Pretenţii. Decizia nr. 668/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 1520/232/2012*
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia Nr. 668
Ședința publică din: 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: A.-L. B.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: V. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. DE F. A ENERGIEI ELECTRICE TARGOVISTE, cu sediul în Târgoviste, Calea Domeasca, nr. 236, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 921/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I. D., domiciliat în . Dâmbovița, intimat-intervenient în nume propriu fiind S. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 236, J. Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. I. pentru intimatul pârât S. I. D., lipsă fiind recurenta - reclamantă Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște și intimata intervenientă în nume propriu S. de Distribuție a Energiei Electrice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, la data de 17.10.2014 intimatul –pârât S. I. D. a depus întâmpinare, un exemplar fiind comunicat și recurentei - reclamante.
Instanța pune în discuție necesitatea comunicării unui exemplar al întâmpinării către intimata intervenientă.
Avocat P. I. susține că aceasta nu este recurentă pentru a i se comunica întâmpinarea, nu i se încalcă dreptul la apărare, dar dacă instanța va dispune, se va conforma.
Instanța, apreciază că nu se impune comunicarea unui exemplar al întâmpinării către intervenientă, având în vedere că este vorba despre sucursala recurentei, care ar fi putut să ia cunoștință de aceasta și prin recurenta-reclamantă, dar și prin agenția mamă.
Avocat P. I. pentru intimatul pârât S. I.D. precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri părților.
Apărătorul intimatului pârât pune concluzii de respingere a recursului și pe fond, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Susține că în motivele de recurs, reclamanta nu face altceva decât să reia, pe de o parte cererea de chemare în judecată, pe de altă parte, apărările formulate în fața instanței de fond, care a constatat lucruri clare.
In martie 2009 reprezentanții recurentei –reclamante s-au deplasat la domiciliul unei bătrâne de 85 de ani, care îi vânduse pârâtului, cu contract de vânzare-cumpărare și clauze de întreținere și au demontat un contor trifazic, care practic era camuflat de vița de vie și de care pârâtul nu a avut cunoștință, au întocmit un bon de mișcare și au consemnat în acest bon de mișcare, un consum exorbitant de 15.000 kw energie electrică.
Ulterior, în iunie 2009, pârâtul a fot chemat, pentru că recurenta și-a dat seama într-un fel sau altul că este proprietarul acestui imobil, ca urmare a contractului de vânzare - cumpărare și s-a încheiat un contract pentru energie trifazică, pentru cea monofazică de 220 V se încheiase contractul de furnizare a energiei electrice cu o altă transmitere a proprietății. După aceea, au emis pe numele său factură, deși contractul s-a încheiat la 3 luni de zile de la ridicarea contorului; factura se află la fila 10 din dosarul din anul 2010, când se spune că este vorba de o regularizare pe ultimii 9 ani de zile, respectiv perioada 21.06._09, când conform. art. 131 și 132 din HG 1007/2004, care prevăd citirea trebuia să se facă o dată la două luni de zile. Mai arată că pârâtul nu avea alte obligații față de bătrână decât întreținerea decât din punct de vedere al hranei. După ce s-a emis factura pârâtului, s-apurtat corespondență cu recurenta, pentru a sse apăra drepturile acestei bătrâne de 85 de ani, s-au făcut demersuri, trebuia să se facă o expertiză la contor, nu avea cum să consume o bătrână la 85 de ani atâta energie, și nici soțul ei, care era un cârciumar din Găești, și care nu avea nici un fel de treabă cu activități lucrative; după ce s-a distrus contorul, i s-a adus la cunoștință că a fost distrus acest contor. Mai mult decât atât, bonul de mișcare întocmit cu ocazia ridicării contorului în 2010 nu are . vine acum intervenienta și văzând apărările pârâtului din 2010 și 2012 că acest bon de mișcare nu are . un bon cu . insistențele pârâtului, instanța de fond a verificat bonul de mișcare din 2010 depus de reclamantă în dosarul atașat și a constatat că nu are . nu are încheiat contract cu această societate, pe de altă parte, recurenta a refuzat apărările că acest contor trebuia verificat, există și această posibilitate să fie defectat, dar nu se poate ca în 9 ani de zile să se treacă zero și într-o lună să consum 15.000 kw trifazic, mai ales că s-au realizat fotografii de către reclamantă la ridicarea contorului, priza de 3,80, singura posibilitate de alimentare cu energie electrică trifazică, era zidită în perete, era tencuită, era cotorul pe peretele casei, tras un conductor și priza unde puteai să alimentezi orice Apreciază că soluția fondului este legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, sub nr._, reclamanta S.C. Filiala de F. a Energiei Electrice Electrica F. Muntenia Nord S.A. Ploiești prin Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște, a chemat în judecată pe pârâtul S. I. D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6.274,16 lei din care suma de 6.210,63 lei reprezentând c/val energiei electrice consumată și neachitată, suma de 9,22 lei taxa radio și suma de 46,31 lei taxa de deconectare pentru imobilul situat în ., aflat în proprietatea sa din anul 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie electrică la locul de consum situat în P., proprietatea pârâtului din anul 2003 - conform contractului autentificat sub nr. 1539/2003 dar acesta nu a achitat contravaloarea energiei electrice consumate și a serviciilor prestate. Procedura de conciliere a fost efectuată cu adresa nr. 8965/1.12.2010 pentru data de 17.01.2011, dar pârâtul nu s-a prezentat. Menționează că pârâtul și-a asumat prin contractul indicat mai sus obligațiile ce grevau imobilul, printre care și cea de plată a contravalorii energiei electrice, mai ales că s-a obligat să asigure persoanei întreținute toate cele necesare traiului. Susține că societatea de distribuție a înlocuit contorul electric la data de 25.03.2009 și s-a menționat pe bonul de mișcare nr._ indexul înregistrat până la acea dată ca fiind_, înscrisul constatator fiind semnat fără obiecțiuni de fosta proprietară a imobilului, C. S., aflată în întreținerea pârâtului. În aceste condiții petiția adresată reclamantei în sensul că aparatul ar fi fost defect este nefondată, în acest sens fiind invocată decizia nr. 2365/2006 pronunțată de ICCJ în dosarul nr._/1/2005.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.1350, art. 1521, art. 1766 Cod civil, iar reclamanta a solicitat judecarea și în lipsă, conform art.242 alin. 3 Cod proc. civilă.
Au fost atașate, în copii, contractul de furnizare a energiei electrice nr._/1.01.1990, contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1539/2003, bonul de mișcare contor electric nr._/24.03.2009, adresa de convocare la conciliere din 7.12.2010.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că facturile invocate de reclamantă sunt emise pentru un consum de energie electrică anterior datei când a încheiat cu aceasta contractul de furnizare energie electrică.
Pe fond a menționat că a devenit proprietarul imobilului la data de 11.06.2003, iar în aceeași lună a fost solicitat de reprezentanții reclamantei să încheie un nou contract de furnizare a energiei trifazice, întrucât fostul contor a fost ridicat în luna martie 2009 pentru verificare periodică, montându-se un alt contor cu indexul_. Noul contract s-a încheiat la data de 05.06.2009 iar sper sfârșitul lunii a primit factura DBFPF nr._ în valoare de 7.612 lei, din care rezulta că pentru perioada 13-05-_09 are de achitat suma de 67,44 lei și un sold anterior de 7.545 lei. Considerând aberantă factura a sesizat conducerea reclamantei, solicitând la 20.06.2009 anularea facturii menționate. Nu a primit însă nici un răspuns de la reclamantă iar la sfârșitul lunii noiembrie a trimis o a doua sesizare la care a primit un răspuns evaziv din luna octombrie 2009 la care s-a atașat o copie a unui borderou datat în luna XI 2009 și care a confirmat casarea contorului ridicat în luna martie, deși în luna iunie 2009 pârâtul solicitase o expertiză a contorului electric pentru verificarea consumului înregistrat și a stării de funcționarea acestuia. De altfel, la facturile ulterioare, contorul a păstrat același index din momentul montării, anume_. Mai arată că nu se justifică nici consemnările din factura DBFPF nr._ din 29.06.2009 din care rezultă un sold anterior de 7.673,76 lei, totalul facturii este pe minus cu 1.780 lei și un sold de 5.893,63 lei, la care se adaugă suma de 469,89 lei reprezentând „total de plată factura curentă”.
Reclamanta la data de 22.05.2012, aceasta a solicitat respingerea excepției având în vedere că pârâtul a intrat în posesia imobilului din anul 2003, reproducând pasaje din clauzele contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere din care a concluzionat că pârâtul și soția acestuia și-au asumat riscul cumpărării imobilului, iar o parte din facturile în litigiu au fost emise pe numele C. M., soțul vânzătoarei, deoarece nu a fost reziliat contractul de furnizare a energiei electrice iar aceștia nu au adus la cunoștința reclamantei înstrăinarea imobilului, așa cum nu a făcut nici pârâtul, ca proprietar ulterior.
Pentru lămurirea cauzei, reclamanta a solicitat atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Găești, cerere încuviințată de instanță, care a dispus atașarea dosarului la data de 28.08.2012.
Prin sentința civilă nr. 4006/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. Electrica F. S.A. - Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște, împotriva pârâtului S. I. D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a verificat cu prioritate excepția invocată de pârât cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive, prin prisma dispozițiilor art.137 alin 1 cod procedură civilă, a apreciat-o ca întemeiată, a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii, motivând astfel:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv al raportului juridic. Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice nu numai calitatea sa procesuală activă ci și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție absolută și peremptorie, este mijlocul juridic prin care se invocă lipsa identității dintre persoana pârâtului, respectiv a celui este chemat în fața instanței și cea a persoanei împotriva căreia se putea formula acțiunea.
Din această perspectivă, se reține din înscrisurile aflate în prezentul dosar și în cel atașat, de care părțile au înțeles să se folosească, faptul că pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în . la locul de consum invocat de reclamantă prin cumpărare de la C. S., potrivit contractului autentificat sub nr. 1539/11.06.2003 la BNP G. D. din Găești.
Aceeași instanța de fond a apreciat ca irelevant faptul că vânzarea a fost afectată de o clauză de întreținere în favoarea vânzătoarei și în sarcina cumpărătorilor S. D. și S. E., deoarece obligațiile asumate prin contract nu vizau și plata cheltuielilor restante la facturile de energie electrică și nici nu se poate considera că aceiași cumpărători și-au asumat o astfel de obligație în cadrul obligației de întreținere, descrisă în contract. Pe de altă parte, obligația de a acorda întreținere „cu toate cele necesare traiului” pentru vânzătoare nu creează un raport juridic obligațional decât între părțile contractante, potrivit principiului relativității efectelor actului juridic civil, consacrat de art. 973 din Codul civil în vigoare la data încheierii contractului, iar nu o obligație a cumpărătorilor față de terți.
Contractul de furnizare a energiei electrice depus în copie la filele 5-8 din dosar s-a încheiat între reclamantă și pârât abia la data de 05.06.2009 (dintr-o eroare materială fiind indicat în antet anul 1990, data reală fiind menționată la finalul celei de a doua fraze din contract), în timp ce consumul este imputat pentru o perioadă anterioară, pe baza semnării bonului de mișcare de către fosta proprietară, C. S., fapt apreciat ca recunoaștere a consumului, fără a se ține seama că era o persoană de vârstă înaintată, iar pârâtul a contestat prin două sesizări adresate reclamantei consumul reținut la acel moment și considerat neverosimil.
A mai arătat pârâtul are doar calitatea de succesor cu titlu particular al fostei proprietare, vânzătoarea C. S. și nu-i pot fi opuse obligațiile asumate de aceasta printr-un contract anterior încheiat cu reclamanta.
Reclamanta nu poate invoca de la pârât decât pretenții derivate din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu acesta, deci ulterioare datei de 05.06.2009, pentru cele anterioare nefiind justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
În consecință, instanța de fond a admis excepția invocată de pârât și constatând lipsa calității procesuale pasive a acestuia, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 4 aprilie 2013, . – Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia 718/16.07.2013, instanța de control judiciar a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Tribunalul a apreciat că legitimitatea procesual pasivă aparține proprietarului imobilului pentru care reclamanta – recurentă a livrat energie electrică.
La data de 16.01.2014, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză a intervenientei S. de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 236, județ Dâmbovița, pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța în raport de obligația acesteia de a efectua citirea periodică a contorului la locul de consum.
În drept au fost invocate disp. art. 57 și urm C.pr.civ.
Intervenienta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de introducere în cauză, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 49 și art. 54 C.pr.civ., lipsind interesul intervenientei, încercându-se introducerea în cauză a unui nou pârât.
Au fost administrate probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 921/05 iunie 2014, Judecătoria Găești a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă . a Energiei Electrice ELECTRICA F. MUNTENIA NORD SA PLOIEȘTI –Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul S. D., intervenient fiind S. de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, .
Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat reclamanta la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin contractul de autentificat sub nr. 1539/11.06..2003 de către BNP G. D., pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., în schimbul întreținerii vânzătoarei.
Potrivit mențiunilor din contract cumpărătorii nu s-au obligat la plata cheltuielilor restante la facturile de energie electrică. Este evident că obligația de plată a serviciilor de furnizare ar putea fi incidentă în cazul perioadei ulteriore datei înstrăinării -11.06.2003.
Potrivit art. 127 din HG 1007/2004, facturarea energiei electrice este reprezentată, în principal, de ansamblul următoarelor activități: a) obținerea valorilor citite de operatorul de rețea; b) determinarea mărimilor de facturat; c) întocmirea și emiterea facturilor; d) distribuirea facturilor; e) încasarea sumelor facturate; f) soluționarea contestațiilor privind facturile.
Art. 128 dispune că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare, iar în cazul intervalelor mai mari de o lună între citirile grupurilor de măsurare, se permit facturări intermediare lunare pe valori estimate ale consumului, stabilite de comun acord între furnizor și consumator, urmând ca în prima factură după citirea de către furnizor să se facă regularizarea plăților corespunzător datelor citite. Art. 131 și 132 dispun că citirea grupurilor de măsurare pentru decontare se realizează de către operatorul de rețea, în mod direct prin vizualizarea și consemnarea indexului, cu sistem portabil de citire automată sau cu ajutorul sistemelor automate de citire la distanță, citirea grupurilor de măsurare făcându-se de regulă lunar, cu excepția cazurilor în care părțile convin altfel. A.. (3) al art. 132 arată că citirea grupurilor de măsurare se face obligatoriu la rezilierea contractului de furnizare.
Din facturile depuse la dosar de reclamantă se reține că în perioada_09, pentru locul de consum nu a fost înregistrat un index citit, pe facturi fiind inserată doar o estimare. La data de 29.06.2009, a fost emisă factura_ potrivit căreia pârâtul datora 5893,68 lei, suma ce rezulta din regularizare.
Pentru perioada 2000 -2006 reprezentanții reclamantei au susținut că nu mai dețin o evidență. Se reține că și în perioada 2000 – 2006, facturile emise au avut tot sold 0, în temeiul unui index estimat, din moment ce în factura_/29.06.2009, aflată la dosarul_, la fila 10, se menționează ca perioadă de regularizare 9 ani - 21.06.2000 – 29.06.2009. În aceste condiții nu se poate stabili, evident din culpa furnizorului, în ce perioadă a fost consumată energia electrică – ulterior anului 2003 sau anterior, pentru a se determina persoana căreia îi incumba obligația de a plăti contravaloarea serviciilor de furnizare prestate.
Contractul de furnizare a energiei electrice trifazate întocmit între părți s-a încheiat între reclamantă și pârât abia la data de 05.06.2009, dată menționată la finalul celei de a doua fraze din contract, în timp ce în mod cert consumul este imputat pentru o perioadă anterioară, pe baza semnării de către fosta proprietară a bonului de mișcare_, în care nu s-a consemnat . demontat ci a fost ulterior adăugată, fapt ce se reține din compararea bonului depus la fila 14 din dosarul_ –de către reclamantă cu cel depus la fila 10 din dosarul_ .
Reținând că nu se poate constata incidența răspunderii contractuale în raport de considerentele arătate, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . a Energiei Electrice ELECTRICA F. MUNTENIA NORD SA PLOIEȘTI –Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște, intervenient fiind S. de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, iar în baza art. 274 C.pr.civ., a obligat reclamanta la plata sumei de 1500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată –onorariu avocat, pe temeiul culpei procesuale.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 17.09.2014, reclamanta . – Agenția de F. a Energiei Electrice Târgoviște – reprezentată legal, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă, raportat la art. 483 și urm. din noul Cod de procedură civilă, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta - reclamantă a învederat următoarele considerente:
1. Intimatul - parat este proprietarul imobilului din anul 2003, conform actului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.1539/11.06.2003, cu toate obligațiile privind acest imobil față de prestatorii de servicii si de autoritățile publice. In ceea ce privește energia electrica, proprietarul nu s-a conformat obligațiilor prevăzute în art. 87 lit. f din HG nr. 1007/2004, potrivit cărora era obligat să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza încheierii contractului de furnizare a energiei electrice.
Dacă s-ar fi conformat acestei obligații, la data transferului dreptului de proprietate asupra imobilului, s-ar fi inventariat situația consumului de energie electrica si s-ar fi încheiat, conform prevederilor legale, contracte de furnizare a energiei electrice pentru instalația electrica monofazata, respectiv pentru cea trifazata.
2. Ca orice cumpărător, care înaintea deciziei finale de cumpărare cercetează starea fizica si eventualele sarcini ce grevează bunul cumpărat, intimatul pârât a constatat, până la data cumpărării, situația imobilului privind accesul la utilități si din acest punct de vedere a luat act de existenta celor două instalații de alimentare cu energie electrica, una monofazata si una trifazata.
3. Dacă aceste instalații nu erau utile imobilului, proprietarul le desființa. Continuitatea necesității de existență a instalațiilor electrice pentru imobil este confirmata de intimatul – pârât, prima dată în anul 2007, când a fost încheiat contractul pentru instalația electrica monofazata si a doua oara în anul 2008, când a fost încheiat contractul pentru instalația trifazata; iar din anul 2003, când intimatul pârât a devenit proprietar, aceste instalații electrice au existat până în anul 2007, respectiv 2009, în baza contractelor de furnizare a energiei electrice pe care le-a avut fostul titular de contract M. C.. În toată această perioadă, intimatul pârât a fost succesor cu titlu particular al contractelor de furnizare, cu drepturile și obligațiile înscrise în acestea.
4. Calitatea de succesor cu titlu particular al contractelor de furnizare a energiei electrice este evidențiată și în art. 212 lit. c din H.G. nr. 1007/2004, în care se prevede ca se poate continua consumul de energie electrică, pe o perioada de 6 luni, în baza contractelor de furnizare existente pe numele altei persoane, iar nerespectarea acestui termen constituie contravenție.
5. Nerespectarea termenului de 6 luni, nu întrerupe calitatea de succesor cu titlu particular al intimatului pârât asupra contractelor de furnizare a energiei electrice si nu poate avea drept consecință neachitarea energiei electrice furnizate, în condițiile în care intimatul pârât S. D. este un « având cauza" în raport cu cele doua părți contractuale - . C..
Instanța de fond a făcut abstracție de instituția succesorilor cu titlu particular ai părților unui contract, respectiv de principiul relativității efectelor unui contract, soluționând greșit cauza dedusă judecății.
Astfel, s-a omis a se distinge între categoria părtilor unui contract si categoria succesorilor părților contractuale - cărora le este caracteristic faptul ca, desi nu au participat la încheierea unui contract, nu sunt nici persoane cu totul străine de contract, întrucât, datoria raportărilor în care se afla cu părțile contractului, ei primesc efectele acestuia întocmai ca si părțile.
In situația din speța, pârâtul S. I. D. are calitatea de succesor cu titlu particular, fiind cumpărătorul bunului imobil situat în Petresti - Gherghesti, județul Dâmbovița, același imobil fiind si obiect al contractului de furnizare a energiei electrice încheiat anterior de către M. C. cu .>
Chiar dacă succesorii cu titlu particular, la data transmiterii dreptului, dobândesc de regula drepturile contractate anterior de către autorii lor, exista situații, cum este și aceea din speță, în care, către succesori se transmit si obligații în legătura cu dreptul transmis, aceasta fiind situația obligațiilor reale - propter rem - consimțite de autor anterior transmiterii unui bun către succesorul cu titlu particular. Strânsa legătura dintre aceste obligații si bunul transmis, legătura care face obligația însăși să apară ca o adevărata sarcina a lucrului, conduc la consecința ca efectele obligației reale sa se producă si în privința succesorului cu titlu particular.
Ca urmare, nu se poate primi apărarea pârâtului, în sensul ca acesta nu avea, până în 2009, încheiat un contract cu Electrica, spre a-i deveni aplicabil principiul relativității contractului de furnizare a energiei electrice, atâta vreme cât el este având cauza al uneia dintre părțile contractului anterior încheiat cu M. C., iar motivarea instanței de fond nu răspunde în fapt și în drept la cererea formulată în cauză, considerentele neconducand în mod logic la soluția din dispozitiv. Sub acest aspect, se solicită a se constata că soluția instanței de fond nu este corectă, raportat la data la care pârâtul a devenit, legal, proprietar al imobilului, la perioada consumului si la faptul ca imobilul a fost locuit permanent.
6. In ceea ce privește S. de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, introdusa în cauza, consideră ca apărarea acesteia, reluata de instanța de fond, bazata pe teza lipsa de interes, este nerelevanta, deoarece, așa cum s-a arătat, societatea de distribuție a fost si este cea care are în gestiune instalațiile electrice, din care fac parte si contoarele electrice, ca aceasta societate a efectuat toate operațiunile legate de contoarelor electrice, citiri, motari, demontări.. In afara acestor aspecte, Societatea de Distribuție a formulat apărări si a pus concluzii pe fond, fapt neanalizat de instanța de fond si prin care, S. de distributie a participat activ la desfășurarea procesului si a produs dovezi prin care a demonstrat indubitabil ca a existat consumul de energie electrica înscris în documente si facturi.
7. Prin neachitarea consumului de energie electrica se produce o îmbogățire fără justa cauza a intimatului - parat si o diminuare a veniturilor, atât ale furnizorului, cât si a veniturile asociate ale statului.
Avându-se în vedere că hotărârea nu a respectat dispozițiile art. 304 pct.8 si 9 C. proc. civ., consideră faptul că hotărârea este nelegală și netemeinică, iar în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond obligarea paratului S. I. D. la plata sumelor menționate în acțiune
Prin întâmpinarea formulată, la data de 17.10.2014, pârâtul S. D., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Se precizează de către pârât faptul că a fost chemat în judecata pentru a fi obligat la plata sumei de 6274,16 lei reprezentând energie electrica consumata si neachitata, TVA, taxa de deconectare si taxa radio, deoarece la 5.03.2009 s-ar fi înlocuit un contor de măsurare a energiei electrice trifazice montat la proprietatea sa care înregistra la acea data un index de_ kw, în condițiile în care la demontarea contorului a asistat o persoana în vârsta de 85 de ani pe nume C. S..
În continuare, pârâtul mai precizează că după casarea primei hotărâri si trimiterea cauzei spre rejudecarea cu indicații anume potrivit deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, instanța de fond prin sentința atacată, în mod just constata ca din probele administrate în cauza rezulta ca cererea de chemare în judecata este nefondata ; pentru a ajunge la aceasta soluție, instanța fondului a avut în vedere prevederile HG nr.1007/2004 - aplicabile în speța dedusa judecații, în a căror interpretare rezulta printre altele ca (art. 132 alin 3) citirea grupurilor de măsurare se face obligatoriu la rezilierea contractului de furnizare .
Aprecierile din partea recurentei ( motivul 1 si 2 de recurs) relativ la obligațiile ce i-ar fi revenit în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nu sunt aplicabile, deoarece din înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către recurenta - reclamanta se poate observa ca în perioada_09, pentru locul de consum nu a fost înregistrat un index citit, ci în toata aceasta perioada a fost facturat un index estimativ, pentru ca mai apoi prin factura din 29.06.2009 sa fie inserata suma de 5893,68 lei, suma ce se susține ca ar fi provenit din regularizare .
Pârâtul mai învederează faptul că, atâta vreme cat pe baza semnării de către fosta proprietara a bonului de mișcare_ nu a fost consemnata . demontata, ci aceasta a fost adăugata ulterior, în mod cert consumul imputat este pentru o perioada anterioara, astfel neputându-se determina persoana căreia incumba obligativitatea achitării consumului de energie electrica.
Mai mult, atât el, cât si familia nu au locuit la imobilul de la care s-a ridicat contorul trifazic, ci asa cum s-a arătat prin întâmpinare numai vânzătoarea, o femeie văduva si în vârsta de 85 de ani. Se solicită respingerea recursului pentru motivele arătate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, în lumina susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului, a textelor de lege invocate, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare –cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat, numita C. S., domiciliată în comuna P., . numiților S. D. și S. E., cu același domiciliu, proprietatea imobilului situat în comuna P., ., compus din suprafața ade 7855 mp teren, casă construită, magazie din cărămidă, bucătărie de vară cu o cameră, magazie metalică.
Prețul vânzării a fost de_ lei, cu obligația asumată de către cumpărători de a asigura pe tot timpul vieții vânzătoarei, întreținere, constând în a acorda cele necesare traiului până la decesul vânzătoarei, urmând ca la deces aceiași cumpărători să facă înmormântarea și toate rânduielile ce se obișnuiesc, potrivit datinilor creștine.
Situația de fapt în legătură cu imobilul în discuție a fost corect reținută de către instanța fondului, atât în ceea ce privește actul de vânzare-cumpărare despre care s-a făcut vorbire mai sus, cât și în ceea ce privește modalitatea de furnizare a energiei electrice de către reclamanta -recurentă.
Astfel, coroborând toate înscrisurile de la dosar s-a reținut că în perioada 2006 – 2009, pentru imobilul în discuție, nu s-a înregistrat un index citit, ci doar o estimare, iar ulterior la data de 29.06.2009 când s-a încheiat în concret contractul de furnizare a energiei electrice între reclamanta- recurentă și pârâtul –intimat S. D., s-a emis factura nr._ potrivit căreia pârâtul datorează o sumă de 5.893,68 lei, aceasta reprezentând, în opinia reclamantei –recurente o regularizare și o plată pentru consumul anterior încheierii contractului de furnizare a energiei electrice cu cumpărătorul imobilului despre care se face vorbire.
Așa cum în mod corect și legal se motivează și în sentința atacată, pârâtul S. D., putea fi obligat de către reclamantă la plata consumului energiei electrice doar după data încheierii contractului cu aceasta din urmă (anul 2009), însă consumul și suma rezultată din factura arătată mai sus este evident că este pentru o perioadă anterioară, când proprietara și vânzătoarea imobilului figura ca fiind cea care trebuie să suporte cheltuielile de furnizare a energiei electrice. Mai mult decât atât, fosta proprietară a imobilului în numeroase rânduri a solicitat reclamantei sistarea sa de la plata energiei electrice, având o situație financiară precară, evident fiind faptul că până în anul 2009 plata energiei electrice căzând în sarcina acesteia și nu a pârâtului S. D..
Așa cum rezultă și din dispozițiile Codului Civil, contractul de vânzare cu clauză de întreținere, este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor.
In prezenta cauză este de domeniul evidenței că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare între fosta proprietară și soții S. D. și E., în imobil a continuat să locuiască fosta proprietară căreia pârâții –cumpărători i-au asigurat întreținerea, această obligație constând în asigurarea celor necesare traiului și a asigurării cheltuielilor cu înmormântarea și pomenile ulterioare, în cazul decesului fostei proprietare.
Rezultă fără putință de tăgadă că în cauză recurenta –reclamantă nu a făcut dovada incidenței răspunderii contractuale a pârâtului S. D., căruia în mod incorect i s-a imputat o sumă anterioară, deși până în anul 2009 nu avea încheiat un contract concret și legal cu recurenta –reclamantă.
Pentru considerentele ce preced și apreciind că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, tribunalul va respinge ca nefundat recursul promovat de recurentă.
ENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. DE F. A ENERGIEI ELECTRICE TARGOVISTE, cu sediul în Târgoviste, Calea Domeasca, nr. 236, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 921/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I. D., domiciliat în . Dâmbovița, intimat-intervenient în nume propriu fiind S. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 236, J. Dâmbovița
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din azi 19.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. B. A.-L. D. C.
Grefier,
V. M.
Judecător fond O. A. M.
Dosar fond._
Red. CEM/SEM/ML
2 ex.
| ← Opoziţie. Sentința nr. 152/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Cereri în baza OUG 116/2009. Sentința nr. 713/2014. Tribunalul... → |
|---|
