul se prevalează de un astfel de text se poate proceda la soluționarea cererii cu ignorarea acestora, singurul remediu fiind dat de controlul direct pe calea contenciosului administrativ conform art.4 alin.4 corelat cu art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Prin prisma celor expuse, instanța va respinge ca nefondate criticile exprimate de apelantă și implicit susținerile acesteia privind caracterul cert al creanței deținute și puterea de titlu executoriu al facturii emise pe numele debitorului, în speța de față neputându-se reține nici autoritatea de lucru judecat instituită de art. 430 din noul Cod de procedură civilă doar raportat la soluțiile adoptate de o altă instanță de judecată în acțiuni civile cu obiect similar promovate de același creditor dar îndreptate împotriva altor debitori decât cel din prezentul dosar.
Pentru argumentele arătate și apreciind că soluția de respingere a încuviințării executării silite adoptată de hotărârea instanței de fond este una legală, înlăturând însă considerentele referitoare la puterea de titlu executoriu a facturilor de energie electrică înserate în cuprinsul hotărârii atacate, în baza art.480 alin.1 din Noul C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză de S.C. E. F. SA, menținând în ființă sentința civilă atacată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta . prin AFEE Bistrița, cu sediul în localitatea Bistrița, .. 11, J. Bistrița Năsăud, îndreptat împotriva încheierii civile nr.315/CC/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ și privind pe intimatul B. I. moștenitor al defunctei B. M., cu domiciliul în Sângeorz Băi ., . Năsăud.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. M. V. C. L. C. A.
Fl.M./VF.
2 ex./24..06.2014.
Jud.fd.B. V.
| ← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr.... | Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1407/2014.... → |
|---|
