Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 12326/190/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 123/2014
Ședința camerei de consiliu din 23 aprilie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: G. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta ., împotriva Încheierii civile nr._/CC/06.12.2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat, legal timbrat.
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art.131 alin.1 și art.95 pct.2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză.
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin încheierea civilă nr._/CC/06.12.2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a respins cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII, de încuviințare a executării silite în baza facturii fiscale nr._/11.09.2013 și a facturii fiscale nr._/10.10.2013, obiect al dosarului execuțional nr. 1523/2013, referitor la creditoarea ., succesoare de drept a . de F. a Energiei Electrice, E. F. Transilvania Nord SA, prin AFFE Bistrița, și debitoarea ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 632 alin. (1) NCPC executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. A.. (2) al aceluiași articol prevede că sunt titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 5 alin. (3) din HG 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A., conform cărora „filialele Societății Comerciale "E." - S.A., prevăzute la art. 1 alin. (2), preiau, conform obiectului lor principal de activitate, toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, facturile de energie electrică constituind titlu executoriu”.
Procedând la interpretarea gramaticală și teleologică a normei invocate, instanța reține că articolul invocat nu poate conferi caracter de titlu executoriu facturilor fiscale emise de creditoare consumatorilor.
Astfel, pe de o parte, se observă că teza finală a articolului cuprinde gerunziul verbului „a constitui”, „constituind”, și nu indicativul prezent „constituie”, care ar accentua caracterul imperativ al dispoziției respective, conform prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Pe de altă parte, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea HG 675/2007, instanța reține că sensul articolului de care se prevalează creditoarea nu poate fi acela de recunoaștere a caracterului executoriu a facturilor fiscale emise consumatorilor, de natura celor depuse la dosar, de vreme ce actul normativ vizează, așa cum prevede chiar titlul său, reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A.
Raportat la aspectele reținute anterior și ținând seama de dispozițiile art. 665 alin. (5) pct. 2 NCPC, instanța a respins cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești O. și ASOCIAȚII de încuviințare a executării silite a debitoarei ., în baza facturilor fiscale nr._/11.09.2013 și nr._/10.10.2013.
Împotriva încheierii civile nr._/CC/06.12.2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, S.C. E. F. S.A. în termen legal, a declarat apel, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a încheierii atacate și încuviințarea executării silite împotriva debitoarei ., solicită, de asemenea, în conformitate cu prevederile art.453 NCPC, să fie obligat debitorul-intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
In motivarea apelului se arată că, prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc O. și ASOCIAȚII la data de 18.12.2013, în temeiul art.5 alin.(3) din HG 675/2007, coroborat cu prevederile art. 622,632 și 663 NCPC, a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitoarei ., întrucât aceasta din urmă nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a sumei de 2.568,23 lei stabilită prin titlurile executorii constând în: factura fiscală nr._ din data de 11.09.2013, respectiv factura fiscală nr._ din data de 10.10.2013.
Prin încheierea din data de 18.11.2013, executorul judecătoresc a admis cererea apelantei, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită nr. 1523/18.12..2013, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei. De asemenea, a dispus încuviințarea executării silite a titlurilor executorii.
In susținerea cererii a invocat prevederile art. 5 alin. (3) din HG 675/2007 privind reorganizare prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale E. SA, respectiv prevederile HG 930/2010, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea unor furnizori de energie electrică aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri, prin înființarea Societății Comerciale "E. F." - S.A, a arătat textele de lege din care a reieșit, fără putință de tăgadă că societatea apelantă este succesoarea de drept a . de F. a Energiei Electrice, E. F. Transilvania Nord SA, astfel încât cererea noastră de executare silită, a fost întemeiată în fapt și în drept.
Cu toată această stare de fapt și de drept arătată mai sus, dovedită, prin încheierea atacată, instanța de executare a soluționat cererea de încuviințare a executării silite cu ignorarea textului HG 675/2007 invocată de apelantă și, pe cale de consecință a respins cererea cu motivarea că:
Procedând la interpretarea gramaticală și teleologică a normei invocate, instanța reține că articolul invocat nu poate conferi caracter de titlu executoriu facturilor fiscale emise de apelantă, urmare faptului că teza finală a articolului cuprinde gerunziul verbului "a constitui, constituind", și nu indicativul prezent "constituie", care ar accentua caracterul imperativ al dispoziției respective, conform prevederilor art.38 alin.(2) din Legea 24/200 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative;
Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea HG 675/2007, instanța reține că sensul articolului 5 alin (3) din HG 675/2007 nu poate fi acela de recunoaștere a caracterului executoriu a facturilor fiscale emise consumatorilor, de natura celor depuse la dosar, de vreme ce actul normativ vizează, așa cum prevede chiar titlul său, reorganizarea prin divizare parțială a societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale E. SA.
Raportat la criticile instanței de executare, se apreciază că aceasta a comis o eroare, interpretând greșit probele existente la dosar, a H.G.nr.675/2007, a Legii nr.24/2000, respectiv cu ignorarea dispozițiilor Deciziei nr.57/1999 privind contractele cadrul de furnizare a energiei electrice emisă de A.N.R.E., pe cele ale Legii nr.318/2003-legea energiei, așa cum a fost modificată prin Legea nr.13/2007, care la rândul său a fost modificată prin Legea nr.123/2012, respectiv prevederile legale care reglementează forma de reorganizare a unei societăți comerciale prin divizare parțială respectiv prin fuziune prin contopire și anume Legea nr.31/1990, respectiv la prevederile Codului de procedură civilă.
Cu privire la prima critică formulată de instanța de executare, supune atenției instanțe, următoarele considerente: în lipsa unui Cod de procedură administrativ, definiția actului administrative o găsim în prezent în Legea 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căreia actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Actul administrativ concretizează voința autorității publice ca subiect de drept special, investit cu putere publică și, în consecință, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic de drept public.
Actul administrativ este obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența sa, pentru autoritatea publică emitentă sau inferioară, precum și pentru autoritatea publică superioară; actul administrativ este executoriu din oficiu, în sensul că poate fi executat imediat după aducerea sa la cunoștința persoanelor interesate, respectiv publicarea sa, așadar din momentul din care produce efecte juridice; actul administrativ are forță executorie și impune unilateral fără ca, de regulă, contestarea sa să aibă efect suspensiv de executare; actele administrative sunt emise pe baza legii, în scopul executării sau organizării executării legii; actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, formulate în abstract, destinate unui număr nedeterminat de persoane; un astfel de act este fiind și Hotărârea de Guvern;
Interpretarea gramaticală a normei juridice constă în lămurirea conținutului ei pe baza regulilor gramaticii, ceea ce presupune folosirea procedeelor de analiză morfologică și sintactică a textului legal, ținându-se cont de înțelesul termenilor utilizați în textul respectiv, de legătura dintre acești termeni, de construcția propoziției sau a frazei, de particulele întrebuințate, precum și de semnele de punctuație.
Pe de altă parte, interpretarea istorico-teleologică, constă în stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual într-un context istoric; art.38 alin.(2) din Legea 24/2000, stipulează că în redactarea "actului normativ, de regulă, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a se accentua caracterul imperative al dispoziției respective":
Analizând din punct de vedere gramatical art.38 alin.(2) din Legea nr.24/2000, se poate observa că legiuitorul nu stabilește obligativitatea ca verbele utilizate într-un act normativ să fie la timpul prezent, ca o condiție sine-qua non a asigurării caracterului imperativ al dispoziției respective, ca o condiție a accentuării caracterului imperativ al acesteia; după cum este bine știut, caracterul imperativ al unei Hotărâri de Guvern este statuat de art. 12 alin.(3) din Legea nr.4/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și nu de art.38 alin.(2) din Legea nr.24/2000 așa cum greșit a reținut instanța de executare.
Cu privire la cea de a doua critică formulată de instanța de executare, supune atenției instanței, următoarele considerente:
Pentru a fi valabil, un act administrativ trebuie să îndeplinească patru condiții:
- să fi emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale,
- să fi emis în forma și cu respectarea procedurii prevăzute de lege,
- să fie conform cu Constituția, legile și actele normative în vigoare, să fie conform cu interesul public urmărit de lege. Sub aspectul formei, actul administrativ trebuie să cuprindă: titlul; formula introductivă și preambulul; partea dispozitive; atestarea autentică a actului normativ (semnarea, stampilarea); contrasemnarea actului administrativ.
Titlul actului administrative cuprinde denumirea generică a actului, precum si obiectul reglementării exprimat sintetice, existând obligativitatea să fie în concordanță cu cuprinsul actului administrativ;
Partea dispozitivă a actului administrativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera respectivă, elementul structural de bază constituindu-l articolul care cuprinde de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date; în cazul în care dispoziția are o anumită întindere, un articol poate avea două sau mai multe alineate;
Față de cele de mai sus, finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea unui act administrativ, în speță Hotărârea de Guvern nr.675/2007, este data de partea dispozitivă a actului administrativ și nu de titlul acestuia, cum greșit a reținut instanța de executare;
Sensul art.5 alin.(3) din HG nr.675/2007 nu este doar de recunoaștere a caracterului executoriu al facturilor de energie electrică emise de apelantă către consumatori, ci este și de recunoaștere a caracterului executor al facturilor de energie electrică emise de apelantă către consumatori.
În altă ordine de idei, . este succesoarea de drept a S.C. E. S.A. Filiala de F. a Energiei Electrice, E. F. Transilvania Nord SA, având în vedere următoarele:
Potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din HG 930/2010, "înființarea Societății Comerciale "E. Fumizare"-SA, se face în conformitate cu dispozițiile Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile prevăzute de prezenta hotărâre, prin operațiuni de fuziune, în condițiile art.238 alin.(1) lit.b) din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a celor 3 societăți comerciale prevăzute la alin.(1), filiale ale Societății Comerciale"E."SA"
Prin urmare, .-filială a .), a luat ființă prin fuziunea prin contopire a trei societăți comerciale-filiale ale . care au fost dizolvate fără lichidare, ca efect al reorganizării și care și-au transferat patrimoniile în totalitatea lor societății pe care o constituie și care, la rândul ei este filială a . genere, dizolvarea societății are drept consecință "deschiderea procedurii de lichidare (conform art.223 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată); "dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societății sau în alte cazuri prevăzute de lege (situația subscrisei).
O societatea comercială dispare ca entitate economică, socială și juridică o dată cu dizolvarea și lichidarea ei; lichidarea unei societăți comerciale constă dintr-un "ansamblu de operații care, după dizolvarea societății, au ca obiect realizarea elementelor de activ (transformarea activului în bani) și plata creditorilor, în vederea partajului activului net rămas între asociați"; după cum rezultă din această definite, lichidarea este precedată de dizolvarea societății comerciale; în acest caz al dizolvării, calitatea de persoană juridică a societății comerciale se menține numai pentru o anumită perioadă, în vederea lichidării, pe când lichidarea marchează dispariția definitivă a persoanei juridice;
În cazul fuziunii prin contopire, este vorba de contopirea a două sau mai multe subiecte colective de drept pentru a alcătui un nou subiect colectiv de drept și are ca efect încetarea existenței persoanelor juridice contopite și constituirea unei persoane juridice noi, operând o transmisie universală între subiectele de drept care își încetează existența și subiectul de drept nou format, în virtutea căreia acesta din urmă preia integral, de la cei dintâi, bunurile, drepturile, obligațiile, inclusive contractele deja încheiate la data reorganizării, devenind astfel răspunzător pentru neexecutarea lor.(art.235 Cod civil).
Prin art.638 aiin.1 pct.3 Cod proc.civilă, legiuitorul recunoaște puterea executorie și unei alte categorii de înscrisuri, respectiv "alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie", iar prevederile art.5 alin.3 din HG 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parțial a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energie! electrice, filiale ale Societății Comerciale "E."SA, stabilesc faptul că factura de energie electrică constituie titlu executoriu; în continuare HG 930/2010 nu abrogă dispozițiile HG 675/2007, ci îi aduce doar completări, menținând normele care vizează strict reorganizarea furnizorilor de energie electrician scopul căreia a fost adoptată.
In subsidiar, înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, argumentând prin aceea că în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sitactio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur); după cum se poate observa, efectul de "lucru judecat al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni: stricto sensu, semnifică autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea); lato sensu, semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă care exprimă adevărul si că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).
În susținerea excepției se invocă următoarele hotărâri judecătorești prin care instanțele de judecată au admis că HG 930/2010 preia dispozițiile art.5 alin.(3) din GH 675/2007 cu privire la caracterul de titlu executoriu a facturilor fiscale:
Judecătoria Satu M., prin încheierea 2046/02.07.2013, Dosar_ ;
Judecătoria B. M., prin încheierea 7780/26.07.2013, Dosar_ ;
Judecătoria Baia M., prin încheierea 7828/30.07.2013, Dosar_ ;
Judecătoria Baia M., prin încheierea 7837/30.07.2013, Dosar_ ;
Judecătoria Baia M., prin încheierea 7841/31.07.2013, Dosar_ ;
Tribunalul Maramureș, prin Decizia civilă nr.39S/04.10.2013, Dosar_ ;
Tribunalul Maramureș, prin Decizia civilă nr.43/10.10.2013, Dosar_ ;
Tribunalul Maramureș, prin Decizia civilă nr.48/25.10.2013, Dosar_ ;
Nu în ultimul rând, se apreciază că practica judiciară unitară este esențială pentru creștere încrederii în actul de justiție, sens în care se anexează prezentei, încheieri de încuviințare a executării silite pronunțate de instanțe de judecată în situații similare, precum și încheieri de încuviințare pronunțate de alte instanțe.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului constată că apelul declarat în cauză nu est fondat.
Potrivit prev.art. 632 alin.l NCPC executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu iar conform alin.2 constituie titluri executorii hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri car potrivit legii pot fi puse în executare.
De asemenea potivit art.665 alin.2 și 3 din același cod, instanța de executare poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege.
Noțiunea de lege care trimit textele de procedură nu are în vedere sensul general și comun al termenului ci cel restrâns că procedura de executare silită reprezintă a II-a procesului civil guvernată de norme de procedură specifice.
Or, conform art.l26 alin.2 din Constituția României, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege.
In concluzie nici un înscris, în speță facturile fiscale derivate din furnizarea de energie electrică pentru consumatori nu pot fi considerate ca fiind titluri executori deoarece nu sunt reglementate prin lege și sunt calificate ca fiind titluri executorii prin HG nr. 675/2007 care nu are putere de lege, ci este un act administrativ subordonat legii.
In consecință nu se poate încuviința executarea silită în temeiul facturilor de energie electrică.
Mai este de menționat că în speță nu se soluționează fondul unei cauze în sensul art.430 alin.l NCPC și în consecință în cauză nu poate fi incidentă excepția autorității de lucru judecată și nu se pune nici problema practicii unitare.
Pentru considerentele menționate tribunalul în baza art.480 alin.l NCPC va respinge apelul formulat ca fiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta ., cu sediul în Bistrița, ..ll, jud.Bistrița-Năsăud, îndreptat împotriva încheierii civile nr.10.507/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr.12._ și privind pe intimata ., cu sediul în loc.D., ., cam.2, jud. Bistrița-Năsăud.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
F. M. V. C. G. H.
CV/VF/CR
2 ex./l8.09.2014.
Jud.fd.O. G.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Suspendare provizorie a executării. Hotărâre din 07-05-2014,... → |
|---|
