Pretenţii. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 15521/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 143/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător R. E. D.
Judecător C. P.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursurile declarate de recurentul reclamant D. Ș. și recurentul pârât . împotriva sentinței nr. 7428/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți V. I. și ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant - D. Ș. personal și asistat de avocat P. E., pentru - recurent Pârât - . consilier juridic I. S. și intimatul pârât V. I. reprezentat de avocat S. A. în substituire pentru avocat G. G., lipsă fiind intimatul pârât - .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind alte cereri de formulat instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat P. E. pentru recurentul reclamant D. Ș. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâților la plata daunelor materiale și daune morale solicitate, arătând că hotărârea a fost pronunțată fără temei legal, probele au fost apreciate eronat. Deși în mod corect instanța a reținut culpa exclusiv a lui V. I. în producerea accidentului, a procedat greșit în privința aprecierii întinderii prejudiciului cauzat. A menționat că prin producerea accidentului recurentul a fost grav afectat, având multiple leziuni, fiind imobilizat la pat circa 2 luni, iar ulterior, o perioadă îndelungată s-a deplasat greu, șchiopătând, având afectată mâna dreaptă, neputând să-și îndeplinească anumite activități personale și în gospodărie, fiind nevoit să fie ajutat de alte persoane. Martorul audiat în cauză, respectiv O. S., a confirmat aceste lucruri, arătând că reclamantul a stat cu piciorul în ghips, după îndepărtarea acestuia luni de zile s-a deplasat greu, fiind nevoit să se deplaseze la spital pentru controale și tratamente în vederea recuperării sănătății, iar pentru fiecare deplasare plătea șofer. A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la recursul declarat de recurentul pârât ., a solicitat respingerea ca neîntemeiat, întrucât instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată, respectiv prematuritatea introducerii cererii, având în vedere că s-a făcut dovada încercării medierii conflictului la un cabinet autorizat de mediere,unde părțile nu s-au prezentat, lucru consemnat în procesul verbal încheiat de mediator.
Consilier juridic I. S., pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinței și rejudecând cauza, admiterea excepțiilor și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că instanța de fond în mod netemeinic a respins excepția prematurității cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu a transmis nici un înscris care să poată fi calificat drept invitație la conciliere, în cauză fiind incidente dipoz.art. 720 ind.1 Cod procedură civilă. A solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu se justifică acordarea unei sume cu titlu de prestație periodică. A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Av. A. S. pentru intimatul pârât Varloianu I. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul reclamant D. Ș., admiterea recursului formulat de recurentul pârât ., modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. A menționat că împăcarea este totală și necondiționată, aceasta înlăturând atât răspunderea penală, cât și răspunderea civilă. A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentului recurs,
Constată că la data de 26 mai 2011, reclamantul D. S. a chemat in judecata pe paratii VARLOIANU I., . si ., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa oblige paratii, in solidar, la plata sumei de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentand 20.000 lei daune materiale si 20.000 lei daune morale, precum si la o prestatie periodica de 300 lei, lunar.
In motivare, reclamantul a aratat ca, în data de 17.11.2010, a fost implicat . cu paratul VARLOIANU I., care conducea autoutilitara Dacia, cu nr._, apartinand paratei ., accident produs din culpa exclusiva a paratului si in urma caruia reclamantul a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2610/A2/29.11.2010, eliberat de IML C..
A menționat că, pe perioada imobilizării sale ca urmare a leziunilor suferite si a aparatului gipsat aplicat, a fost expus suferinței fizice, iar ulterior a rămas schiop, ca urmare a producerii unei modificari a piciorului, ceea ce l-a afectat si psihic.
În toata aceasta perioada, a fost nevoit sa se deplaseze periodic la control, platind transportul, medicamentele si asigurandu-și o hrana mai adecvata.
De asemenea, a fost nevoit sa plateasca circa 2.000 lei pentru serviciile de asigurare a lemnelor de foc, îndepărtarea zăpezii si îndeplinirea diferitelor sarcini in gospodarie întrucât nu mai poate depune efort fizic in acest sens, desi înainte efectua singur aceste lucrari. Nemaiputand sa efectueze nici lucrarile agricole pe terenurile proprietatea sa, a fost nevoit sa le execute contra cost, cheltuind astfel aproximativ 10.000 lei numai in primavara acestui an.
Reclamantul a mai aratat ca, desi este pensionat, isi completa veniturile prin efectuarea de lucrari in gospodarie si la camp, lucrari pe care in prezent le efectueaza apeland la diferite persoane, contra cost, platind lunar, in medie, cel putin 300 lei, suma la care a solicitat sa fie obligati paratii, in solidar, cu titlu de prestatie periodica, de la data ramanerii definitive a hotararii si pe viitor, pe toata perioada pentru care subzista neputinta sa, determinata de accident.
A precizat că prin rezolutia din 07.03.2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria C., pronuntata in dosarul nr._/P/2010, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de paratul VARLOIANU I. intrucat a intervenit impacarea, reclamantul intelegand sa se impace cu faptuitorul pentru ca acesta sa nu fie condamnat penal, dar nu a fost despagubit in niciun mod de catre faptuitor sau ceilalti parati.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.998-999, art.1000 alin.3 Cod civil, art.48 si urmatoarele din Legea nr.136/1995.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus, in copie certificat medico-legal nr.2610/A2/29.11.2010, adresa nr._/29.11.2010, emisa de Politia Municipiului C.-Biroul Rutier, polita RCA ./19/A19/PD nr._, autorizatie de reparatie . nr._, rezolutie nr._/P/2010 din 07.03.2011, adeverinta nr.1829/23.05.2011, emisa de Primaria comunei C., trimitere pentru servicii medicale clinice, adeverinta medicala din 24.05.2011, titluri de proprietate.
Prin intampinare, parata . a invocat exceptia netimbrarii cererii, sustinand ca actiunea civila este scutita de taxa de timbru in momentul in care partea vatamata se consituie parte civila, iar in speta partea vatamata nu s-a constituit parte civila. De asemenea, a invocat exceptia prematuritatii introducerii cererii, sustinand ca intrucat litigiul are caracter comercial si are un obiect evaluabil in bani reclamantul avea obligatia sa incerce solutionarea litigiului pe cale amiabila si sa efectueze procedura concilierii directe inainte de introducerea cererii, conform art.7201 Cod procedura civila, insa nu a transmis paratei niciun inscris care sa poata fi calificat drept invitatie la conciliere.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand in esenta ca dreptul reclamantului la despagubiri s-a stins prin impacarea cu faptuitorul VARLOIANU I., iar impacarea are un caracter definitiv si irevocabil, neputand fi retractata sau conditionata.
A mai sustinut parata ca nu poate fi antrenata raspunderea civila delictuala a asiguratorului deoarece dreptul la repararea prejudiciului nu reprezinta un drept subiectiv distinct atat timp cat asiguratorul raspunde pentru inculpat in baza contractului de asigurare.
Mai mult, a aratat parata, reclamantul nu era indreptatit sa pretinda daune materiale si morale nici chiar daca nu ar fi intervenit impacarea partilor intrucat reclamantul are obligatia de a justifica cu documente suma pretinsa, neputand fi retinuta numai pe baza propriei evaluari a reclamantului si nici nu poate fi dovedita cu martori.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, parata a aratat ca acestea pot fi acordate in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din România, iar practica judecatoreasca pe astfel de spete este de a acorda sumei mai mici decat pretentiile reclamantului.
In dovedirea apararilor formulate, parata a depus, in copie certificat nr._/07.06.2011, eliberat de Tribunalul D., sentinta penala nr.100/21.06.2010, pronuntata de Judecatoria Calafat in dosarul nr._ .
Prin intampinarea formulată paratul VARLOIANU I. a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, arătând că împăcarea părților stinge prin efectul legii si actiunea civila, inlaturand posibilitatea partii vatamate de a promova actiune pe latura civila întemeiata pe dispozitiile art.998-999 Cod civil.
In subsidiar, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca prejudiciul a fost reparat in totalitate întrucât i-a achitat reclamantului o suma de bani, conform întelegerii părtilor in urma careia a survenit împacarea, fapt confirmat si de declaratia reclamantului data in faza de urmarire penala si consemnata de organul de cercetare penala in referatul cu propunere de neincepere a urmaririi penale.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115-118 Cod procedura civila.
Prin intampinare, parata . a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pentru nerespectarea dispozitiilor art.7201 Cod procedura civila, aratand ca potrivit invitatiei la mediere nr.928/11.07.2011, reclamantul a incercat solutionarea litigiului prin mediere ulterior introducerii cererii de chemare in judecata.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemaiata, sustinand că, comitentul raspunde pentru prejudiciul cauzat de prepusul sau, in functia ce i s-a incredintat, numai daca in persoana prepusului sunt intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, iar paratul VARLOIANU I. nu raspunde pentru eventualul prejudiciu cauzat prin infractiune, avand in vedere impacarea partilor, astfel incat nu se poate antrena răspunderea . pentru fapta paratului VARLOIANU I..
Prin încheierea de ședința din 22 iunie 2011, instanta a respins exceptia netimbrarii cererii, invocata de parata ., prin întampinare. Ulterior, prin încheierea de ședința din 28 septembrie 2011, instanta a respins și excepția inadmisibilitatii actiunii potrivit art.7201 Cod procedura civila si exceptia inadmisibilitatii actiunii ca urmare a impacarii partilor.
În scop probatoriu instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, proba cu introgatoriul partilor, proba testimoniala pentru reclamantul D. S. si paratul VARLOIANU I., fiind audiați martorii B. G. C., D. A., B. I. C. si O. Severica, precum si proba cu expetiza medico-legala solicitata de reclamant si parata ..
In cadrul probei cu expertiza, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiza medico-legala in vederea evaluarii capacitatii de munca, intocmit de IML C. (filele 100-101), la care reclamantul a formulat obiectiuni, incuviintate de catre instanta, raspunsul IML C. la acestea fiind, de asemenea, depus la dosarul cauzei (fila 109).
La dosarul cauzei a fost atașat și dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria C..
Prin sentința nr. 7428 din 16 mai 2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul D. S., a fost obligat paratul VARLOIANU I., in solidar cu parata . si alaturi de parata ., aceasta din urma in limita sumei asigurate, sa plateasca reclamantului suma de 4.325 lei, cu titlu de daune morale. A fost respins capătul de cerere privind obligarea paratilor sa plateasca reclamantului suma de 20.000 lei, cu titlu de daune materiale si capatul de cerere privind obligarea la o prestatie periodica de 300 lei lunar, ca neintemeiate și au fost compensate in parte, in limita sumei de 333 lei, cheltuielile ocazionate de judecata cauzei, paratul VARLOIANU I., fiind obligat in solidar cu parata . si alaturi de parata ., aceasta din urma in limita sumei asigurate, sa plateasca reclamantului suma de 167 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în ziua de 17.11.2010, în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia papuc cu numarul de inmatriculare_ pe DJ 606 spre C., la km 22+500m, datorita neadaptarii vitezei la carosabilul umed si a efectuarii unei manevre de depasire neregulamentara . dreapta, paratul VARLOIANU I. a patruns pe contrasens si a intrat in coliziune cu autoutilitara marca Dacia cu nr._, care circula in sens opus, condusa de reclamantul D. S., pricinuindu-i acestuia din urma vătămări care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
La momentul producerii accidentului, paratul VARLOIANU I. se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu, conducând autoutilitara marca Dacia papuc cu numarul de inmatriculare_, proprietate a paratei ., asigurata RCA la parata . conform politei ./19/A19/PD nr._.
Totodată instanța de fond a reținut că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesară, potrivit dispozitiilor art.998-999 Cod civil, anterior mentionate, întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului întrucât există fapta ilicită a acestuia constând în neadaptarea vitezei la carosabilul umed si efectuarea unei manevre de depasire neregulamentara . dreapta, conform referatului Politiei Municipiului C.-Biroul Rutier din 02.02.2011, care a stat la baza emiterii Rezolutiei din 07.03.2011, emisa in dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
De asemenea, există un prejudiciu pricinuit reclamantului, constând în daune materiale si morale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamant, instanța a apreciat că, prin acțiunea paratului, reclamantul a suferit în mod indiscutabil un prejudiciu moral, suferințele fizice fiind inerente leziunilor suferite. Reclamantului i-au fost pricinuite si suferinte psihice prin faptul ca a fost imobilizat o perioada, ca urmare a aplicarii aparatului gipsat, suferind chiar si o deficienta globala cu incapacitate adaptativa 25%, conform concluziilor raportului de expertiza medico—legala intocmit in cauza, aspect cu repercusiuni asupra psihicului reclamantului. Fată de aceste aspecte, instanța a apreciat întemeiată partial cererea de solicitare a daunelor morale, respectiv in limita sumei de 5.000 lei, apreciind că această sumă reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor părții vătămate.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamant, instanța a constatat că acesta nu a făcut dovada unui prejudiciu material cert decat in limita sumei de 3.825 lei.
Astfel, in ceea ce priveste suma de 4.000 lei, solicitata de reclamant pentru cheltuielile efectuate cu transportul, medicamentele si hrana mai adecvata, instanta de fond a reținut ca s-a facut dovada efectuarii unor cheltuieli cu transportul in cuantum de 3.225 lei. Acest aspect rezulta din declaratia martorului B. I. C. (fila 96), potrivit caruia acesta l-a transportat pe reclamant in vederea efectuarii investigatiilor medicale de aproximativ 30 de ori, iar pentru fiecare deplasare era platit intre 25-50 lei, deci in medie era platit cu 37,5 lei pentru fiecare deplasare si, de asemenea, pentru un drum dus-intors reclamantul achizitiona carburant de minim 70 lei.
In ceea ce priveste cheltuielile cu medicamentele, reclamantul nu a facut dovada efectuarii acestora decat in limita sumei de 150 lei, asa cum rezulta din declaratia martorului B. I. C., care atesta ca reclamantul a cumparat odata medicamente de aceasta valoare, fara a putea preciza cu privire la celelate medicamente de cate ori au fost achizitionate si de ce valoare erau, prejudiciul nefiind cert si nici determinat sub acest aspect intrucat reclamantul nu a depus la dosarul cauzei alte probe in acest sens, respectiv bonuri fiscale care sa ateste valoarea medicamentelor achizitionate.
Cheltuielile pretins efectuate de reclamant cu achizitionarea unei hrane mai adecvate nu au fost dovedite in cauza, declaratia martorului B. I. C. fiind neconcludenta sub acest aspect intrucat acesta a relatat ca reclamantul nu avea o dieta speciala dupa accident, fara a avea insa cunostinta ce tip de hrana consuma reclamantul inainte de accident pentru a se concluziona daca reclamantul isi achizitiona ulterior o hrana pe care, in mod curent, nu o procura.
In ceea ce priveste suma de 2.000 lei, pretinsa de reclamant pentru serviciile de asigurare a lemnelor de foc, îndepartare a zapezii si indeplinirea diferitelor sarcini in gospodarie, instanta a retinut ca prejudiciul suferit de reclamant sub acest aspect nu este determinabil câta vreme din declaratia martorului B. I. C., folosit le efectuarea acestor servicii in gospodarie, nu rezulta ce suma i s-a platit in total pentru aceste servicii si nici nu poate fi determinata de catre instanta, avand in vedere ca martorul a relatat ca primea cate 25 lei pentru fiecare serviciu pe care il făcea, fără a putea preciza aproximativ cate astfel de servicii a prestat si, mai mult, a mentionat ca nu primea zilnic bani, fara a putea indica măcar cu aproximație perioada de timp la care era plătit pentru aceste servicii.
In ceea ce priveste suma de 10.000 lei, pretinsa de reclamant pentru lucrarile agricole pe terenurile proprietatea sa, instanta constata ca nu s-a facut dovada existente unui prejudiciu cert sub acest aspect decat in limita sumei de 450 lei. Astfel, din declaratia martorului B. I. C., desi rezulta ca reclamantul a platit oameni care sa munceasca aceste pamanturi in locul sau, nu a putut relata cu certitudine decat imprejurarea ca a fost el insusi chemat la muncile campului, impreuna cu alti oameni, aproximativ 9 impreuna cu martorul, iar pentru fiecare zi de munca la camp se plateau 50 lei, iar pentru cei care fumau asigura si cate un pachet de tigri, fara a putea relata daca si cati dintre ceilalti martori fumau si au primit efectiv tigari.
In fine, in ceea ce priveste suma de 300 lei, lunar, solicitata de reclamant cu titlu de prestatie periodica, reprezentant suma cu care isi completa veniturile anterior accidentului, prin efectuarea de lucrari in gospodarie si la camp, dar pe care in prezent nu ar mai putea-o procura întrucât si-a pierdut capacitatea de munca, instanta constata ca nu se justifica. Astfel, capacitatea sa de munca a reclamantului, ulterior acidentului, a fost pastrata, potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legal intocmit in cauza, astfel incat nimic nu il impiedica pe reclamant sa isi completeze veniturile din pensie cu cele pe care le obtinea si anterior.
Din cuantumul total al prejudiciului suferit de reclamant, de 8.825 lei ( 5.000 lei – daune morale si 3.825 lei – daune materiale), instanta a reținut că paratul VARLOIANU I. i-a achitat deja reclamantului suma de 4.500 lei, cu prilejul împăcării, fiind deci achitate in totalitate daunele materiale pricinuite si ramanand un rest datorat de 4.325 lei din daunele morale datorate.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei . la repararea prejudiciului, in solidar, cu paratul VARLOIANU I., instanta a reținut ca pentru antrenarea răspunderii comitentului pentru prepus trebuie îndeplinite, pe lângă condițiile necesare răspunderii prepusului pentru fapta proprie, înca doua condiții speciale, respectiv: existenta, la data savarsirii faptei, a raportului de prepusenie si savarsirea faptei de catre prepus in functiile ce i-au fost incredintate de catre comitent.
A apreciat că aceste conditii sunt indeplinite intrucat paratul VARLOIANU I. avea, la data producerii accidentului, calitatea de angajat al paratei ., in functia de sef serviciu, iar fapta a fost savarsita in functia incredintata, conform declaratiei paratului VARLOIANU I., data in cursul urmaririi penale, coroborata cu adresa emisa de parata . (fila 34 din dosarul de urmarire penala), aspect necontestat de altfel de catre parti.
Nu a fost reținută apararea paratei . conform careia paratul VARLOIANU I. nu raspunde pentru eventualul prejudiciu cauzat prin infractiune, avand in vedere impacarea partilor, instanța reținând că actiunea civila in procesul penal se alatura actiunii penale, iar cata vreme actiunea penala nu a fost pusa in miscare, persoana vatamata are numai posibilitatea exercitarii actiunii civile la instanta civila. Ca atare, nefiind vorba despre o exercitare a actiunii civile in cursul urmaririi penale, cata vreme nu fusese pusa in miscare actiunea penala careia sa ii fie alaturata aceasta actiune civila, nici nu se poate pune problema stingerii actiunii civile ca efect al impacarii partilor.
Asadar, fiind indeplinite cerintele prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanta a obligat si parata . la repararea prejudiciului, in solidar cu paratul VARLOIANU I..
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei . la repararea prejudiciului, in solidar, cu paratul VARLOIANU I., instanta a retinut ca intrucat paratul VARLOIANU I. era asigurat RCA la data producerii accidentului la ., conform politei ./19/A19/PD nr._, parata ., in calitate de asigurator de răspundere civila obligatorie al paratului VARLOIANU I., răspunde alături de acesta fata de terțul păgubit, in limita sumei asigurate.
Cu privire la apararea paratei . conform careia dreptul reclamantului la despagubiri s-a stins prin impacarea cu faptuitorul VARLOIANU I., întrucat împacarea are un caracter definitiv si irevocabil, neputand fi retractata sau conditionata, instanta a constatat ca este neintemeiata.
Împotriva acestei au formulat recurs reclamant D. Ș. și pârâtul ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamant D. Ș. a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiuni și obligarea pârâților,în solidar, la plata sumei de 40.000 lei reprezentând 20.0000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.
În motivare recurenta arată că hotărârea este nelegală deoarece este rezultatul aplicării greșite a legii, respectiv al dispozițiilor art. 998-999 Cod civil. Deși instanța a stabilit în mod corect, în raport de probe culpa exclusivă a pârâtului V. I. în producerea accidentului prin care a fost vătămat, precum răspunderea comitentului și a asiguratorului, a procedat greșit în privința aprecierii întinderii prejudiciului ce a fost cauzat. Fiind vorba de o răspundere civilă delictuală pentru culpă, recurentul este îndreptățit atât la acoperirea pagubei efective cât și la beneficiul nerealizat și în consecință la plata daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat.
A menționat că la data accidentului conducea autoturismul ce-i fusese încredințat de O. S.. Acesta a pretins de la recurent contravaloarea integrală a autovehicului distrus din accident, întrucât acesta nu mai putea fi reparat, motiv pentru care a primit de la asigurări doar suma de 2930 lei, iar diferența de 4500 lei a primit-o de la pârât .Paguba creată prin avarierea autovehiculului se impunea să fie acoperită tot de către pârâtul V., astfel că el nu poate fi absolvit de plata despăgubirilor solicitate.
A arătat că martorii audiați în cauză, au confirmat că l-au însoțit la spital, pentru fiecare drum achita sume între 25 și 50 lei, în perioada cât a imobilizat la pat, i-au efectuat diferite servicii la domiciliu, le oferea mâncare, pentru muncile la câmp, era nevoit să angajeze lucrători cu plată, cărora le oferea mâncare, țigări celor care fumau și 50 lei pentru ziua de muncă. De asemenea, au confirmat că pe perioada cât a stat cu piciorul în ghips și după îndepărtarea aparatului gipsat, luni de zile s-a deplasat greu, șchiopătând ,fiind nevoit să se deplaseze la spital pentru controale și tratamente în vederea recuperării sănătății, iar pentru fiecare deplasare plătea șofer.
Recurentul pârât . a solicitat admiterea în parte a recursului și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că instanța de fond prin încheierea din 28.09.2011 în mod netemeinic a respins excepția prematurității introducerii cererii, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prev.de art 720 ind.1, întrucât reclamantul nu a transmis nici un înscris care să poată fi calificat invitație la conciliere mai înainte de introducerea cererii.
Prin aceiași încheiere instanța de fond a respins și excepția inadmisibilități acțiunii ca urmare a împăcării părților,cu toate că prin rezoluția din 07.03.2011 P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus neînceperea urmăriri penale față de pârâtul V. I. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă,întrucât în cauză a intervenit împăcarea părților.
Înțelegerea părților constituie un act de dispoziție,iar corespunzător principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă,are un caracter irevocabil, așa încât nu mai poate fi acceptată revenirea părții vătămate la înțelegerea respectivă.
A menționat totodată că reclamantul nu a depus nici un document justificativ în dovedirea prejudiciului material reținut de instanță și întrucât pârâtul Vîrloianu I. i-a achitat deja recurentului suma de 4500 lei, cum corect a reținut și instanța de fond, din suma de 5000 lei acordată de instanță trebuie scăzută suma de 4500 lei achitată, astfel încât ar trebui acordată numai suma de 500 lei.
În drept au fost invocate dispoz. art. 299,304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 13 noiembrie 2012 recurent reclamant D. Ș. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de pârâta ., ca nefondat.
În motivare a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția privind prematuritatea introducerii cererii, având în vedere că a făcut dovada încercării medierii conflictului prin invitarea părților la un cabinet autorizat de mediere, unde aceștia au înțeles să nu se prezinte, împrejurare consemnată în proces verbal, în cauză fiind îndeplinite cerințele prev. de art 720 indice 1 Cod procedură civilă.
De asemenea instanța de fond a procedat corect în respingerea excepției prematurității invocate și în raport de dispoz.art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, reținând faptul că sancțiunea aplicată în cazul neîndepliniri proceduri prev.de art 720 ind.1 Cod procedură civilă este nulitatea relativă, ca urmare a unei vătămări pricinuit părții ce o invocă. Recurenta pârâtă avea posibilitatea de a încerca o rezolvare cu celeritate a conflictului ivit prin prezentarea la conciliere.
Instanța de fond a reținut că pentru a exista posibilitatea persoanei fizice de a-și valorifica pretenția și pentru a putea fi exercitat dreptul la opțiune, trebuie să existe în același timp cele două căi prin care pot fi cerute despăgubirile civile, adică trebuie să existe procesul penal declanșat și acțiunea penală pusă în mișcare, cât și posibilitatea exercitării acțiunii civile la o instanța civilă. În speță, intervenind împăcarea părților, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare, astfel că nu avea posibilitatea exercitări acțiuni civile. A caracterizat corect raportul dedus judecății și a reținut că procurorul nu putea să soluționeze acțiunea civilă, această atribuție revenind instanței de judecată.
Probele administrate respectiv înscrisurile, mărturiile martorilor, au relevat la ce suferințe fizice a fost supus, faptul că a cheltuit numeroase sume de bani cu tratamentele medicale, cu deplasările la controale și cu muncile gospodărești pe care nu le-a putut efectua singur și pentru care a fost nevoit să plătească oameni în fiecare sezon.
La data de 27.02.2013 AMT Servicii Insolvență SPRL, în calitate de administrator judiciar al intimatului pârât . solicitat suspendarea cauzei, întrucât împotriva acestui intimat pârât s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, așa cum rezultă din încheierea pronunțată la 12.11.2012 la Tribunalul D..
În drept a invocat dispoz.art. 36 din Legea nr. 85/2006
Prin încheierea pronunțată la data de 04.03.2013, instanța a respins cererea de suspendare, reținând că la data pronunțării hotărârii instanței de fond, procedura insolvenței asupra pârâtei . era incidentă. Pe de altă parte, prezenta cauză are ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva respectivei sentințe de alte părți decât . că nu se poate dispune suspendarea soluționării recursurilor în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, raportat la stadiul procedurii de constituire a titlului executoriu și respectiv cu ocazia punerii acestuia în executare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
O primă critică formulată împotriva sentinței pronunțate în cauză de recurentul intimat . vizează modul de soluționare al excepției inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndepliniri proceduri concilierii prealabile.
Observând invitația la mediere, procesul verbal privind prezența părților la mediere încheiat la data de 26.07.2011 cât și confirmările de primire (filele 50-55 dosar fond) instanța constată că reclamantul a comunicat pârâților invitația la mediere la data de 11.07.2011. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că invitația la conciliere adresată pârâților îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, că această invitație a fost primită de pârâtă, care nu au dat curs invitației adresate, ceea ce a dus la încheierea procesului verbal din 26.07.2011.
Este adevărat că toată această procedură a fost urmată de reclamant după sesizarea instanței, însă având în vedere rațiunea concilieri prealabile prevăzute de art. 7201 Cod procedură civilă, cât și lipsa unei vătămări suferite de pârâtă, instanța apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut ca neîntemeiată excepția inadmisiblității și a respins-o.
O altă critică adusă sentinței pronunțate în cauză vizează modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în despăgubiri ca urmare a împăcării părților.
Observând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr._/P/2010 instanța reține că în cursul cercetărilor respectiv la data de 02.02.2011 reclamantul D. Ș., având calitatea de parte vătămată a declarat că s-a împăcat cu V. I., că nu are pretenții materiale de la acesta și nu dorește să fie trimis în judecată.
Urmare a acestei declarații prin rezoluția din 07.03.2011 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul V. I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal, reținându-se că în cauză a intervenit împăcarea între făptuitor și persoana vătămată.
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin.1 Cod penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.
Având în vedere caracterul său de a fi totală și necondiționată, împăcarea părților înlătură și răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune, iar efectele împăcării părților cu privire la aspectul penal și civil al procesului se produc din momentul realizării împăcării.
În raport cu cele arătate rezultă că împăcarea părților nu dă posibilitatea exercitării în continuare a acțiunii civile nici în fața instanței civile, nici în fața instanței penale.
O atare acțiune civilă ar tinde să readucă în discuție întregul conflict, cu toate aspectele specifice faptei penale care a provocat paguba materială, situație de natură a reînvia atât sub aspect social cât și judiciar, întreaga tulburare pe care conflictul inițial a produs-o și căreia legiuitorul a înțeles, prin împăcarea părților să-i pună capăt în mod definitiv. De aceea, atunci când intervine împăcarea, fie că este sau nu însoțită de o tranzacție asupra despăgubirilor, ea își poate produce toate efectele prevăzute de lege, adică înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.
În cauză, prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală reclamantul a arătat că nu are niciun fel de pretenții de la pârâtul V. I., declarând că s-a împăcat cu acesta, astfel că în raport de considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect, criticile formulate întrunind cerințele motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Având în vedere că împăcarea intervenită între părți a înlăturat nu numai răspunderea penală, ci și răspunderea civilă, instanța având în vedere și considerentele mai sus expuse va respinge recursul formulat de reclamantul D. Ș., va admite recursul formulat de . și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul reclamantul către . la plata sumei de 1611 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cât și la plata sumei de 1500 lei către intimatul pârât V. I. reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta . împotriva sentinței nr. 7428 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți V. I. și .
Respinge recursul formulat de reclamantul D. Ș. împotriva sentinței nr. 7428 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți V. I. și .
Modifică sentința nr. 7428 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că respinge acțiunea
Obligă recurentul reclamant către recurenta pârâtă . la plata sumei de 1611 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă recurentul reclamant către intimatul pârât V. I. la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2013
Președinte, A. G. M. | Judecător, R. E. D. | Judecător, C. P. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.A.G.M.
Tehbn-.red./A.F. 25.04 2013
Red.jud.fond.C.G.C.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
