Procedura insolvenţei. Sentința nr. 386/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 386/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 3201/120/2013/a1
Dosar nr._ atragerea răspunderii patrimoniale
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 386
Ședința publică din data de 10 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: V. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul C. I. de Insolvență „G. S.”, cu sediul în localitatea Ștefănești, .. 87, județul Argeș, în calitate de lichidator al debitoarei M. Auto SRL, cu sediul în ., ., județul Dâmbovița, având CUI_ și nr. de ordine în registrul comerțului J_, în contradictoriu cu pârâtul M. A. N., domiciliat în comuna Crângurile, ., nr. 146, județul Dâmbovița, având ca obiect „atragere răspundere patrimonială”.
Susținerile și dezbaterile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 iunie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când judecătorul sindic, la cererea apărătorului pârâtului pentru a depune note scrise, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2014.
JUDECĂTORUL-SINDIC
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, practicianul în insolvență C. I. de Insolvență „G. S.” desemnat lichidator în dosarul având ca obiect procedura insolvenței debitorului . a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a asociatului statutar M. A. N., pentru comiterea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii, lichidatorul a precizat că prin încheierea din 8 mai 2013, la cererea debitorului ., judecătorul-sindic a decis . procedura simplificată.
Din cuprinsul raportului de inspecție fiscală întocmit de DGRFP – AJFP Dâmbovița, lichidatorul a constatat că societatea debitoare nu a înregistrat în evidențele contabile toate veniturile și cheltuielile realizate în activitățile desfășurate. În perioada celor doi ani anteriori deschiderii procedurii acesta se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență, prin aceea că a ținut o contabilitate fictivă, prin evidențierea unor date eronate, menite să determine inducerea în eroare cu privire la adevărata stare patrimonială și financiară a debitoarei.
La dosar a fost depus raportul de inspecție fiscală nr. F-DB nr. 96/11.11.2013, decizia de impunere nr. F-DB nr. 197/11.11.2013, decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-DB nr. 198/11.11.2013 și fișa privind obligațiile suplimentare de plată nr. 197/11.11.2013.
Instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriu.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul a precizat că actele contabile au fost verificare cu ocazia controlului fiscal, însă din conținutul raportului nu rezultă că s-ar fi ținut o contabilitate fictivă. De asemenea, a arătat că nu a avut cunoștință de raportul de inspecție fiscală, deoarece acesta a fost comunicat lichidatorului care nu l-a înștiințat despre existența acestuia pentru a putea efectua obiecțiuni.
În privința sumei reținute în raportul de inspecție fiscală, pârâtul a afirmat că nu a calculat eronat taxa pe valoarea adăugată, ci aceasta s-a aplicat la marja de profit conform Directivei 2006/112/CE, art. 312 și 315, aplicabilă în materie de achiziții intracomunitare. În plus, suma reținută în raportul de inspecție fiscală cuprinde majorări și penalități ce nu mai puteau fi calculate după data deschiderii procedurii, astfel cum se prevede în art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin fapt de a fi d) ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Art. 9 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității prevede, pentru toți agenții economici, obligația de a întocmi documentele prevăzute de această lege, respectiv situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Potrivit art.10 alin.1 din aceeași lege, această obligație revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
De asemenea, potrivit art. 73 alin.1 din Legea societăților nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar conform art. 144^2, ( alin.1) administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, potrivit prevederilor art. 72 și 73 și (alin. 2 ) răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor.
În conformitate cu art. 80 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilii sunt obligați să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau oricăror alte documente prevăzute de lege.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la . debitoarei întocmit conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a făcut precizarea că examinarea activității și situației economice a societății s-a realizat pe baza situațiilor financiare pentru anul 2012 și a balanței de verificare la 25 aprilie 2013, comunicate de administratorul statutar, pasivul social în sumă de 3715,0 lei fiind stabilit în baza declarației de creanță formulată de DGFP Dâmbovița ( filele 93 și 97 – 102 din dosarul de faliment).
La acest moment, lichidatorul a apreciat că nu sunt identificate elemente care să justifice angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru vreuna din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Ulterior depunerii declarației de creanță și a notei de prezentare însoțită de înscrisurile prin care se justifică întinderea creanței în sumă de 3715,0 lei de către DGFP Dâmbovița, ca urmare a efectuării inspecției fiscale din 11 noiembrie 2013, creditorul bugetar, la data de 4 decembrie 2013, depune cerere de majorare a creanței la suma de 5.417.449 lei, reprezentând creanțe bugetare neachitate la bugetul general consolidat al statului.
Potrivit raportului de inspecție fiscală, societatea a efectuat în perioada 24.01.2012 – 30.04.2013 achiziții de bunuri și servicii necesare realizării obiectului de activitate, pentru care s-a calculat tva deductibil, la aceste operațiuni nefiind identificate diferențe față de sumele deduse de societate.
Pentru achizițiile intracomunitare de autovehicule second-hand, pentru care societatea a stabilit și înregistrat tva cu taxare inversă, organul de inspecție a constatat că pentru perioada verificată, societatea a realizat operațiuni taxabile pentru care a colectat tva în sumă de 4.729.185 lei, suma colectată și înregistrată în contabilitate corespunde cu cea din jurnalul de vânzări din decontul de tva și din balanța de verificare. Tva colectată corespunde procentului de 24% calculat asupra marjei profitului pentru vânzările de autoturisme second-hand.
Diferențele imputate de organul de inspecție fiscală rezultă din aceea că debitorul nu a calculat corect tva, baza de impozitare nefiind corect determinată pentru livrările intracomunitare, deoarece partenerii externi de la care societatea a cumpărat autovehiculele (cu excepția a 3 mașini) nu au vândut la marja de profit, nu au calculat și nu au înscris pe facturile emise tva, livrările nefiind taxate în statul respectiv.
Pornind de la această constatare, lichidatorul formulează cererea de atragere a răspunderii patrimoniale pentru suma stabilită prin raportul de inspecție fiscală.
În opinia tribunalului, cererea este întemeiată în parte.
Condițiile generale impuse de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, care nu este altceva decât o formă de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie cu specificul atras de dispozițiile legii insolvenței, sunt cele prevăzute de art. 1349 cod civil referitor la răspunderea delictuală, potrivit căruia (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, precum și cele referitoare la răspunderea pentru fapta proprie prevăzute de art. 1357 potrivit căruia (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Specific răspunderii instituite de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 este ca prejudiciul adus creditorilor să se datoreze cauzării stării de insolvență a debitorului, de către organul de conducere prin fapta de a fi ținut o contabilitate fictiva, sau de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din datele dosarului nu rezultă că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, dimpotrivă raportul de inspecție fiscală a demonstrat că toate operațiunile contabile au fost înregistrate corect în contabilitatea firmei, astfel că nu se poate reține că prin acest mod de ținere a contabilității s-a cauzat starea de insolvență.
Din raportul de inspecție fiscală, coroborat cu explicațiile din concluziile scrise de puse de pârât, rezultă că prejudiciul stabilit în urma inspecției fiscale s-ar fi datorat faptului că tva a fost calculat și colectat la marja de profit și nu la valoarea tranzacțiilor intracomunitare, pârâtul fiind în eroare în aplicarea prevederilor Codului fiscal prin care au fost transpuse prevederile Directivei 2006 CE/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Chiar dacă din aceste operațiuni se poate trage concluzia că pârâtul nu a ținut contabilitatea conform legii, faptă ce s-ar putea încadra în ipoteza alternativă prevăzută de lit. d) a art. 138 alin. 1 din legea insolvenței, trebuie observat că nu acest mod de lucru a condus la ajungerea societății în stare de insolvență, urmarea produsă prin această faptă având consecințe în plan evazionist și nu în ajungerea societății în faliment, adică în situația ca societatea să nu mai aibă lichidități pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile de mai bine de 90 de zile de la scadență.
Tribunalul apreciază că numai pentru suma de 3715,0 lei, cu care creditorul bugetar s-a înscris inițial în tabelul creanțelor și care provine din neplata la scadență a impozitelor și contribuțiilor în calitate de angajator (fila 60 dosar fond) se poate prezuma că modul de tinere al contabilității a fost defectuos, prin nerespectarea termenelor de scadență, motiv pentru care pentru această sumă va atrage răspunderea patrimonială a pârâtului.
Așa fiind, constatând că cererea lichidatorului întrunește condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a administratorului statutar în modalitatea specifică reglementată de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței este dovedită numai pentru suma de 3715,0 lei, ce reprezintă prejudiciul încercat de creditor înainte de deschiderea procedurii, judecătorul sindic va admite în parte cererea și va obliga pe pârât la plata acesteia către DGRFP AJFP Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. I. de Insolvență „G. S.”, cu sediul în localitatea Ștefănești, .. 87, județul Argeș, în calitate de lichidator al debitoarei M. Auto SRL, cu sediul în ., ., județul Dâmbovița, având CUI_ și nr. de ordine în registrul comerțului J_, în contradictoriu cu pârâtul M. A. N., domiciliat în comuna Crângurile, ., nr. 146, județul Dâmbovița.
Obligă pe pârât la plata către creditorul Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Ploiești prin A.F.F.P. Dâmbovița a sumei de 3715,0 lei, reprezentând creanțe bugetare neachitate la bugetul de stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2014.
JUDECĂTOR-SINDIC GREFIER
E. I. M. V.
Red. EI/tehnored.E.I.
5ex./18.06. 2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 124/2014. Tribunalul... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 224/2014. Tribunalul... → |
|---|
