Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 04-02-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 9822/94/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta M. M. R. împotriva sentinței civile nr.5859/10.10.2013 și a sentinței civile nr.6704/14.11.2013, pronunțate de judecătoria B., in dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimații P. S. C., E. B. ILFOV, E. SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata P. S. C. prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează tribunalului faptul ca recurenta nu a indicat sediul intimatei E. B. Ilfov, pentru a fi legal citată, și nu a depus al dosarul cauzei dovada de citării acesteia printr-un ziar de largă circulație națională, așa cum i-a fost pus in vedere, prin citație, intimata E. B. Ilfov a fost citată și prin afișare la ușa instanței, după care:
Tribunalul apreciază ca pentru acest termen de judecata, procedura este legal îndeplinită cu intimata E. B. Ilfov.
Tribunalul pune in discuție calificarea căii de atac incidente in cauza.
Intimata P. S. C., prin avocat, apreciază calea de atac incidentă in cauza ca fiind apelul.
Tribunalul, față de prevederile art.999 Noului Cod de Procedura Civilă, califică calea de atac incidentă în cauza ca fiind apelul și nu recursul.
TRIBUNALUL,
Față de împrejurarea că la acest termen de judecata a fost calificata calea de atac incidentă în cauza ca fiind apelul,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Califica calea de atac incidenta in cauza ca fiind apelul.
Pronunțata in ședință publică, azi, 04.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 57A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta M. M. R. împotriva sentinței civile nr.5859/10.10.2013 și a sentinței civile nr.6704/14.11.2013, pronunțate de judecătoria B., in dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimații P. S. C., E. B. ILFOV, E. SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata P. S. C. prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimata P. S. C., prin avocat arata ca susținerile cu privire la excepția lipsei de interes, pot fi reținute ca apărare pe fond. In ceea ce privește excepția tardivității declarării apelului împotriva hotărârii de completare dispozitv nr.6704/14.11.2013, pronunțate de judecătoria B., in dosarul nr. _, solicită admiterea acestei excepții, având în vedere că aceasta a fost pronunțata la data de 14.11.2013, iar apelul a fost declarat la data de 29.11.2013, cu depășirea termenului legal de 5 zile de la pronunțare.
Deliberând asupra excepției tardivității declarării apelului împotriva sentinței civile de completare dispozitiv, nr.6704/14.11.2013, pronunțate de judecătoria B., in dosarul nr. _, având in vedere faptul ca hotărârea a fost pronunțata la data de 14.11.2013, iar apelul a fost declarat la data de 29.11.2013, cu depășirea termenului legal de 5 zile de la pronunțare, o admite, apreciind-o întemeiata.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes tribunalul o va avea in vedere ca apărare pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acorda cuvântul pe cererea de apel.
Intimata P. S. C., prin avocat solicită respingerea apelului ca nefundat pentru motivele invocate prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecata pe cale separată.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 5.08.2013 sub nr._ astfel cum a fost precizată la data de 9.10.2013, reclamanta M. M. R. a chemat în judecată pe pârâții P. S. C., E. B. ILFOV, E. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, rebranșarea la rețeaua de furnizare a energiei electrice de uz casnic a imobilului de la adresa din ., ., unde locuiește în prezent cu familia. A arătat că a achitat personal ultima factură emisă pe numele de P. S. C..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta P. S. C. promisiune de vânzare-cumpărare a imobilului de la adresa din ., ., achitând un avans de 120.000 euro, urmând ca la finalizarea tranzacției să mai achite restul sumei, respectiv 280.000 euro.
Reclamanta s-a mutat în imobil, după care i s-a pretins să plătească chirie lunară, suma totală a chiriei achitate urmând a fi scăzută din restul de plată datorat.
Între timp, a constatat deficiențe majore la imobil, a făcut note cu liste de deficiențe pe care i le-a trimis pârâtei P. S. C. prin notificări, expediate cu confirmare de primire, însă pârâta nu a răspuns notificărilor.
La data de 26 iulie 2013 reclamanta a rămas fără curent electric și fără apă, aflând că imobilul a fost debranșat la cererea pârâtei P. S. C., întrucât în imobil „nu locuiește nimeni”.
D. urmare, reclamanta a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva pârâtei și la Judecătoria B. a solicitat anularea contractului și a actului adițional încheiat cu pârâta, fiind înregistrat dosarul nr._ .
Față de motivele arătate, apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei S.C. E. SA prin E. B.-ILFOV să întocmească contract de furnizare provizoriu reclamantei, până la rezolvarea conflictului pe cale legală, să efectueze rebranșarea, iar cererea depusă de către P. S. C., ca abonat, să fie anulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.581 C.proc.civ.
La dosarul cauzei a depus în copie: chitanțe primire avans, factură energie electrică și chitanță de plată, contract de închiriere, acte notariale, acțiune instanță, notificări defecțiuni, plângere PJ B., sesizare către Electrica, sesizare DSP Ilfov, dispoziție specială DSP București, bonuri cumpărare generator, cablu, manoperă.
Pârâta P. S. C. a depus întâmpinare prin care a învederat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea ordonanței președințiale, respectiv cerința urgenței, a caracterului provizoriu și neprejudecarea fondului, în speță neexistând un dosar de fond, solicitând instanței respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cercetare locală.
A depus, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de închiriere nr._/13.05.2013, factura MF05915347/6.06.2013, chitanța din 27.06.2013, încheierea de certificare nr.04/1.07.2013 a Biroului Notarial THEMIS, notificări 160 și 161/11.07.2013, dovezi de comunicare a notificărilor.
De asemenea, pârâta S.C. E. ENERGIE MUNTENIA S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, potrivit art.581 C.proc.civ.
A mai arătat că solicitarea reclamatei de a obliga S.C. E. S.A. să furnizeze energie electrică nu are temei legal, titularul contractului de furnizare a energiei electrice fiind doamna P. S. C.. Ca urmare a solicitării titularului de contract au fost emise Ordine de serviciu către S.C. E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A. în vederea deconectării locului de consum.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 C.proc.civ., HG 1007/2004, Legea 132/2012.
Prin sentința civilă nr.5859/10.10.2013, pronunțată de judecătoria B., in dosarul nr. _ a fost respinsă cererea de emitere a unei ordonante presedintiale formulată de reclamanta M. M. R..
Pentru a pronunța această soluție, instanta a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocate de E. ENERGIE MUNTENIA S.A., instanta o va analiza odata cu conditiile de admisibilitate, urmand sa pronunte o hotarare pe fondul cauzei.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat emiterea unei ordonante presedintiale prin care imobilul din ., . sa fie rebransat la reteaua de furnizare a energiei electrice de uz casnic, prin obligarea paratei P. S. C. sa anuleze cererea de debransare a sa, sau prin obligarea paratei E. sa incheie un contract de distributie energie provizoriu.
Instanta a retinut ca, reclamanta a incheiat cu parata P. S. C., antecontractul de vanzare-cumparare autentificat de BNP THEMIS, sub nr. 1424/03.10.2012, prin care promitenta-vanzatoare se obliga sa sa vanda promitentei-cumparatoare imobilul format din teren intravilan in suprafata de 1.000 mp si 999,86 mp situat in Satul Ostratu, ., tarlaua 33, ., nr. CF 5098, precum si constructia edificata pe teren, in schimbul sumei de 250.000 euro.
Prin actul aditional la antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 879/23.04.2013, s-a recunoscut primirea de catre promitenta-vamnzatoare a sumei de 70.000 euro, avans din pretul vanzarii, care a fost astfel majorat la suma de 320.000 euro. Partile au recunoscut primirea, respectiv predarea, pana la data actului aditional, inclusiv, a sumei de 120.000 euro. De asemenea, a fost prelungit termenul de incheiere a contractului de vanzare in forma autentica pana cel tarziu la data de 01.07.2013.
La data de 29.04.2013, intre parata si reclamanta a fost incheiat Contractul de locatiune inregistrat la Administratia financiara a Orasului B. sub nr._/13.05.2013, pentru o perioada de 2 luni, respectiv pana la data de 01.07.2013. Contractul prevedea posibilitatea prelungirii duratei, prin notificarea de catre cealalta parte a unei astfel de intentii.
Din actele de la dosar, rezulta ca reclamanta nu a solicitat prelungirea contractului de inchiriere, iar parata P. S. C. a notificat-o pe reclamanta, prin B. P. V., in data de 11.07.2013 (fila 76) despre ajungerea la termen a Contractului de inchiriere si incetarea contractului de la data de 01.07.2013, ca urmare a neexprimarii intentiei de a fi prelungita durata acestuia.
De asemenea, din Incheierea de Certificare nr. 04/01.07.2013, BNP Themis (fila 75) rezulta ca parata P. S. C. s-a prezentat la sediul BNP, impreuna cu toate documentele necesare in original, in vederea perfectarii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, lipsind promitenta-cumparatoare, M. M.-R..
Potrivit art. 996 alin. (1), instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
In ceea ce priveste conditiile exercitarii procedurii ordonantei presedintiale, instanta retine ca in speta de fata, acestea nu sunt indeplinite cumulativ. Astfel, instanta va analiza cu prioritate conditia aparentei in drept in favoarea reclamantei.
Din inscrisurile depuse, rezulta ca reclamanta este titulara unui drept de creanta, nascut din antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1424/03.10.2012, si modificat prin Actul aditional 879/23.04.2013. De asemenea, instanta retine ca, prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Judecatoriei B. sub nr._, reclamanta a solicitat anularea promisiunii de vanzare-cumparare nr. 1424/03.10.2012 si a actului aditional nr. 879/29.04.2013, cu repunerea partilor in situatia anterioara, cerere a carei solutionare pe fond, instanta nu o poate avea in vedere, aceasta necontribuind la intarirea aparentei dreptului in favoarea reclamantei.
Totodata, instanta a retinut si ca in prezent, proprietar al imobilului ce a facut obiectul promisiunii de vanzare-cumparare si titular al contractului de furnizare a energiei electrice este parata P. S. C..
Intrucat cererea de deconectare a fost facuta de catre parata, in calitatea sa de proprietar si de titular al contractului de furnizare, rebransarea poate avea loc doar la cererea acesteia sau a noului titular al contractului de furnizare.
In ceea ce priveste obligarea paratei E. la incheierea unui contract provizoriu de furnizare energie electrica, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata fata de prevederile art. 35 din HG 1007/2004, potrivit carora furnizarea energiei electrice se face numai in baza unui contract de furnizare si in conditiile impuse de avizul tehnic de racordare. Mai mult, aceasta masura nu poate fi dispusa pe calea ordonantei presedintiale intrucat ar prejudeca fondul.
Intrucat reclamanta nu a facut dovada aparentei dreptului, mai mult chiar, din actele depuse, rezultand fara putinta de tagada intentia sa de a nu incheia contractul de vanzare-cumparare cu promitenta vanzatoare, ci de a-l constata nul, instanta retine nu este indeplinita una dintre conditiile esentiale pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale.
In ceea ce priveste conditia potrivit careia masura dispusa sa aiba caracter provizoriu (vremelnic) instanta retine ca masurile incuviintate nu sunt de natura sa conduca la rezolvarea fondului ci sunt de natura sa mentina o situatie de fapt pana la solutionarea celui dintai, asadar – sunt limitate in timp pana la solutionarea in fond a litigiului.
Din inscrisurile dosarului rezulta ca pe de o parte, cererea inregistrata sub nr._ a fost anulata in procedura de regularizare, impotriva incheierii formulandu-se cerere de reexaminare, iar pe de alta parte, pe rolul Tribunalului Ilfov se afla inregistrata o alta cerere sub nr._, avand ca obiect anulare act promisiune-vanzare cumparare nr. 1424/03.10.2012 si act aditional nr. 879/29.04.2013 si pronuntare hotarare care sa tina loc de contract cu privire la imobilul situat in ., ..
Cata vreme, din ambele cereri rezulta intentia reclamantei de a anula antecontractul de vanzare-cumparare, singurul in temeiul caruia ar putea subzista aparenta dreptului in favoarea sa, instanta retine ca nu este indeplinita nici conditia ca masura sa aiba un caracter provizoriu.
Daca instanta ar admite cererea de chemare in judecata si ar obilga paratii la rebransarea reclamantei, aceasta masura nu ar putea fi limitata in timp pana la solutionarea dosarelor de fond care au ca obiect tocmai anularea titlului care ii confera reclamantei un simplu drept de creanta, iar nu aparenta de proprietar sau titular al contractului de furnizare energie.
Prin sentința civilă nr.6704/14.11.2013, pronunțată de judecătoria B., in dosarul nr. _ a fost admisă cererea pârâtei P. S. C. si a dispus completarea dispozitivului cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3859,65 lei.
Împotriva sentinței civile nr.5859/10.10.2013 și a sentinței civile nr.6704/14.11.2013, pronunțate de judecătoria B., in dosarul nr. _ a formulat apel reclamanta M. M. R. solicitând admiterea apelurilor așa cum au fost formulate.
In motivarea cererii, apelanta a arătat ca are un drept de creanta asupra imobilului in litigiu, unde pârâta a intrerupt furnizarea energiei electrice,
A mai arătat si ca este nevoită să solicita instanței sa stabilească vânzarea imobilului /prin hotărâre judecătorească deoarece pârâta nu are posibilități materiale de a-i înapoia banii dați. Există un gaj la un credit neachitat care se ridică la peste 70.000 euro; Există posibilitatea distrugerii probelor de către pârâtă, fapt pentru care a întrerupt folosința energiei electrice și prin aceasta a blocat viețuirea noastră în imobilul din . .; A efectuat îmbunătățiri la imobil, reparații, înlocuiri instalații, curățenie, modificări cu acordul pârâtei a cărei mamă venea foarte des la noi și ne cerea chiar să o luăm să ne facă menajul, plângându-se de fiica sa, P. S. C.; A plătit cheltuieli la gaze, curent, pază, internet, telefonie, pentru care nu am avut contract de a le plăti și nici înțelegere în vreun act de închiriere sau altceva însă, știam că era proprietatea mea nicidecum așa cum a prezentat-o pârâta prin apărare. A investit în mobilarea casei, în îmbunătățirea condițiilor de trai; A adus documentele societăților la care lucram eu și prietenul meu care mi-a împrumutat și banii de avans; A depozitat acolo toată agoniseala noastră, acte, valori, birotică de firmă, etc; Prin lipsirea de curent electric, nu a avut posibilitatea să lucreze, stagnând proiecte suntem ingineri proiectanți și susținători a unor parcuri eoliene din România, fiind chiar și în procedură de vânzare a unora. Această măsură barbară pe care instanța a acoperit-o prin hotărâri aberante, a dus la împiedicarea unei vânzări ce poate fi dovedită, a dăunat firmelor provocând pierderi imense ce urmează a fi recuperate în justiție.
Instanța nu a pus în discuție cererea de preschimbare termen depusă la dosar la data de 04.10.2013. Nu a pus in discuție transformarea cerererii cf. art.1000 ncpc, ritm în care s-a soluționat cererea sa. Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilitătii actiunii invocată de E. Energie Muntenia SA. Instanța nu a manifestat interes în soluționarea cauzei, în aflarea adevărului, în respectarea condițiilor de urgență, nu a justificat care au fost motivele ce au determinat-o să judece cauza cu citare a părților. Nu a dovedit că ar fi existat vreun pericol real dacă s-ar fi, pronunțat în lipsă.
Instanța a încălcat prevederile CEDO privind dreptul la un proces echitabil în termen rezonabil art.6 paragraf 1 ceea ce a dus la încălcarea dreptul la viață;
Instanța a îngăduit ca, pârâtei să i se acorde cheltuieli de judecată nedovedite, având drept de a le cenzura, avea obligația să observe faptul că însăși cuantumul acestora este foarte mare (aproape echivalentul a 1.000 euro
A mai arătat si ca nu i-a fost comunicată cererea de completare a dispozitivului.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.999 N.c.p.c.
La data de 07.01.2014, intimata . SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii, intimata a arătat ca reclamanta a solicitat rebransarea la rețeaua de alimentare cu energie electrica a imobilul situat in ., ., județul Ilfov.
Instanța de fond a respins cererea de ordonanța presedintiale, completând ulterior dispozitivul hotărârii in sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiul pendinte către parata P. S. C..
Cu privire la calea de atac, raportat la data introducerii cererii principale 05.08.2013 sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedura civila, iar calea de atac incidentă in cauza este apelul.
F. de criticile aduse sentinței atacate, sunt nefondate, atâta timp cat din analiza textului art. 996 C.proc.civ. rezulta ca pentru admiterea unei acțiuni formulate după procedura sumara instituita de dispozițiile Titlului VI C.proc.civ. se impune întrunirea cumulativa a trei condiții, respectiv urgenta, vremelnicia măsurii luate si neprejudecarea fondului cauzei, condiții care nu sunt întrunite de cererea promovata.
S-a mai arătat ca nu este îndeplinita condiția neprejudecarii fondului cauzei, întrucât pentru rezolvarea pretențiilor reclamantei se impune analiza unor aspecte referitoare la insasi aparenta dreptului reclamantei, anticipându-se astfel asupra hotărârii instanței de drept comun.
Astfel, potrivit art. 33 - 35 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004, furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, contract care stabilește raporturile dintre un furnizor si un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice si care se încheie in condițiile stabilite prin avizul tehnic de racordare. In speță insa, reclamanta, nefiind proprietara a imobilului, nu deține contract de fumizare valabil încheiat cu furnizorul de energie electrica.
Pe de alta parte, pentru racordarea unui imobil la rețeaua electrica, persoana interesata trebuia sa demareze procedura prevăzuta de HG nr._ privind Regulamentul de racordare.
In speța insa, așa cum rezulta chiar din motivarea apelului, fondul litigiului privește obligarea paratei P. S. C. la vanzarea imobilului in cauza, astfel incat sa-i inapoieze reclamantei sume de bani platite anterior.
Condiția neprejudecarii fundului trebuie sa fie îndeplinita de orice cerere de ordonanța presedintiale, întrucât prin pronunțarea asupra fondului cauzei n-ar mai exista nici o utilitate in soluționarea litigiului pe calea dreptului comun.
Cu privire la aceasta condiție reclamanta, pe de o parte, si-a întemeiat pretențiile invocând drepturile sale asupra imobilului a cărui rebransare o solicita dar, pe de alta parte, nu face dovada proprietatii sale asupra imobilului in cauza, or racordarea imobilului la rețeaua electrica nu este posibila in lipsa oricăror documente care sa ateste dreptul de proprietate sau de folosința asupra imobilului.
In cadrul procedurii ordonanței presedintiale instanța este indreptatita sa analizeze sumar înscrisurile depuse de catre parti, având posibilitatea sa aprecieze asupra valabilității lor formale, insa, in speta, din analiza înscrisurilor si a motivelor invocate de către reclamant rezulta ca acesta pune in discuție insasi realizarea unor drepturi a caror analiza si interpretare duc la o cercetare aprofundata a fondului litigiului, situatie incompatibila cu procedura instituita de dispozițiile art. 996 C.proc.civ si cu scopurile pentru care aceasta a fost reglementata.
In ceea ce privește neprejudecarea fondului, reclamanta nu poate face dovada in acest sens. Reclamanta a invocat chiar si in apel motive care țin de cercetarea fondului cauzei, insa examenul sumar al cauzei pe calea ordonanței presedintiale nu poate stabili drepturile reclamantei cu privire la imobilul in cauza, o asemenea cercetare fiind rezervata judecații in fond.
Cu privire la soluționarea cererii de ordonanța presedintiale, este de reținut ca regula instituita de art. 998, alin. (1) C. Proc.civ. este cea potrivit căreia, in vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea in procesele urgente norme de altfel respectate de către instanța de fund.
D. cu titlu de excepție, alin. (2) al aceluiași articol reglementează posibilitatea de judecare a cererii de ordonanța presedintiale fără citarea părților.
In aceste condiții critica adusa de către reclamanta este neîntemeiata, instanța de fond respectând prevederile legale privind judecarea cererii, care a fost înregistrata la data de 05.08.2013, stabilind prin termen la data de 19.08.2013.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata, apreciem corecta soluția instanței de fund de acordare a acestora, fiind aplicate prevederile art. 453 Cod de procedura civila, atâta timp cat cererea reclamantei a fost respinsa.
In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 205-208, art.996-999, art. 453 Cod procedura civila.
In dovedirea cererii, intimata a solicitat proba cu incrisuri.
La termenul de judecata de 07.01.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A mai arătat intimata ca in temeiul art. 999 din NCPC, coroborat cu art. 444 si art. 446 din același act normativ, sa invocam excepția tardivității declarării caii de atac împotriva Sentinței Civile nr. 6704/14.11.2013 fata de data declarării respectivei cai de atac, respectiv 29.11.2013, data ce apare menționata in cuprinsul înscrisului, fiind astfel incalcat termenul de 5 zile pentru formularea caii de atac. De asemenea, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca nu se poate retine ca rezonabila susținerea partii adverse conform căreia prin calea de atac formulata împotriva hotărârii de fond, la data de 14.10.2013, a avut in vedere si Sentința Civila nr. 6704, deoarece aceasta nu fusese inca pronunțata la data exercitării respectivei cai de atac.
Pe fondul cauzei, a mai arătat ca partea adversa nu justifica un interes actual in soluționarea prezentei cauze.
Astfel, urmare a încuviințării executării silite prin predarea imobilului si a autorizării de acces in imobilul in discuție, la data de 24.10.2013 le-a fost predat de către executorul judecătoresc imobilul a cărui racordare la energia electrica se solicita. Pe cale de consecința, d-na M. M. R. nu justifica un interes actual pentru care sa solicite rebransarea la rețeaua de energie electrica pentru un imobil ce nu-i aparține si pe care, începând cu data de 24.10.2013, nici nu il mai ocupa.
Astfel, dincolo de invocarea a numeroase aspecte cu caracter general, de principiu, dna M. M. R. isi exprima nemulțumirea fata de împrejurarea ca procesul s-a desfășurat in prima instanța cu citarea partilor ceea ce a condus la acordarea unui termen exagerat de lung/târziu. Or, ceea ce nu amintește petenta, este faptul ca subsemnata am formulat si depus in termen util întâmpinare cerând si judecarea in lipsa, neformulând cereri si neinvocand excepții care ar fi dus implicit la amânarea cauzei, amânarea judecații fiind dispusa la solicitarea chiar a aparatorului reclamantei, pentru "a lua la cunoștința de întâmpinare.
Totodată, instanța putea constata cu ușurința si netemeinicia susținerii conform căreia judecătorul fondului ar fi avut posibilitatea sa citească dosarul de fond ca sa aibă cunoștința in concret care este obiectul supus judecații. (nota bene: dosarul "de fond" invocat, nr._, a primit ca soluție definitiva "respinge cererea de reexaminare").
De asemenea, invocarea unui pretins drept de creanța - inexistent, in mod evident - reprezinta o apărare noua, invocata direct in calea de atac, conduita procesuala interzisa de arte 478, alin. 2 din NCPC.
În privința susținerii in conformitate cu care instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocata de E. Energie Muntenia S.A.", urmează sa observați pe de o parte lipsa de interes a d-nei M. in raport cu aceasta pretinsa critica iar, pe de alta parte, faptul ca prin analiza apărărilor noastre formulate prin întâmpinare si prin concluziile orale, instanța a verificat admisibilitatea ordonanței presedintiale sub toate cele 3 aspecte de admisibilitate prevăzute de lege, nefiind in interesul bunei administrări a justiției ca hotărârea sa fie desființata pentru ca instanța de fond sa admită eventual excepția inadmisibilității pentru mai multe argumente iar nu doar pentru cele deja reținute.
Relativ la critica conform căreia instanța ar fi incalcat prevederile CEDO privind dreptul la un proces echitabil, in termen rezonabil, ceea ce a dus la incalcarea dreptului la viata, dincolo de aspectele deja expuse in privința persoanei care a solicitat singura amânare a cauzei, deși dispozițiile procedurale ar fi permis instanței chiar amânarea pronunțării, in ciuda unei liste de ședințe având un număr impresionant de dosare si a mai multor înscrisuri depuse chiar in sala de judecata, instanța nu a amânat pronunțarea nicio zi, astfel incat, critica formulata apare ca nefondata.
In privința criticii referitoare la onorariul avocațial despre care se afirma ca ar fi nedovedit, foarte mare, solicita respingerea sa ca neîntemeiata, pregătirea profesionala a subsemnatei-intimate, . decât cea juridica, nu i-ar fi permis sa redactez întâmpinarea din fond, sa adune setul de înscrisuri, sa formuleze singura apărări in instanța si sa consulte înscrisurile depuse direct in sala de judecata, astfel incat toate acestea au fost realizate de către apărătorul ales, cu impedimentele inerente pricinuite de vacanta judecătorească insa cu respectarea dreptului părții adverse la judecarea cu celeritate a pricinii.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 996 si urm. C.proc.civ.
Analizând excepția de tardivitate a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6704/14.11.2013, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 999 alin. 1 C. pr. civ., în cadrul procedurii de emitere a ordonanței președințiale, calea de atac poate fi exercitată în termen de cinci zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Din cuprinsul actelor dosarului, rezultă că sentința apelată a fost pronunțată la data de 14.11.2013, termenul pentru exercitarea căii de atac fiind de cinci zile de la pronunțare, întrucât cererea a fost pronunțată cu citarea părților. Se mai constată că apelanta a depus cererea de apel la oficiul poștal în data de 02.12.2013, așa cum rezultă din actele dosarului (fila 8).
Astfel, tribunalul constată că, prin raportare la data pronunțării sentinței de către prima instanță, respectiv 14.11.2013, data limită de exercitare a apelului era 20.11.2013. Or, în cauză, apelul a fost promovat la data de 02.12.2013, după expirarea termenului de cinci zile menționat.
Așadar, față de dispozițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, reținând că termenul limită la care apelanta ar fi putut formula apelul era 20.11.2013, constată că prezenta cerere de apel a fost introdusă după expirarea termenului imperativ de cinci zile de la pronunțarea sentinței apelate, prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 999 alin. 1 C. pr. civ., motiv pentru care tribunalul va admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu și va respinge ca fiind tardiv formulat apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 6704/14.11.2013.
Analizând apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5859/10.10.2013, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel privește faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii părților cu citarea părților, iar nu fără citare, astfel cum a solicitat apelanta. Motivul este neîntemeiat, întrucât numai instanța era cea care putea decide dacă judecata urma să se facă fără citarea părților.
S-a mai invocat de către apelantă faptul că nu s-a pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra cererii de preschimbare a termenului de judecată.
Tribunalul constată că la prima instanță a fost formulată o cerere de preschimbare a termenului de judecată din data de 10.10.2013, cererea fiind înregistrată la registratura primei instanțe în data de 04.10.2013. Se constată că într-adevăr cererea de preschimbare nu a fost soluționată, însă pe de altă parte cererea de chemare în judecată a fost soluționată la data de 10.10.2013, adică în termen de 6 zile de la data înregistrării cererii de preschimbare, astfel încât tribunalul apreciază că apelantei nu i s-a produs nicio vătămare prin nesoluționarea cererii de preschimbare.
O altă critică adusă sentinței primei instanțe privește faptul că nu s-a pus în discuție cererea de transformare a acțiunii într-una de drept comun. Nici această critică nu este întemeiată, întrucât, din examinarea actelor dosarului nu reiese faptul că s-ar fi formulat o astfel de cerere, astfel că prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii sale.
S-a mai susținut de către apelantă faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta din cauză. Această critică nu este întemeiată, întrucât în considerentele sentinței civile pronunțate a fost menționat faptul că excepția urmează a fi analizată împreună cu condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, ceea ce în speță s-a și întâmplat.
În ceea ce privește critica adusă referitor la soluția instanței asupra cheltuielilor de judecată, acestea au legătură cu soluția pronunțată prin sentința de completare a dispozitivului. Or, apelul împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv formulat, astfel încât aceste critici nu pot fi analizate în cauză. Pentru același motiv, tribunalul apreciază că nu se impune analizarea motivului de apel referitor la necomunicarea cererii de completare a dispozitivului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., va fi respins ca nefundat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5859/10.10.2013.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, se va lua act că intimata P. S. C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind tardiv formulat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.6704/14.11.2013 de apelanta M. M. R. cu dom. ales la C.. Av. D. E., București, .-149, Bloc2, ., sector 5 în contradictoriu cu intimații P. S. C. cu domiciliul in Ștefăneștii de Jos, Șoseaua de centură, nr. 50, ., J. Ilfov, E. B. ILFOV cu sediul in B., .. 117, J. Ilfov, E. SA cu sediul in sector 1, București, .. 41-43.
Respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.5859/10.10.2013 de apelanta M. M. R. în contradictoriu cu intimații P. S. C., E. B. ILFOV, E. SA.
Ia act ca intimata P. S. C. si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publică, azi, 04.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R./Red. Jud: M.E/ 2 exemplare/03.04.2014
Jud.fond: S. I. I. C. - Jud.Cornetu
| ← Revendicare. Decizia nr. 126/2014. Tribunalul ILFOV | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1140/2014.... → |
|---|
