Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 295/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 11535/190/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 295/2014
Ședința Camerei de consiliu din 05 August 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M. M.
JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant G. H. LTD – prin mandatar ., împotriva Încheierii civile nr. 9512/CC/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ având ca obiect încuviințarea executării silite, privind pe intimat debitorul G. I.
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol ca urmare a suspendării cauzei în baza prev. art. 520 alin.4 C.pr.civ..
Instanța constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin încheierea civilă nr. 9512/29.ll.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. ll535/l90/20l3, s-a respins cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc C. A. R., din Bistrița, .. 7, jud. Bistrița-Năsăud, de încuviințare a executării silite în baza contractului de credit nr. RF_/2008, obiect al dosarului execuțional nr. 394/EX/2013, referitor la creditoarea G. H. LTD, cu sediul ales la mandatar ., din București, .. 21, . și debitorul G. I., cu domiciliul în Crăciunești, ., jud. Maramureș.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 632 alin. 1 C.proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
În speță, contractul de credit nr. RF_/2008 încheiat între Raiffeisen Bank SA și debitorul G. I., este titlu executoriu, calitate conferită de dispozițiile art. 120 din OUG 99/2006, raportat la art. 638 al. 1 pct. 3 C.proc.civ.C, potrivit căruia „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”. Însă, aceeași calitate nu o poate avea și contractul cadru de vânzare-cumpărare de creanțe neperformante încheiat între Raiffeisen Bank SA, în calitate de vânzător, G. H. Limited, în calitate de cumpărător și Top Factoring SRL, în calitate de administrator de creanțe, prin care se afirmă că petenta G. H. LTD a dobândit creanța și în baza căruia s-a formulat cererea de executare silită de către G. H. LTD, prin mandatar ..
Se are în vedere opinia majoritară care s-a conturat în practica judiciară recentă, în sensul că, dacă natura de titlu executoriu recunoscută de lege contractelor de credit încheiate cu o instituție de credit, are în vedere atât calitatea intuitu personae a creditorului (instituție de credit), cât și obiectul contractului (împrumut), aceasta nu se transmite pe calea cesiunii de creanță, iar contractul de cesiune nu constituie, în lipsă de alte dispoziții legale, titlu executoriu valabil în baza căruia poate fi demarată executarea silită.
Raportat la faptul că natura intuitu personae a titlurilor de creanță face imposibilă transmiterea acestei calități pe calea cesiunii, contractul de cesiune nu poate fi în sine calificat ca titlu executoriu în lipsa unei dispoziții legale speciale în acest sens. Astfel, pentru a putea solicita încuviințarea executării silite împotriva debitorului cedat, creditorul cesionar trebuie să obțină mai întâi o hotărâre judecătorească care să întrunească condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca fiind titlu executoriu, în urma promovării unei acțiuni în justiție împotriva debitorului având ca obiect răspundere civilă contractuală.
Pentru aceste motive, apreciind că, deși contractul de credit ce a făcut obiectul cesiunii este titlu executoriu, contractul de cesiune nu are această calitate, iar creditoarea cesionară nu deține un alt titlu executoriu, instanța a constatat că, raportat la prevederile legale sus menționate, nu se poate încuviința executarea silită solicitată.
Prin urmare, în baza art. 665 alin. 5 pct. 2 C.proc.civ., s-a respins ca nefondată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal apelanta G. H. LTD, care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii civile nr.95l2/CC/20l3 și să se admită cererea de încuviințare silită formulată de B. C. A. R., în dosarul execuțional nr. 394/ex720l3, creditor G. H. LTD,, debitor G. I..
In motivare s-a arătat că încheierea apelata este criticabila in primul rand pentru ca instanța de fond, in mod eronat și cu greșita interpretare a dispozițiilor art.120 din O.U.G. nr.99/2006, retine în considerente, „...daca natura de titlu executoriu recunoscuta de lege contractelor de credit încheiate cu o instituție de credit, are in vedere atât calitatea intuitu personae a creditorului (instituție de credit), cat si obiectul contractului (împrumut), aceasta nu se transmite pe calea cesiunii de creanța..."
Solicită a se reține că, între creditorul cesionar G. H. LTD si creditorul cedent Raiffeisen Bank SA, s-a încheiat un contract de cesiune de creanțe izvorâte dintr-un contract de credit, SI NU UN CONTRACT DE CESIUNE A CONTRACTULUI DE CREDIT, pentru a fi necesara o anumita calificare a cesionarului.
Din dispozițiile art.70 din O.U.G. nr.50/ privind contractele de credit pentru consumatori, rezulta in mod evident faptul ca banca poate cesiona unei terțe persoane atât drepturile băncii izvorâte in temeiul unui contract de credit, cat si contractul de credit însuși. In speța, cedentul a cesionat cesionarului G. H. LTD creanța deținută de banca împotriva debitorului G. I., împreună cu toate drepturile, accesoriile si garanțiile aferente, si nu contractul de credit.
Din dispoziția legală citată, care permite în mod expres atât transmisiunea drepturilor si obligațiilor izvorâte din contractele de credit, cat si a contractul de credit însuși, rezultă fără dubiu faptul ca susținerea instanței fondului cu privire la caracterul intuitu personae al contractului de credit nu este justificată si nu își găsește temei in dispozițiile legale. Actul juridic încheiat intuitu personae se caracterizează tocmai prin aceea ca nu este transmisibil către terți, nici el însuși și nici drepturile si obligațiile izvorâte din el, ceea ce nu se întâmplă în cazul contractului de credit; nu numai ca legea nu interzice transmisiunea, dar o permite și o reglementează în mod expres.
Totodată, instanța de fond, nu a avut în vedere faptul că, prin contractul de cesiune de creanțe din 07.09.2011, cedentul a transferat cesionarului o creanță certă, lichidă si exigibilă izvorâtă din contractul de credit RF_/2008, împreună cu toate drepturile, accesoriile, acțiunile si garanțiile pe care cedentul le avea in legătura cu creanța cedata, conform art.1396 din vechiul cod civil, aplicabil in speța. Astfel, prin contractul de cesiune de creanța se transmite creanța așa cum se afla în patrimoniul cedentului, inclusiv în ceea ce privește natura de titlu executoriu a contractului de credit din care s-a născut creanța cesionată.
Este foarte important de subliniat în acest context că cesiunea de creanța este o modalitate de transmisiune a obligației, iar nu de transformare a acesteia; caracteristicile raportul juridic obligațional, prin efectul cesiunii, nu se modifică în vreun fel. A susține că prin cesiunea de creanță se modifică însăși natura juridică a izvorului creanței cesionate nu poate să fie în niciun fel susținut de dispoziții legale, principii de drept sau interpretări ale normei juridice.
Conform art.1391 din vechiul cod civil, aplicabil in speța fata de momentul nașterii creanței cesionate, la strămutarea unei creanțe, predarea între cedent si cesionar se face prin remiterea titlului. In speța, conform art.1391 coroborat cu art.1396 din vechiul cod civil, contractul de credit RF_/2008 reprezintă titlul din care s-a născut creanța cesionată de cedentul Raiffeisen Bank SA către cesionarul G. H. LTD. Contractul de credit RF_/2008, își păstrează si după cesiunea creanței izvorâte din acest contract, avantajele conferite legiuitor, inclusiv puterea de titlu executoriu reglementata de art.120 din OUG nr.99/2006, aceasta fiind o calitate acordata contractului de credit si nu posesorului contractului de credit. Indiferent de natura transmisiunii creanței, actul juridic din care izvorăște creanța cesionata, in speța contractul de credit, își păstrează caracterul de titlu executoriu, deoarece acesta a fost încheiat între o bancă și un împrumutat, aspect care nu s-a schimbat ca urmare a intervenirii cesiunii de creanța. Prin perfectarea cesiunii de creanța, nu putem considera ca acest contract de credit a fost încheiat de o alta persoană decât banca. Contractul de credit nu are caracter inuitu personae în ceea ce privește instituția de creditare, așa cum a demonstrat mai sus. Astfel, caracterul de titlu executoriu se păstrează indiferent de calitatea pe care o are persoana fizică sau juridică care preia de la creditorul cedent creanța izvorâta din contractul de credit împreună cu toate drepturile, garanțiile si accesoriile creanței cedate.
Nu în ultimul rând, arătă că procedând la respingerea cererii de încuviințare a executării pentru motivele evocate in considerentele încheierii atacate, judecătorul fondului a nesocotit efectele prevăzute de lege pentru cesiunea de creanța. Atât legiuitorul de la 1864, cat si cel actual, au prevăzut pentru cesiunea de creanțe efecte de transmisiune completa a drepturilor si obligațiilor pârtilor: debitorul poate să invoce împotriva creditorului cesionar toate apărările pe care le-ar fi putut invoca împotriva creditorului originar, iar creditorul cesionar preia creanța cu toate accesoriile, garanțiile si mijloacele procedurale de protejare a acesteia. Aceasta interpretare este in concordanta si cu Principiile Unidroit, care, in art. 9.1.14 prevăd ca odată cu cesiunea creditorul cesionar preia creanța cu toate drepturile creditorului cedent, atât la executarea obligației transmise prin cesiune, cât și la asigurarea realizării acestei obligații.
De asemenea, doctrina consacrata, dar si cea recenta, sunt in concordanta cu interpretările noastre si cu voința legiuitorului, indiferent de epoca. Astfel, profesorii S. si B., in lucrarea Teoria generala a obligaților, arată, în ceea ce privește efectele cesiunii de creanța: „...Cesionarul devine creditor in locul cedentului, preluându-i toate drepturile. Creanța rămâne neschimbata, in sensul ca-si păstrează natura (civila sau comerciala), garanțiile care o insoteau..."
In lucrarea Noul cod civil - Comentariu pe articole colectivul de autori, coordonați de profesorul F. Baias arata că „...se transmit odată cu creanța si toate acțiunile al căror titular era cedentul pana la momentul cesiunii.... Titlul executoriu obținut de cedent înainte de cesiunea de creanța își păstrează forța executorie și in favoarea cesionarului, după realizarea cesiunii."
In consecința, creditorul cesionar G. H. LTD, la data cesiunii de creanțe din 07.09.2011, a preluat de la cedentul Raiffeisen Bank SA creanța deținută de aceasta împotriva debitorului G. I., creanța izvorâta din contractul de credit RF_/2008, împreuna cu toate drepturile, garanțiile acțiunile si accesoriile pe care cedentul le avea la data cesiunii in legătura cu creanța cedata, inclusiv dreptul de a proceda la executarea silita a contractului de credit din care izvorăște creanța cedata.
Nu se poate retine nici susținerea instanței fondului conform căreia executarea nu se poate încuviința întrucât contractul de cesiune de creanțe nu este titlu executoriu. Debitorul G. I., datorează debitul restant in temeiul contractului de credit, si nu in temeiul contractului de cesiune de creanța. Contractul de cesiune de creanța face dovada, in speța, a calității procesual active a G. H. Ltd.. Acest contract nu reprezintă izvorul obligației debitorului, care rame obligat in temeiul contractului de credit, care nu își modifică natura juridică prin cesiunea de creanță.
In continuare, arătă că este greșită și neconformă cu dispozițiile legale in materia cesiunii de creanțe, aprecierea instanței de fond, care susține in încheierea apelata faptul ca, pentru a obține încuviințarea executării silite împotriva debitorului G. I., creditorul cesionar ar trebui sa formuleze o acțiune in justiție având ca obiect răspundere civila contractuala. Este de asemenea greșita aprecierea primei instanțe in sensul ca pentru creditorul cesionar G. H. LTD, contractul de credit RF_/2008 nu ar putea avea valoare de titlu executoriu si ca, pentru stabilirea întinderii drepturilor creditorului cesionar ar fi necesara o judecata având ca obiect răspundere civila contractuală.
Solicită a se reține că, atâta vreme cat: (i)cedentul a transferat cesionarului o creanța, impreuna cu toare drepturile, accesoriile, acțiunile si garanțiile aferente, inclusiv cu dreptul de a solicita executarea silita a contractului de credit din care s-a născut creanța cedata; (ii) cedentul a remis cesionarului titlul din care s-a născut aceasta creanța cesionata, in speța contractul de credit RF_/2008, in original; (iii) cedentul nu a transferat cesionarului contractul de credit (nu a operat o cesiune de contract) ci creanța născuta din acest contract de credit; o acțiune in răspundere contractuala formulata de cesionar in contradictoriu cu debitorul ar fi lipsita de interes. Creanța cesionata este născuta dintr-un contract de credit, care are valoarea de titlu executoriu obținut înainte de cesiunea creanțelor conform dispozițiilor art.120 OUG 99/2006, coroborat cu art.638 alin (3) din noul cod de procedura civila, care își păstrează forța executorie si în favoarea cesionarului, după realizarea cesiunii de creanță.
2. Pe lângă motivele de fond, arătate pe larg in paragrafele anterioare, exista si doua aspecte procedurale, legate de tehnica redactării hotărârii judecătorești si de deontologia magistratului.
Astfel, un alt aspect care ridica semne de întrebare asupra temeiniciei si legalității încheierii apelate, si a modului de soluționare a cererilor de încuviințare e executării silite, este si acela al considerentelor încheierii care sunt in integralitate identice cu cele din alte încheieri pronunțate de către complete de judecata diferite ale aceleași instanțe. Depune în acest sens câteva încheieri pronunțate de judecători diferiți in care se poate lesne observa identitatea menționată.
Mai mult, instanța de fond a reținut în considerentele încheierii apelate, „se are in vedere opinia majoritara care s-a conturat in practica judiciara recenta ..." dar nu aduce nici un fel de argumente juridice clare, nu identifica nici o decizie/sentința relevanta, in condițiile in care legislația in materie nu a suferit modificări recente. încheierile identice (si nu ne referim aici la identitatea de practica, care este fireasca in spete similare) pronunțate de alți judecători ai instanței si preluate mutatis mutandis în încheierea apelată nu pot fi considerate practica relevantă.
Mai mult decât atât, îndoielile asupra legalității si temeiniciei încheierii apelate sunt cu atât mai justificate cu cat aceeași instanța de fond care a pronunțat aceasta încheiere a încuviințat in trecutul foarte apropiat cereri de executare silita formulate de subscrisa în spete identice. Depune în dovedire încheierii pronunțate de judecătorul fondului în dosare absolut identice cu cel care a format obiectul încuviințării respinse, prin care acesta a încuviințat executarea fără a chestiona caracterul de titlu executoriu al contractului de credit. In condițiile în care legislația si doctrina nu au cunoscut interpretări contrare si dispute pe aceasta problema, menținând același trend cel puțin în ultimul secol, nu înțeleg cum, de la o lună la alta, judecătorul fondului a putut să își schimbe atât de radical opinia...
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și în coordonatele stabilite de art. 476 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, procedând la o corectă interpretare a probelor administrate și la o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Criticile formulate de apelantă sunt nefondate în condițiile în care natura de titlu executoriu este recunoscută de lege contractelor de credit încheiate cu o instituție de credit în temeiul calității intuitu personae a creditorului (instituție de credit) și a obiectului contractului (împrumut), care nu se transferă automat pe calea cesiunii de creanță.
Ca atare, plecând de la premisa că acest caracter intuitu personae a contractului de credit și obiectul special a acestui contract sunt decisive și esențiale pentru calificarea de către lege a acestor contracte ca fiind titluri executorii și având în vedere imposibilitatea de transmitere pe calea cesiunii a calității de creditor, Tribunalul consideră că prezenta creditoare cesionară apelantă nu deține un titlu executoriu.
Prin urmare, așa cum a statuat și prima instanță, pentru a putea solicita încuviințarea executării silite împotriva debitorului cedat, creditorul cesionar are posibilitatea procesuală de a promova o acțiune în răspundere civilă contractuală pentru a obține astfel o hotărâre judecătorească care să întrunească condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca fiind titlu executoriu.
Pentru argumentele arătate, considerând criticile formulate ca fiind fără suport și apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză de G. H. LTD, menținând astfel în ființă încheierea civilă atacată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NU,MELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de G. H. LTD, înregistrată în Cipru sub nr. HE242l68, cu sediul social în l6 Kyriakos Matsis, Eagle House, ., l082 Nicosia, Cipru, cu sediul în ales în București, ..2l, ., împotriva încheierii civile nr.9512/CC/20l3 pronunțată în Camera de consiliu la 29.ll.2013, în dosarul nr._, privind pe intimatul debitor G. I., domiciliat în loc.Crăciunești, ., jud.Maramureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de consiliu din 05 august 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. M. M. C. V. L. C. A.
Red/dact
CV/CR/4 ex.
19.08.20l4
| ← Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1520/2014.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
