Pretenţii. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 8666/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 215/2014
Ședința publică din 23 Aprilie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR F. M.
JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul D. C., împotriva Sentinței civile nr.1319/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 09 aprilie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise pentru termenul din 16 aprilie 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat la data de azi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin Sentința civilă nr.1319/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul D. C., în contradictoriu cu reclamanta S.C.R. P. SRL, s-a respins excepția prematurității formulării acțiunii și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul D. C., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.R. P. SRL, în contradictoriu că pârâtul D. C., și, pe cale de consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 16.671,48 lei, reprezentând preț neachitat potrivit contractului de plată nr.113/03.06.2011, penalități de întârziere, pentru fiecare zi, până la data plății efective, la nivelul dobânzii de referință a BNR pentru anul în curs, în condițiile art.5.4 din contractul de colaborare nr.124/03.06.2011, încheiat între părți, fiind totodată anulată ca netimbrată cererea reconvențională, formulată de pârâtul D. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului D. C., instanța o va respinge, având în vedere obligația asumată în nume propriu de acesta prin convenția de plată nr.113/03.06.2011, respectiv recunoscută, ca atare, de acesta, în sensul în care deși citat cu mențiunea personal la interogator, nu a înțeles să răspundă și nu în ultimul rând în considerarea principiului instituit prin textul art.1039 Cod civil.
Totodată, prima instanță, a reținut că pârâtul, prin convenția mai sus menționată, a înțeles să-și asume și în nume propriu și în solidar cu societatea al cărei administrator este, respectiv S.C.D.-LEAGUE SRL Bistrița, achitarea întregii creanțe în cuantum de_,31 lei, este la latitudinea reclamantului, în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, dacă înțelege să introducă, formuleze acțiune împotriva ambilor pârâți, sau numai împotriva unuia. În ce privește excepția prematurității formulării cererii, în sensul în care se susține că nu au fost îndeplinite cerințele art.720 ind.1 alin.3 Cod proc. civilă, în raport de faptul că, înștiințarea de convocare la conciliere nu a fost primită de pârât ci de către mama acestuia, fiind tardivă, urmează a fi înlăturată, având în vedere dovada, cu înscrisul depus la dosar, care atestă faptul convocării pârâtului la conciliere, astfel încât și această excepție se va respinge. În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de faptul că împotriva societății debitoare – S.C D. League SRL, este deschisă procedura insolvenței, de asemenea urmează a fi respinsă întrucât, reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată societatea, nu este parte în proces, aspectul invocat fiind irelevant.
Instanța de fond a mai precizat că raportul juridic între cele două părți litigante s-a născut sub imperiul vechiului Cod civil, astfel că analizarea temeiniciei pretențiilor reclamantei se impune a fi făcută prin prisma condițiilor prevăzute în legislația în vigoare la acel moment. Astfel, în privința primului capăt de cerere, instanța reține aspectul că factura reprezintă un veritabil contract în formă simplificată, conținând toate elementele necesare prevăzute prin art. 948 Cod civil. Fiind un contract în formă simplificată, acesta este guvernat de principiul forței obligatorii, principiu consacrat în dispozițiile art. 969 cod civil potrivit cu care „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. În scopul executării obligațiilor asumate printr-o convenție, dar și pentru a nu înfrânge principiul forței obligatorii a contractului, legiuitorul a instituit, în art. 970 al. 1 Cod civil, în sarcina contractanților, obligația de a executa convențiile cu bună – credință.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că, la data de 03.06.2011 între reclamantă și S.C. D. League S.R.L, al cărei administrator este pârâtul D. C., s-a încheiat Contractul de colaborare nr. 124, având ca obiect stabilirea condițiilor în care se vor desfășura relațiile comerciale intre furnizor și client. În acest sens, reclamanta, în calitate de furnizor, urma să livreze produsele ce fac obiectul comenzilor ferme iar beneficiarul să preia bunurile comandate cu obligația corelativă de a achita prețul convenit în condițiile art. 5 din Contract, respectiv în 14 zile calendaristice de la data facturării. Ulterior la 03.06.2011, prin convenția de plată nr.113/03.06.2011, pârâtul personal șia asumat obligația de plată a creanței în cuantum de_,31 lei, pe care nu a înțeles să o achite de la această dată, și nici pe parcursul soluționării cauzei, în sensul în care deși citat cu mențiunea la interogator nu a înțeles să răspundă, astfel încât instanța în aplicarea principiului instituit prin textul art. 225 Cod proc. civilă, va aprecia recunoașterea acestei obligații asumate prin înscrisul din 03.06.2011. Așa fiind, văzând ansamblul materialului probator administrat în cauză, constatând că reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil a pretențiilor sale, în raport de dispozițiile art. 969 Cod civil, și ale convenției de plată nr.113/03.06.2011, prin care și-a asumat în nume propriu pârâtul obligația de plată a sumei din petitul acțiunii, instanța va admite ca fiind fondată acțiunea formulată, sens în care va obliga pârâtul la plata sumei de 16.671,48 lei, reprezentând preț neachitat potrivit contractului de plată nr.113/03.06.2011, penalități de întârziere, pentru fiecare zi, până la data plății efective, la nivelul dobânzii de referință a BNR pentru anul în curs.
Prima instanță a mai precizat că în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzelor art. 5. 4 din contractul de colaborare nr.124/2012, instanța reține că: potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Văzând reținerile de mai sus, împrejurarea că în ședința camerei de consiliu din data de 23.01.2013 s-a respins cererea pârâtului de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale, instanța apreciază că excepția netimbrării invocată din oficiu în cauză este întemeiată, astfel că o va admite și pe cale de consecință va anula acțiunea pârâtului.
Împotriva Sentinței civile nr.1319/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, recurentul D. C., în contradictoriu cu intimata . a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței, iar rejudecând respingerea cererii ca neîntemeiată cu motivarea că instanța de fond a reținut o stare de fapt care nu corespunde adevărului și a ignorat în mod nepermis sau a interpretat greșit probele de la dosar. Singurele probe în baza cărora a fost soluționată cauza pe fond, a fost proba cu înscrisuri depusă de reclamant și interogatoriul pârâtului, interogatoriu ce nu a fost depus la dosar, mai mult decât atât cauza a fost strigată la deschiderea ședinței la cererea avocatului reclamantei, iar în momentul când a apărut în sala de ședință, cauza era luată, încălcând art.104 alin.11 din Regulamentul 387/2005 (ordine interioară a instanțelor).
Pe fondul judecății, față de excepțiile și apărările invocate, învederează instanței că la soluționarea excepției prematurității cererii, instanța a fost indusă în eroare, în mod voit, astfel, convocarea la conciliere depusă la dosar este trecută data de 18.07.2012, iar pe cea trimisă anterior chemării în judecată 18.06.2012, a fost îndeplinită de reclamantă tardiv, fără a se respecta disp.art.720/1, alin.3 din Cod proc.civilă, astfel că data convocării a fost fixată cu cel puțin 11 zile, mai devreme decât data expedierii scrisorii, fiind primită de către mama sa la 02.07.2012, astfel că a fost pus în imposibilitatea de a da curs solicitării, lucru pe care l-a descoperit la studiul dosarului, după pronunțare, astfel că atașează dovada cu comunicarea trimisă la pârât, unde se vede data convocării. La fel celelalte excepții au fost soluționate de instanța de fond prin aplicarea greșită a legii, iar pentru a asigura o judecată unitară, în temeiul art.312 alin.3 C.pr.civ., se impune casarea în întregime a sentinței recurate.
Acțiunea admisă prin sentința recurată nu putea fi admisă, întrucât persoana fizică D. C., nu are calitate procesuală pasivă pentru nici unul din petite astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive trebuie să fi admisă iar pe de altă parte trebuia admisă excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât împotriva debitoarei este deschisă procedura insolvenței, în dosarul nr._, încă din data de 27.03.2012, cum bine a menționat și reclamanta, fiind aplicabile atât disp.art.36 din Legea nr.85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, cât și ale art.41, alin.1 „nici o dovadă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”.
Recurenta a mai menționat că răspunderea solidară, a pârâtului, în solidum cu debitoarea, art.1443 C.civ., este inoperantă, deoarece prezentul text invocat, se aplică exclusiv contractelor de locațiune, în special celor care se denunță pentru neplată, nu este cazul iar reclamantul nu numai că nu a denunțat contractul, în cauză, ci s-a înscris la masa credală a societății debitoare, cu o creanță de 16.671,48 lei, fiind înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, astfel că are calitatea de creditor în procedura reglementată de Leg.nr.85/2006, încă din luna ma9i 2012, cu mult înainte de prezentul demers judiciar. În condițiile în care contractul de colaborare nr.124/03.06.2012, va fi considerat valabil de către instanță, iar obligațiile de plată îi incumbă, solicitând să se ia în considerare doar livrările de marfă și facturile scadente, după data menționată supra, în virtutea faptului că legea civilă nu retroactivează, produce efecte doar pentru viitor. Astfel că din totalul datoriei de plată cerut, să fie scăzută datoria eșalonată, prin convenția de plată nr.113/03.06.2012, iar instanța să mențină obligațiile de plată, în solidum doar pentru debitele născute după semnarea contractului, în cuantum de 1.865,17 lei.
Intimata-reclamantă . a formulat „concluzii scrise” (f.29-31), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se respingă recursul și, pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sent.civ.nr.1319/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Intimata apreciază considerentele recurentului ca fiind lipsite de temei legal și formulate cu interpretarea greșită a legii și fără o justă apreciere a probelor cauzei. La data de 03.06.2011, între . a cărui administrator este pârâtul D. C., s-a încheiat contractul de colaborare nr.124, având ca obiect stabilirea condițiilor în care se vor desfășura relațiile comerciale între furnizor și client, intimata având calitatea de furnizor urma să livreze produsele ce fac obiectul comenzilor ferme, iar beneficiarul să preia bunurile comandate cu obligația corelativă de a achita prețul convenit în condițiile art.5 din contract, respectiv 14 zile calendaristice de la data facturării. Precizând că relația comercială efectivă, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate, s-a derulat și anterior semnării contractului de colaborare, într-o modalitate similară, având la baza facturile emise în raport de marfa comercializată de aceasta.
Intimata subliniază că prezentul demers, în forma și conținutul prezentat, este întemeiat pe prev.art.5.4 din Contractul de colaborare nr.124/03.06.2011, respectiv răspunderea solidară pe care pârâtul o are în concurs cu ., în ceea ce privește prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligațiilor de plată contractual asumate. Obligația asumată prin contractul de colaborare nr.124/03.06.2011 și reiterată (întărită) prin Convenția de plată nr.113/03.06.2011 este în solidum cu ., în condițiile prev.de art.1443 și urm.C.civil, fiind ex lege imputabilă pârâtului, în calitatea deținută, codebitor, pentru integralitatea debitului datorat. Aserțiunea ce vizează clauzei contractuale înscrise în art.5.4 din Contract se apreciază atât străină de cauză cât și nemotivată. Practic, recurentul recunoaște prin chiar textul recursului faptul că a semnat acel contract, în forma data, și că s-a asumat, în nume propriu, toate obligațiile ce incumba debitorului principal, respectiv .. Considerentele care au condus la această asumare – faptul că este administrator al falitei și nu beneficiar – nu sunt în măsură să invalideze o convenție asumată și deplin operabilă între părți, care a stat practic la baza întemeierii și derulării raportului contractual în speță.
Pentru aceste motive, intimata solicită instanței respingerea recursului, astfel cum este formulat, ca netemeinic și nelegal, menținerea ca legală și temeinică a sent.civ.nr.1319/2013 în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 16.671,48 lei reprezentând preț neachitat potrivit Contractului de colaborare nr.124/03.06.2011 și a Convenției de plată nr.113/03.06.2011 și la plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere, până la data plăți8i efective a debitului datorat, la nivelul dobânzii de referință a BNR pentru anul în curs, în condițiile statuate prin art.5.4 din Contractul de colaborare nr.124/03.06.2011.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, fiind pliată pe dispozițiile legale incidente și susținută de o argumentație precisă, solidă și suficientă, în speța de față supusă analizei nefiind astfel prezent nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prematurității și respectiv inadmisibilității acțiunii, examinate și soluționate prin hotărârea atacată cu recurs, Tribunalul constată că prima instanță, în mod corect, a procedat la respingerea lor în condițiile în care recurentul și-a asumat obligații în nume propriu prin convenția de plată nr.113/03.06.2011, a fost convocat la conciliere fără a da însă curs acestui demers procesual prealabil iar . S.C. D. League S.R.L nu prezintă relevanță juridică cât timp intimata reclamantă, conform principiului disponibilității și implicit a dreptului procedural ce i-a fost conferit de a stabili cadrul procesual, s-a rezumat la exclusiva chemare în judecată a recurentului în calitate de persoană fizică și nu de administrator statutar al societății comerciale debitoare mai sus menționate.
Referitor la aspectele de fond, se impune a fi menționat că soluția adoptată de prima instanță este corespunzătoare din punct de vedere legal întrucât prin convenția de plată nr.113/03.06.2011, încheiată în temeiul art. 5.4 din contractul de colaborare nr. 124/03.06.2013, pârâtul, în nume personal, și-a asumat obligația de plată efectivă și imediată a creanței în cuantum de 14.806,31 lei, necontestată de altfel de acesta dar nesocotită în tot ulterior, inclusiv pe parcursul derulării procesului, cu mențiunea că în cuprinsul înscrisului indicat este expres consemnat că în caz de neplată conform graficului, creditorul are posibilitatea de a chema în judecată și pe reprezentantul legal, care va răspunde în solidar pentru întreaga sumă datorată.
Ca atare, prin prisma celor mai sus expuse, apreciind că prima instanță, în urma aprecierii materialului probator administrat în cauză, a reținut o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozițiilor legale incidente spetei de față, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de D. C. cu domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița Năsăud împotriva Sentinței civile nr. 1319/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2014.
P., JUDECATORI, GREFIER,
I. P. F. M. V. C. L. C. A.
Fl.M./VF.
2 ex./03.06.2014.
Jud.fd.V. V.
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 133/2014.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
