Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1076/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 4361/1748/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1076/A
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Judecător: M. E.
Grefier: A.-M. O.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva încheierii civile din 10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. M. S.R.L. având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul invocă din oficiu excepția tardivității cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea din data de 10.09.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea de încuviințarea a executării silite în baza procesului verbal . nr._/16.08.2011, formulată de creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu debitorul E. M. S.R.L., ca neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 632 din NCPC (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definite, precum și orice ale hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar potrivit art. 31 alin. 1 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată instanța a constatat că potrivit disp. art. 26 alin. 3 și art. 27 din același act normativ, “(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
În plus, instanța de fond a constatat că prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter general obligatoriu împrejurarea că “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În prezenta cauză, prima instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție întocmit de creditoare, invocat în susținerea cererii, nu constituie titlu executoriu întrucât nu a fost dovedită comunicarea acestuia către contravenient conform exigențelor stabilite prin Decizia ICCJ nr. 10/2013, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cauză fiind atașat exclusiv procesul-verbal de comunicare prin afișare la domiciliul contravenientului-debitor, modalitate care nu respectă dispozițiile general obligatorii ale deciziei menționate anterior și care devin aplicabile inclusiv în prezenta cauză prin efectul dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României care reglementează aplicarea retroactiva a legii contravenționale mai favorabile, aspect care poate fi invocat inclusiv în faza de executare silită când sunt analizate cel puțin formal condițiile de legalitate a emiterii titlului executoriu.
Mai mult, conform prevederilor art. 14 din OG nr. 2/2001 executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În consecință, instanța de fond a constatat, în condițiile art. 14 din OG nr. 2/2001, și intervenirea prescripției executării sancțiunii ceea ce constituie un impediment la executare, astfel că, în speță, devin incidente prevederile art. 665 alin. 5 pct. 7 din NCPC, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva încheierii civile din data de 10.09.2014, a formulat apel creditoarea solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificare în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de executare a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire în conformitate cu prevederile OG 2/2001 și că procesul verbal în cauză nu prezintă caracterul unui titlu executoriu în sensul disp. art. 37 din OG nr. 2/2001.
Astfel apelanta a arătat că art. 27 din OG 2/2001 prevede o modalitate alternativă de comunicare a procesului verbal prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului și nu o modalitate subsidiară astfel că s-a procedat la comunicarea acestuia prin afișarea sa semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
S-a mai arătat că nu se poate susține că procedura de comunicare a procesului – verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale întrucât procesul verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșiri faptei, iar comunicare acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, debitorul neformulând plângere împotriva acestuia și neachitând de bună voie obligația stabilită prin procesul verbal de contravenție.
Apelanta a mai arătat că actul sancționator a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia, precum și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile. Deoarece procesul verbal și implicit tariful de despăgubire conținut de acesta, nu au fost contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii nr. 144/2012 astfel încât are valoare de titlu executoriu în întregul cuprins său, tariful de despăgubire fiind susceptibil de executare silită.
S-a mai arătat că în cuprinsul procesului – verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că acesta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă încadrându-se în disp. art. 662 N.C.PC.
În drept au fost invocate prevederile art. 665 alin 6, art. 466 și următoarele N.C.p.C.
La termenul din 10.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de apel.
Analizând excepția tardivității apelului invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Încheierea civilă din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu apelată în prezenta cauză a fost comunicată petentei la data de 02.10.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 10 dosar fond.
Calea de atac a apelului a fost exercitată prin poștă la data de 10.10.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 16 dosar apel.
Or, potrivit art.665 alin.5 C.p.c., termenul de apel este de 5 zile de la comunicarea încheierii, iar conform art. 181 alin.1 pct 2 C. termenele se inteleg pe zile libere, neintrând in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
In consecința, fata de situația de fapt reținuta si de dispozițiile legale incidente, Tribunalul constata ca apelul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru depunerea sa, motiv pentru care va admite excepția tardivității invocata din oficiu si, in consecința, va respinge cererea de apel ca tardiv formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva încheierii civile din 10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. M. S.R.L., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. D. M. E.
GREFIER,
A.-M. O.
Concept red. gref. A.O.
.Red. Jud: CD.14.01.2015/3 ex
Jud.fond: B. M.– Jud Cornetu
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 1172/2014.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
