Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3142/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3142/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1449/93/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3142/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic S. F. I.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE I. și pe pârât Z. I., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată angajare păspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat tribunalul încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.08.2014 reclamanta Directia Generala Regionala a Finantelor Bucuresti in reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice I., in calitate de unic creditor al ., CUI_, J_, a formulat cerere in vederea angajarii raspunderii a paratului Z. Ityhak,, in calitate de administrator al ., in temeiul dispozitiilor - art. 138 alin. 1 litera c din Legea nr. 85/2006, in sensul continuarii, in interes personal, a activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati; - art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a facut sa dispara unele documente contabile; raportate la prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
In sustinerea cererii, a arătat ca institutia sa figureaza in tabelul definitiv al creantelor cu un debit de 4.950 lei, stabilit conform declaratiei de creanta.
Suma de plata reprezinta obligatii ale societatii catre bugetul statului, ce nu au fost achitate pe perioada functionarii acesteia,
Pasivitatea paratului manifestata cu privire la conducerea activitatii societatii si indeplinirea obligatiilor legale a dus in final la prejudicierea institutiei noastre, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii.
De asemenea, dezinteresul paratului fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii este evident, avand in vedere si faptul ca, desi a fost notificat, nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, ingreunand procesul de recuperare a creantelor.
Prin managementul defectuos al debitoarei, aceasta a ajuns in situatia in care datoriile au depasit nivelul total al activelor circulante, ffind evienta imposibilitatea debitoarei de a-si achita datoriile catre creditori la termenele scadentet. Mentinerea unui nivel optim al lichiditatilor reprezinta o conditie sine qua non pentru o societate comerciala, reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, in toate stadiile circuitului economic iar neluarea unor astfel de masuri sau nedeclararea starii de insolventa ~c"atre administratorul societatii la aparitia conditiilor prevazute de lege care prezuma starea de insolventa, reprezinta fapte ilicite grave, savarsite prin inactiunea culpabila a dministratorului si care prejudiciaza direct si grav creditorii acesteia.
In conditiile in care datoriile societatii depasesc nivelul activelor circulante, lipsa activului patrimonial determina incapacitatea societatii de a depasi momentul lipsei de lichiditati, starea de insolventa declansandu-se instantaneu.
Indiferent de cauza instalarii starii de insolventa, paratul avea obligatia de a lua masuri pentru redresarea economica.
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii ajunse in incetare de plati, asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea 85/2006, este o raspundere speciala, care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Avand in vedere ca reprezentantul societatii nu s-a conformat prevederilor legale incidente si nu a solicitat deschiderea procedurii insolventei, in conditiile art 27 din legea 1 nr 85/2006 consideram ca, acesta a continuat o activitate care ducea in mod vadit la " incetarea de plati si solicitam instantei sa dispuna atragerea raspunderii personale a asociatului unic pentru creanta institutiei noastre inscrisa in tabloul de creante, pana la stingerea acesteia.
Din analiza imprejurarilor cauzei, rezulta ca debitoarea nu a predat lichidatorului judiciar actele prevazute de art 28 din legea nr 85/2006, aspect ce releva netinerea contabilitatii debitoarei in conformitate cu legea.
Acest aspect demonstreaza ca paratul nu a respectat prevederile legii contabilitatii, care obliga societatile comerciale sa tina contabilitatea conform Legii nr. 82/1991 .
Din analiza Raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa debitoarei rezulta ca administratorul societatii debitoare nu si-a indeplinit obligatia de a pune la dispozitia lichidatorului documentele prevazute de lege, ingreunand derulara procedurii si facand imposibila analiza tuturor cauzelor ce au determinat starea de inso!venta.
In aceste conditii, fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 rep -Legea contabilitatii - raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine organelor de conducere.
Faptul ca institutia noastra, in calitate de creditor majoritar, este in imposibilitate de a recupera suma inscrisa la masa credala, constituie o premisa suficienta pentru obligarea persoanelor responsabile la suportarea prejudiciului creat prin aparitia starii de insolvabilitate.
In lipsa evidentei contabile, precum si a actelor justificative care ar fi trebuit sa reprezinte temei pentru inregistrarea in contabilitate, era inevitabil ca activitatea comerciala desfasurata sa conduca la insolventa societatii. Atat timp cat reprezentantul societatii debitoare nu a prezentat documente contabile, inseamna ca acestea nu exista sau sunt completate necorespunzator si ilicit in detrimentul creditorilor.
Avand in vedere ca potrivit art. 72 din Legea 31/1990R "obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, consideram ca in speta trebuie avute in vedere si dispozitiile Codului civil, potrivit carora mandatarul este raspunzator nu numai pentru doi si culpa comisa in executarea mandatului. Acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea. Avand in vedere ca natura raspunderii este determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite, iar in speta, asa cum s-a aratat, obligatiile administratorului corespund celor ale unui bun administrator, apreciem ca raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat creditorilor este de natura delictuala.
Faptele ilicite atrag raspunderea personala a celui ce le-a savarsit fata de persoana juridica si terti. Potrivit principiilor dreptului civil, ca regula generala, pentru a angajarea raspunderii persoanei, este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
Din formularea textului art 138 din legea nr 85/2006, rezulta ca sunt raspunzatoare pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au cauzaf" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata evoca raspunderea membrilor organelor de conducere chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului.
Institutia sa a suferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre Tribunalul I. a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
Avand in vedere ca paratul, avand depline puteri, a incalcat dispozitiile legale imperative, prin aceasta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, in conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. c) si d) din Legea 85/2006, solicitam sa fie angajata raspunderea patrimoniala a acestuia.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
. Prin incheierea civila nr.394 din data de 20.05.2014, pronuntata de Tribunalul I., Sectia Civila in dosarul nr._ 14 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului fata de debitoarea S.C. LUGANO S.R.L, fiind numit lichidator judiciar TOPAZ INSOLV SPRL
In exercitarea atributiilor, lichidatorul judiciar a intocmit raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa (f.65 dosar fond ).
Din cuprinsul acestui raport rezulta ca debitoarea a avut ca asociat unic si administrator pe paratul Z. I.
In cuprinsul acestui raport lichidatorul judiciar a aratat ca in lipsa documentelor contabile nu poate indica cauzele care au stat la aparitia starii de insolventa si nici persoanele vinovate de acest lucru.
Potrivit tabelului definitiv masa pasiva este in suma de 495o lei, reprezentand creante bugetare catre DGFP I. (f.75 dosar fond).
Prin actiunea de fata creditorul DGFP Ilvof, a solicitat obligarea paratului galdean Antonoi in calitate de asociat al debitoarei, la suportarea pasivului societatii debitoare, considerand ca sunt incidente disp. art. 138 alin 1 lit.c si d din legea 85/2006.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului
Din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost asociat si administrator al debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. c si d ) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamanta a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtului de asociat al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege.
In ceea ce priveste fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Asa fiind, instanta urmeaza a respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Județene A Finanțelor Publice I. cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu pârâtul Z. Ityhak, cu domiciliul înBucurești, ., sector 2 ,ca neintemeiata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Președinte, S. F. I. | ||
Grefier, O. S. |
Red.jud.SFI
Tehnored.O.S./29.10.2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 81/2014. Tribunalul ILFOV | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3140/2014.... → |
|---|
