Pretenţii. Sentința nr. 492/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5687/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 899 R
Ședința publică de la 25 martie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR N. P. G.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . sentinței civile nr. 492/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . H. A., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 21.03.2014 intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 492/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.05.2012, sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâta, S.C. E. ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. si intervenientul H. A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.319,51 lei reprezentând contravaloare despăgubiri; la plata sumei de 406,54 lei, reprezentând reactualizarea cuantumului despăgubiri cu 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 12,31 lei pe zi calculate de la data de 05.04.2012 și până la data de 08.05.2012; plata sumei corespunzătoare reactualizării cu 0,1% calculată, în continuare până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în data de 04.11.2011 s-a produs un accident de circulatie in care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de către H. A. si autoturismul cu nr. de inmatriculare_ .
Reclamanta mai arata că potrivit celor consemnate in Constatarea Amiabila de Accident, culpa exclusiva pentru producerea accidentului revine intervenientului H. A.. In urma acestui eveniment autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat, autoturismul fiind asigurat casco la P. cu polita nr._ in vigoare la data accidentului in temeiul careia s-a deschis dosarul de dauna nr. POR4630EC11 si a achitat despăgubiri pentru repararea avariilor in cuantum de 12.319,51 lei. Persoana vinovata de producerea accidentului H. A. conducea autoturismul care avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă la . REASIGURARE SA, respectiv polița RCA nr._/27.06.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 cod civil, Legea nr. 136/1995, art. 64 din ordinul CSA nr. 5/2010, solicitând administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
In susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.5-22.
Pârâta și intervenientul, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Prin sentința civilă nr. 492/01.02.2013 instanța de fond admite în parte cererea, obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de_,51 lei, reprezentând debit și penalități de întârziere de 406,54 lei calculate până la data de 08.05.2012. Obligă pârâta către reclamantă la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere raportate la debit, calculate de la de 09.05.2012 până la achitarea efectivă a debitului, obligă pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar (891,92 lei+5 lei) și onorariu avocat în cuantum de 1.000 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la data de 04.11.2011, intervenientul, H. A. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație ocazie cu care a fost încheiată Constatarea Amiabilă de Accident. A fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ asigurat CASCO, în baza căreia reclamanta a plătit despăgubirea în cuantum de 12.319,51 lei astfel cum rezultă din Extrasul de cont din data de 27.01.2012.
Intervenientul forțat, H. A., conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ce avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. ROMANIA asigurare REASIGURARE S.A., polița DV nr._.
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 20.03.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.21), pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin.2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 în limitele indemnizației plătite asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, acesta trebuie să fie în legătură directă cu fapta ilicită deoarece subrogarea asigurătorului este una personală iar drepturile se exercită de asigurător, așa cum ar fi fost exercitate de asigurat, în lipsa raporturilor de asigurare, acțiunea în regres judecându-se după normele dreptului comun, ci nu după normele aplicabile în raporturile dintre asigurător și asigurat.
Așadar, având în vedere că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a recupera prejudiciul suferit de asigurat, prin plata indemnizației instanța consideră primul capăt de cerere întemeiat, urmând, în baza art.49 din Legea 136/1995, a obliga pârâta la plata sumei de_,51 lei reprezentând debit neachitat.
Totodată, având în vedere că despăgubirea nu a fost achitată de asiguratorul RCA în 15 zile de la data avizării scrise, în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.4 din Normele de aplicare ale Ordinul CSA nr.5/2010, au fost calculate penalități de întârziere. De asemenea, având în vedere și dispozițiile art.64 alin.4 din Normele de aplicare ale Ordinului CSA 14/2011, conform cărora dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, instanța urmează a admite și aceste capete de cerere urmând a obliga pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, de la data de 09.05._ până la achitarea efectivă a debitului.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța, având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, o va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în constând în contravaloarea a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar 891,92 lei +5 lei și a onorariului avocațial redus 1.000lei.
Astfel, cu privire la cuantumul onorariului de avocat, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ. instanța va diminua cuantumul acestuia, la suma de 1.000 lei, prin raportare la natura și complexitatea cauzei. Procedând în această modalitate, instanța nu afectează forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său, ci consideră că nu este proporțională și echitabilă obligarea părții adverse la suportarea unui astfel onorariu.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28.05.2013, sub nr._ .
Solicită recurenta admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate în sensul în care să se dispună obligarea paratei la plata integrala a onorariului de avocat in cuantum de 1.321,59 lei.
Solutia instantei in ceea ce priveste reducerea cuantumului onorariului de avocat de, la 1.321,59 lei la 1.000 lei este netemeinică si nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
Astfel, apreciază recurenta ca, in mod eronat, instanta de fond a dispus obligarea paratei doar la plata sumei de 1.000 lei in loc de 1.321,59 lei, asa cum a dovedit cu factur afiscala nr. 490/08.05.2012, ordinul de plata si extrasul de cont aferent acesteia.
Apreciază recurenta ca solutia instantei de fond nu este justificata intrucat onorariul de avocat. poate fi redus proportional insa legea prevede expres situatiile in care judecatorul poate_ proceda, la cerere, la micsorarea ori majorarea onorariului de avocat: valoarea pricinii ori, munca îndeplinită de avocat.
Avand in vedere ca din totalul cheltuielilor de judecata acordate de instanta, onorariul avocatului este în cuantum de 1.321,59 lei si a fost achitat la data introducerii actiunii, fata de cuantumul pretentiilor ce constituie obiectul actiunii, apreciază ca in cauza nu se impune reducerea onorariului de avocat.
Mai mult decat atat, arata ca parata intimata poarta culpa initierii litigiului prin neplata la scadenta a despagubirilor.
Totodata, onorariul de avocat a fost fixat si achitat la momentul sesizarii instantei de judecata, moment la care nu putea previziona daca parata va achita sau debitul in timpul procesului sau daca il va achita dupa comunicarea hotararii judecatoresti.
In acest context, prin reducerea onorariului de avocat s-a cauzat un prejudiciu in patrimoniul societății recurente intrucat diferenta de onorariu de avocat neacordata de instanta de fond( 321,59 lei) reprezinta o cheltuiala efectuata in promovarea actiunii din culpa paratei.
Totodata, solutia instantei este gresita intrucat parata a fost de drept in intarziere prin expirarea termenului de 15 de zile de la data avizarii, respectiv din 05.04.2012, data de la care trebuia sa achite suma solicitată cu titlu de despagubire.
Totodata, arata ca onorariul de avocat nu este excesiv de mare prin raportare la cuantumul despagubirii solicitate si la munca avocatului.
Mai mult decat atat, reamintește recurenta ca munca avocatului nu consta numai in a asigura reprezentarea judiciara, ci si in a redacta avizul de dauna, convocarea la conciliere cererea de chemare in judecata, depunerea actiunii la oficiul postal.
Pe de alta parte, drept expresie a principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede, de altfel, chiar art. 274 alin. 1 C.pr.civ. In acest context, amintește recurenta ca parata nu a solicitat reducerea onorariului de avocat.
Totodata, instanta a ignorat si prevederile art. 34 din Legea 51/1995 potrivit caruia "contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului".
Apreciază recurenta ca opinia instantei de fond ca onorariul este mare in raport cu dificultatea procesului, nu poate fi retinuta, intrucat art. 274 alin. 3 Cod proc. civ nu stipuleaza exact care ar fi coordonatele acestui raport.
În drept au fost invocate disp. art. 304 ind.1 c.p.c.si 304 pct.9 c.pr.civ, art. 66 din Ord. 20/2008 al CSA, art.69 alin.3 si art. 274 Cod procedura civila.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Arată intimata că instanta de fond in mod corect a dispus reducerea onorariului de avocat avand in vedere cuantumul debitului la care aceasta a fost obligata se poate observa faptul ca onorariul de avocat solicitat este vadit disproportionat fata de valoarea pricinii.
Consideră intimata că nu este just sa suporte un cuantum excesiv al cheltuieilor de judecata cauzat de un onorariu stabilit pe baze contractuale, consecinta fireasca a unei asemenea constatari fiind aceea a suportarii de catre partea care a acceptat stabilirea unui asemenea onorariu, daca acesta a fost stabilit si achitat initial.
Reiterează principiul care trebuie sa guverneze solutionarea oricarei cereri de acordare a cheltuielilor de judecata: partea va putea obtine rambursarea cheltuieilor de judecata doar in masura in care se stabileste realitatea lor, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului.
În drept au fost invocate disp. art. 115 și urm. c.p.c., art. 274 și urm. c.p.c.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304¹ și ale art. 312 C. proc. civ., instanța reține următoarele:
Tribunalul reține că instanța de fond a obligat intimata la plata către recurenta a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat redus, în temeiul art. 274 alineat 3 cod procedură civilă, de la suma de 1321,59 lei, la suma de 1000 lei.
Tribunalul apreciază că instanța de fond nu a stabilit în mod corect cuantumul cheltuielilor referitoare la onorariul de avocat, față de prevederile art. 274 alineat 3 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 3 C. proc. civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Sub acest aspect, tribunalul constată că, în ceea ce privește primul criteriu legal, relevant pentru aplicarea art. 274 alineat 3 c. proc. civ., respectiv proporționalitatea cu valoarea obiectului pricinii, reducerea onorariului nu se justifică; onorariul (1321,59 lei) reprezintă un procent rezonabil în raport cu valoarea pretențiilor cu care instanța a fost sesizată (_,51 lei, reprezentând despăgubiri și 406,54 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și penalități de întârziere aferente debitului principal până la achitarea efectivă).
În ceea ce privește al doilea criteriu legal, și anume munca îndeplinită de avocat, trebuie să se aibă în vedere faptul că aceasta presupune și activități premergătoare procedurii judiciare. În acest context, instanța apreciază că suma reprezentând onorariul de avocat nu este nepotrivit de mare, în sensul art. 274 alineat 3 cod procedură civilă, reprezentând o cheltuială necesară, făcută în mod real de către parte, (conform facturii fiscale și extraselor de cont depuse la dosar) și având un cuantum rezonabil.
În consecință, în temeiul art. 3041, art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta – reclamantă în contradictoriu cu intimata – pârâtă în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată pentru stadiul procesual fond. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta . contradictoriu cu intimata . H. A..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1321,59 lei,cu titlu de onorariu de avocat integral.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | Judecător, N. P. G. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond C. E. D./Judecătoria B.
Red. jud. C.D.
Thn. red. C.D./2 ex./ 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 642/2014. Tribunalul ILFOV | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
