Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Pentru ca instanța să poată considera creditul acordat ca fiind exigibil, așa cum pretinde creditorul, acesta ar fi trebuit să recurgă la declararea exigibilității anticipate a contractului, fapt ce trebuia exhibat în fața instanței, în corelație cu data exactă la care a avut loc și cu suportul probator aferent; în plus, după cum s-a arătat în cele ce preced, creditorul avea și obligația contractuală de a-l notifica pe debitor cu privire la declararea scadenței anticipate a creditului. Având în vedere consecințele pe care declararea exigibilității anticipate a contractului le are în planul raporturilor dintre părți, instanța apreciază că acestui act juridic unilateral trebuie să i se acorde semnificația cuvenită și deci să fie tratat cu maximă responsabilitate, prezența echivocului neputând fi admisă.

Calitatea creanței de a fi exigibilă este o cerință ce se impune a fi respectată în mod imperativ și cumulativ, alături de toate celelalte exigențe impuse de lege, în absența sa neputând fi încuviințată cererea de executare silită.

În lumina considerentelor expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod proc. civ. care statuează lipsa caracterului cert, lichid și exigibil printre cazurile de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, instanța apreciază că nu este întrunită condiția caracterului exigibil al creanței, și, pe cale de consecință, va respinge cererea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva Încheierii civile nr. 8199/CC/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ a declarat apel . FUNDING II B.V., în contradictoriu cu C. L. L., solicitând instanței să se dispună schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de încuviințare a executării silite pentru următoarele motive:

In fapt, la data de 12.04.2007 între . C. L. L. a fost încheiat contractul de credit de consum înreg.sub nr.060CSF_ prin care BANCPOST SA acordă împrumutatului suma de 2700 CHF pe termen de 120 de luni.

Creanța izvorâtă din contractul de credit nr.060CSF_/12.04.2007, a făcut obiectul unui contract de cesiune încheiat între . E. N. EUROPE FUNDING II B.V. (actuala E. N. EUROPE FUNDING II B.V.), cesiune care a fost notificată debitoarei și pe care aceasta a acceptat-o în mod expres prin încheierea actului adițional nr.060LES_/04.11.2008 la contractul de credit bancar.

În urma neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către contestatoare la data de 29.07.2013, apelanta a procedat la declararea exigibilității anticipate a creditului și începerea procedurilor de executare silită împotriva debitoarei, în acest sens fiind adresată lui S. O. și Asociații o cerere de executare silită.

Menționăm că la data de 23.08.2013 i-a fost notificată debitorului declararea exigibilității anticipate a creditului, acesta prezentându-se personal în vederea ridicării corespondenței.

Ca urmare a înregistrării cererii de executare silită, executorul judecătoresc a procedat la formularea cererii de încuviințare a executării. La data de 13.09.2013, instanța a emis o adresă către S. O. și Asociații, solicitând ca până la termenul de judecată din data de 26.09.2013, să depună la dosarul cauzei dovada comunicării către debitor a notificării declarării exigibilității anticipate a creditului. Cererea a fost înreg.la S. O. ȘI Asociații sub nr.6334/18.09.2013, și datorită timpului limitat, iar actele au urmat un anumit circuit (de la executor la avocat, de la avocat la client).

Prin înch.civ.nr.8199/CC/2013 pronunțată la 17.10.2013, instanța de executare a respins cererea astfel formulată de executorul judecătoresc. In motivarea încheierii, instanța a reținut că, împrumutul a fost perfectat la data de 12.04.2007 pe o perioadă de 120 luni, motiv pentru care nu poate fi vorba despre o scadență la termen a creanței pretinse, câtă vreme creditorul nu a probat în nici un fel că ar fi declarat scadența anticipată a contractului de împrumut, astfel că nu poate fi stabilită nici data la care creditul ar fi devenit scadent.

Față de aceste considerente, se consideră că nu datorită relei credinței, ci datorită motivelor expuse mai sus, respectiv timpul limitat și circuitul pe care a trebuit să-l urmeze actele, apelanta. nu a putut să-și execute obligațiile la timp.

Conform art.242 NCPC, „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății potrivit legii, judecătorul pateu suspenda judecata arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”.

Astfel, instanța de judecată avea posibilitatea suspendării judecății, cu posibilitatea apelantei de a formula cerere de redeschidere a judecății, însă, instanța de judecată a respins cererea formulată de executorul judecătoresc, lipsindu-se de posibilitatea e a face dovada declarării anticipate a scadenței creditului într-un termen rezonabil.

Prin urmare, având în vedere faptul că fără a fi în culpă apelant creditoare nu și-a putut îndeplini obligațiile impuse în vedere de instanța de judecată și, având n vedere faptul că instanța de judecată nu a luat în considerarea disp.art.242 NCPC, lipsindu-i posibilitatea de a face dovada declarării exigibilității anticipate creditului, consideră că le-a fost nesocotit dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare prin instituirea unui termen atât de scurt.

Față de toate aceste aspecte, solicită instanței de apel să se dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată și schimbarea hotărârii de fond în tot, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.

In drept, invocă disp.art.466 NCPC.

Procedând la examinarea pieselor prezentului dosar, instanța de apel constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, argumentele așezate la fundamentul ei, legate de nedovedirea exigibilității creanței și implicit de nedovedirea condiției prescrisă de art. 662 alin. 4 din NCPC fiind solide și suficiente, justificând pe deplin soluția adoptată de respingere a cererii de încuviințare a executării silite în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 din NCPC.

În acest sens merită menționat că apelanta, devenită creditor al intimatei în urma cesiunii de creanță constatată prin actul adițional din 04.11.2009 a procedat în cursul aceleiași zile, respectiv în data de 29.07.2013, atât la întocmirea actului de sesizare a executorului judecătoresc cât și la notificarea declarării exigibilității anticipate a contractului de credit. În privința acestui ultim înscris menționat apelanta nu a probat însă că documentul ar fi fost primit efectiv de către debitorul intimat, în actul depus la dosar de abia în apel (f 7) fiind făcută mențiunea că se avizează nepredarea, fără a se face vreo altă mențiune cu privire la motivul returnării, infirmând astfel susținerile apelantei înserate în cuprinsul cererii de apel.

Raportat la împrejurările mai sus evocate și având în vedere că alăturat cererii de sesizare a instanței nu a fost depusă și dovada declarării exigibilității anticipate a creanței – act ce nu a fost prezentat deși instanța de fond i-a pus apelantei în vedere și i-a acordat două termene în acest sens, însumând un total de cinci săptămâni, invocând apoi în apel unele carențe de comunicare pe relația executor-avocat-creditor ce nu prezintă relevanță în soluționarea speței de față ( ar echivala cu invocarea propriei culpe procesuale) și care nu sunt de natură să conducă la desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în condițiile în care nici în apel nu a fost dovedită efectuarea efectivă a notificării debitorului intimat, potrivit clauzei înserată în art. 1.3.1 din actul adițional la contractul de credit.

Referitor la celălalt motiv de apel, respectiv neluarea de către instanța de fond a măsurii de suspendare a judecății dat fiind nesocotirea de către părțile din proces a obligațiilor stabilite în sarcina lor, instanța de apel constată că art. 242 din NCPC nu impune judecătorului soluția suspendării într-o atare situație, textul de lege lăsând la latitudinea judecătorului posibilitatea de a dispune sau nu suspendarea în raport de circumstanțele cauzei și de conduita procesuală a părților.

Pe cale de consecință, potrivit considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 din NCPC se va respinge ca nefondat apelul, menținând în ființă hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de . FUNDING II B.V. București, cu sediul ales la SCA E., E. și Asociații – București, . G. nr.10, parter, . în contradictoriu cu petentul S. O. SI ASOCIATII cu sediul în mun.Bistrița, ..37, .-Năsăud și intimatul-debitor C. L. L. domiciliat în mun.Bistrița, ., ., jud.Bistrița-Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2014.

P., JUDECATOR, GREFIER,

I. P. F. M. L. C. A.

Fl.M./VF.

2 ex./26.01.2014.

Jud.fd.V. V.