Pretenţii. Sentința nr. 2356/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2356/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 453/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2356
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe creditoarea . SRL in contradictoriu cu debitoarea . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2014, sub numărul de mai sus, creditoarea . SRL a chemat in judecată debitoarea . SRL, solicitând obligarea debitoarei la plata:
-_,74 lei reprezentând contravaloarea debitului principal;
-_,01 lei reprezentând contravaloarea dobânzii legale calculată până la data redactării prezentei cereri;
- dobânda legală calculată până la data achitării integrale a debitului restant;
- cheltuieli de judecată.
In motivare, creditoarea . SRL a arătat ca intre părți8 s-au desfășurat relații comerciale in baza contractului de transport încheiat intre părți la data de 01.02.2011. In baza contractului încheiat au fost emise mai multe facturi fiscale, in valoare totală de_,84 lei. In urma compensărilor si plăților parțiale a rămas un debit restant in valoare de_,63 lei.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192-194 cod procedura civilă, art. 1270 si art. 1488 cod civil, art. 1516 si următoarele.
La data de 02.04.2014, debitoarea . SRL a depus al dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat in principal admiterea excepției necompetentei generale in ceea ce privește soluționarea cauzei si declinarea competentei către Curtea de Arbitraj si Comercial Internațional, iar in subsidiar respingerea acțiunii creditoarea si obligarea cesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește excepția necompetentei generale a instanțelor, debitoarea a arătat ca in temeiul arz. 554 alin. 1 din codul de procedură civilă, părțile au încheiat o convenție arbitrală, prin inserarea unei clauze compromisorii in contractul de transport. Astfel, in contractul de transport încheiat, la capitolul 8 intitulat „Litigii”, s-a stabilit intre părți, ca instanța competentă sa soluționeze orice litigiu a fi Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Așadar, debitoarea a arătat ca prin inserarea clauzei arbitrale, părțile si-au exprimat voința de a urma calea procedurală a arbitrajului pentru soluționarea litigiilor dintre acestea, decurgând din contract si renunțând la dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești.
Analizând excepția necompetenței generale se rețin următoarele:
Între pârâta . SRL în calitate de client –ordonator servicii de transport și reclamanta . SRL în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de transport inter de marfă din 1.02.2011 – f.11-17 având ca obiect transportul de mărfuri alimentare cu semiremorcile marca Schmitz Cargo Bull, puse la dispoziție de client-ordonatorul de servicii, în vederea asigurării distribuției de mărfuri alimentare perisabile, către toate magazinele Metrou-Cash& Carry și Real Hypermarket Romania din țară conform Programului de transport.
În cap. 8, intitulat „Litigii”, părțile au inserat o clauză compromisorie prin care s-a stipulat că „3. Dacă părțile nu reușesc să ajungă la soluționarea neînțelegerilor pe cale amiabilă, atunci orice litigiu judecătoresc între părți se va înainta spre soluționare către Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României –București, a cărei sentință se va duce la îndeplinire de către părți.”
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă – f.177, aceasta a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și declinarea competenței în favoarea Curții de Arbitraj Comercial internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a româniei.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar – f. 248, reclamanta a invocat nulitatea clauzei compromisorii, având în vedere că nu sunt stabilite modalitățile de numire a arbitrilor, precum și normele privind arbitrajul.
Analizând validitatea clauzei compromisorii inserate în contractul încheiat între părți, instanța apreciază că excepția nulității acesteia invocată de către reclamantă este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare. Astfel, potrivit art. 550 NCPC „Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituționalizat este suficientă referirea la instituția sau regulile de procedură ale instituției care organizează arbitrajul.”
În speță, se reține de către instanță a fi aplicabilă ultima teză a articolului enunțat anterior, competența fiind stabilită de către părți în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. În consecință, indicarea numelor arbitrilor sau a regulilor de procedură nu este necesară, considerându-se că, odată ales un asemenea organism arbitral, părțile cunosc și aderă la regulamentul de organizare a acelui arbitraj instituționalizat .
În consecință, cum prin contractul încheiat, părțile au stabilit că, în cazul apariției unor litigii izvorâte din executarea lui, acestea să fie soluționate pe calea arbitrajului, și cum prin convenția lor părțile pot alege instanța sau organul de jurisdicție pentru soluționarea litigiilor dintre ele, cu condiția ca această opțiune să se concretizeze în scris, iar instanța sau organul de jurisdicție ales să nu fie în mod absolut necompetent, urmează a se constata ca fiind întemeiată excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, în considerarea dispozițiilor art. 8.3 din contractul de transport inter de marfă din 1.02.2011 – f.11-17 și ale celor prevăzute de art. 969 Vechiul Cod civil, cu consecința admiterii acesteia, a declinării competenței soluționării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin.3 Noul cod proc. civilă, în favoarea organului de jurisdicție ales de părți, respectiv a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a cărei competență materială se impune în cauza dedusă judecății, prin caracterul voluntar al abilitării ce i s-a conferit de părți, în scopul soluționării litigiului lor și prin exclusivitatea dedusă din îndreptățirea sa de a soluționa acest litigiu, care înlătură competența acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității clauzei compromisorii invocată de către reclamantă.
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea . SRL in contradictoriu cu debitoarea . SRL în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2014.
Președinte - Judecător Sindic, Grefier,
R. N. A. M. P.
Red.jud.RN
Dact. .>
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 1172/2014.... → |
|---|
